ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4174/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4174/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 23 septembrie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului
Arad la data de 04.03.2021 reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciu de Inspecție Economico - Financiară și Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor:
- Anularea deciziei nr. 42/P/17.11.2020 emisă de către Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile, prin care a fost respinsă plângerea prealabila formulată împotriva dispoziției obligatorii nr. TMR AIF 2437/14.08.2020 și a raportului de inspecție economico-financiară nr. TMR AR 2436/14.08.2020 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciu de Inspecție Economico - Financiară;
- Anularea în parte a dispoziției obligatorii nr. TMR AIF 2437/14.08.2020 și a raportului de inspecție economico-financiară nr. TMR AR 2436/14.08.2020 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciu de Inspecție Economico - Financiară în ceea ce privește măsura de la punctul 4.1. din dispoziție prin care s-a dispus obligarea reclamantei la reîntregirea patrimoniului cu suma de 205.764 RON (salarii brute care ar fi fost acordate peste limita legală în sumă de 168.613 RON și contribuțiile unității aferente în sumă de 37.151 RON) prin recalcularea veniturilor brute lunare cuvenite salariaților conform Legii nr. 6/2017 a bugetului de stat pe anul 2017, la rectificarea Declarațiilor privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitul pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate în vederea recuperării cheltuielilor cu obligațiile datorate bugetului de stat consolidat aferente salariilor care ar fi fost acordate peste limita legală precum și la recuperarea de la persoanele care ar fi responsabile a salariilor nete acordate peste limita legală și înregistrarea în evidența contabilă a eventualelor corecții care s-ar impune, cu consecința exonerării reclamantei de obligația de a executa măsurile antemenționate; cu cheltuieli de judecată;
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin sentința civilă nr. 660/19.05.2021, Tribunalul Arad a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 389 din 29.06.2021, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.
A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
Argumente de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, există un conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reține că obiectul cauzei îl constituie contestația reclamantei S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciu de Inspecție Economico -Financiară și Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, formulată împotriva Deciziei nr. 42/P/17.11.2020 emise de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile, autoritate publică centrală.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosului administrativ, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
În ipoteza în care nu s-au stabilit obligații bugetare din categoria celor expres prevăzute de lege, criteriul de determinare a instanței competente material să judeca cauza este cel al autorității emitente a deciziei a cărei anulare se solicită. Competența materială de soluționare a litigiilor, în cazul actelor administrative emise de autoritățile publice centrale, aparține Curților de Apel.
Cum autoritatea emitentă a actului administrativ contestat, respectiv a Deciziei nr. 42/P/17.11.2020, este o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, conform criteriului rangului autorității emitente, competența de soluționare a acestei cauze aparține Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, și nu Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal litigii de muncă și asigurări sociale,
Este de observat, pe de o parte, faptul că în motivarea hotărârilor de declinare reciprocă a competenței, ambele instanțe, pentru stabilirea competenței materiale, au reținut că se are în vedere rangul autorității emitente a actului în discuție, excluzând criteriul valoric pentru stabilirea competenței materiale pe considerentul că nu s-a stabilit nicio creanță bugetară în sarcina reclamantei, suma de 205764 RON, stabilită în decizia contestată, reprezentând suma cu care reclamanta a fost obligată să-și reîntregească patrimoniul, constând în salarii plătite peste limita legală (în opinia pârâtei) și contribuțiile aferente, urmând ca obligațiile bugetare să fie stabilite ulterior reîntregirii patrimoniului, iar pe de altă parte, faptul că obiectul cauzei îl formează și anularea în parte a dispoziției obligatorii nr. TMR AIF 2437/14.08.2020 și a raportului de inspecție economico-financiară nr. TMR AR 2436/14.08.2020 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciu de Inspecție Economico - Financiară.
Dacă legea nu prevede altfel, instanța de contencios administrativ competentă material să judece în fond urmează a fi determinată în funcție de criteriul valoric numai atunci când actul contestat privește o creanță din categoria celor prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, în caz contrar instanța de contencios administrativ competentă material să judece în fond litigiile urmează a fi determinată în funcție de criteriul rangului autorității emitente a actului contestat, în cazul de față a deciziei prin care s-a soluționat plângerea prealabilă, având în vedere că, potrivit art. 45 din Normele metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, aprobate prin H.G. nr. 101/2012, obiectul acțiunii în contencios administrativ îl reprezintă decizia emisă în soluționarea plângerii prealabile formulate împotriva dispoziției obligatorii.
Față de aceste considerente, având în vedere că autoritatea emitentă a deciziei contestate, nr. 42/P/17.11.2020, prin care s-a soluționat plângerea prealabilă, este o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, competența materială de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul de Inspecție Economico-Financiară și Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.