ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1100/2022

Ședința publică din data de 11 mai 2022 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 03.09.2020, pe rolul Tribunalului Satu Mare, sub nr. x/2020, A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A JUDEȚULUI SATU MARE, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor salariale și acordarea majorărilor salariale prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, privind Salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru familia ocupațională de funcții bugetare: "Sănătate și asistență socială." Prin sentința civilă nr. 216/LMA din data de 12 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, s-a respins ca nefondat capătul de cerere principal al reclamantei A., privind majorarea salariului de bază, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A JUDEȚULUI SATU MARE.

S-a respins ca nefondat capătul de cerere subsidiar, ordonanță președințială, privind acordarea sporurilor prevăzute de H.G. nr. 153/2018. Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel. Prin decizia civilă nr. 912 din 14 septembrie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a admis apelul civil declarat de către A., împotriva sentinței civile nr. 216/LMA din data de 12 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a anulat-o în parte, cu privire la respingerea cererii de ordonanță președințială. Rejudecând, a respins cererea privind acordarea sporurilor, ca neîntemeiată. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu contravin deciziei pronunțate. Împotriva acestei decizii A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac formulate.

Intimatul nu a depus întâmpinare. Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului. Recursul formulat în cauză vizează decizia civilă nr. 912 din 14 septembrie 2021, prin care Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a admis apelul civil declarat de către A., împotriva sentinței civile nr. 216/LMA din data de 12 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a anulat-o în parte, cu privire la respingerea cererii de ordonanță președințială și în rejudecare, a respins cererea privind acordarea sporurilor, ca neîntemeiată, păstrând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Înalta Curte reține că decizia civilă nr. 912 pronunțată la 14 septembrie 2021 de Curtea de Apel Oradea, este o hotărâre pronunțată în apel, în cadrul unui litigiu din materia conflictelor de muncă, fiind astfel o hotărâre definitivă. Potrivit dispozițiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, hotărârile instanței de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din același act normativ. Art. 216 din Legea nr. 62/2011 statuează că prevederile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc.

civ.. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Ca urmare, decizia împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac de retractare, respectiv decizia civilă nr. 912 din 14 septembrie 2021, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457. Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând dispozițiile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 912/2021-A din 14 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 912/2021-A din 14 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, ca inadmisibil. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 mai 2022.