ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4164/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4164/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 23 septembrie 2021
Asupra contestației privind tergiversarea procesului;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea formulată de recurenta - reclamantă Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Promontoriul Oradea, înregistrată la data de 22.06.2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect contestația privind tergiversarea procesului în dosarul nr. x/2017 al aceleiași instanțe, s-a solicitat motivarea și comunicarea deciziei nr. 1630/2021 pronunțate în data de 17.03.2021 în dosarul anterior menționat.
În motivarea contestației întemeiate pe dispozițiile art. 522 C. proc. civ., recurenta a arătat că, deși instanța s-a pronunțat în dosarul nr. x/2017 la data de 17.03.2021, până în prezent nu a fost motivată și comunicată decizia nr. 1630/2021 prin care a fost soluționat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 36 din 20 martie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Examinând contestația prin prisma actelor și lucrările dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Titlul IV din C. proc. civ. (art. 522-526), sub denumirea "Contestație privind tergiversarea procesului", reglementează un mijloc procesual pus la dispoziția părților și a procurorului care participă la dezbateri, în cazul încălcării dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, pentru luarea măsurilor legale de înlăturare a acestei situații.
Înalta Curte reține că ceea ce caracterizează toate cazurile de contestație este pasivitatea instanței de judecată, care dispune de mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare ale părților și terților și nu le folosește, sau nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.
În jurisprudența instanțelor de judecată, inclusiv a Înaltei Curți, s-a reținut în mod constant că problema soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil se apreciază în raport de criterii obiective ce țin de datele statistice, de încărcătura cauzelor pe fiecare instanță/pe completele de judecată, ori de obiectul cauzei, cu referire la caracterul urgent al acesteia sau la necesitatea desfășurării anumitor proceduri prealabile specifice.
Din această perspectivă, la analiza respectării "termenului optim și previzibil" în motivarea hotărârii trebuie luate în considerare elementele obiective, care țin de volumul de activitate al judecătorului redactor, care, într-un termen de 30 zile participă la mai multe ședințe de judecată în cadrul cărora îi sunt repartizate spre redactare zeci de hotărâri. De asemenea, prioritate la redactare, au anumite hotărâri pronunțate în cauze care au caracter urgent potrivit legii și regulamentului instanțelor judecătorești, petentul nefiind parte într-o astfel de cauză.
Totodată, contestația privind tergiversarea procesului nu trebuie privită ca o posibilitate de sancționare a judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care se constată că soluționarea cauzei a fost amânată nejustificat și se pot dispune măsuri pentru înlăturarea situației care a provocat întârzierea.
Prin recurgerea la această procedură judiciară necontencioasă, părțile litigante nu trebuie să se îndepărteze de la scopul pe care legiuitorul l-a avut în vedere atunci când a reglementat instituția juridică a contestației la tergiversare, în sensul că nu orice întârziere în efectuarea unui act procedural echivalează cu tergiversarea procesului, în a doua situație trebuind dovedită reala nerezonabilitate a întârzierii.
Înalta Curte apreciază că, în raport de datele concrete ale dosarului, nu se poate reține existența unei tergiversări prin încălcarea termenului optim și previzibil în care petenta nu a putut lua cunoștință de motivarea hotărârii judecătorești, atâta vreme cât decizia nr. 1630 s-a pronunțat la data de 17.03.2021, iar la acest moment procesual, respectiv 23 septembrie 2021, decizia este redactată și se află atașată la dosar.
În acest context, în mod evident nu se poate susține "pasivitatea instanței de judecată", în sensul art. 522 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 524 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația privind tergiversarea procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de recurenta - reclamantă Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Promontoriul Oradea în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.
Cu drept de a formula plângere în termen de 3 zile de la comunicare, conform art. 524 alin. (5) C. proc. civ.
Plângerea se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.