ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6306/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6306/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 9 decembrie 2021
Asupra plângerii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.06.2021 sub nr. x/2017/a2 petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Promontoriul Oradea a formulat contestație la tergiversarea procesului vizând dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin decizia nr. 4164 din data de 23 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația privind tergiversarea procesului formulată de recurenta - reclamantă Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Promontoriul Oradea în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a reținut, în esență, că, în raport de datele concrete ale dosarului, nu se poate reține existența unei tergiversări prin încălcarea termenului optim și previzibil în care petenta nu a putut lua cunoștință de motivarea hotărârii judecătorești, atâta vreme cât decizia nr. 1630 s-a pronunțat la data de 17.03.2021, iar la momentul examinării contestației decizia este redactată și se află atașată la dosar.
Împotriva deciziei nr. 4164 din data de 23 septembrie 2021, petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Promontoriul Oradea a formulat plângerea prevăzută de dispozițiile art. 524 alin. (5) C. proc. civ., aceasta fiind înregistrată sub nr. x/2017/a2.1
În motivarea plângerii, petenta a invocat "excepția nulității absolute" a deciziei pronunțate, întrucât aceasta nu a fost redactată de judecătorii care au pronunțat-o, ci de magistratul-asistent, a cărui funcție nu poate fi asimilată celei de judecător, astfel că hotărârea trebuie anulată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1 coroborat cu art. 405 C. proc. civ.
De asemenea, printr-o "motivare ultra vires" au fost încălcate dispozițiile art. 22 alin. (1) C. proc. civ.. și art. 17 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dar și cele ale art. 524 alin. (3) C. proc. civ., care impuneau soluționarea contestației privind tergiversarea procesului în termen de cel mult 5 zile de la înregistrare, completul astfel învestit nesancționând redactarea deciziei nr. 1630/2021 la peste 6 luni de la data pronunțării.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:
Articolele 522-526 din Codul de procedură civilă, reunite sub Titlul IV, purtând denumirea "Contestație privind tergiversarea procesului", reglementează un mijloc procesual pus la dispoziția părților și a procurorului care participă la dezbateri, în cazul încălcării dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, pentru luarea măsurilor legale de înlăturare a acestei situații.
Potrivit art. 522 C. proc. civ.:
"(1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.
(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:
când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia sa îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."
Răspunzând punctual criticilor formulate de petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Promontoriul Oradea în cuprinsul plângerii întemeiate pe dispozițiile art. 524 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată netemeinicia argumentelor referitoare la redactarea hotărârii, în mod nelegal, de către magistratul-asistent.
Se reține astfel, că potrivit dispozițiilor art. 426 alin. (1) teza finală Cod procedură civilă, art. 72 alin. (3) lit. l) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, magistratului-asistent care participă la ședința de judecată îi sunt repartizate hotărâri spre redactare și nu se poate susține că hotărârea nu a fost redactată de către judecătorii care au pronunțat-o, câtă vreme magistratul-asistent a participat la ședința de judecată, la deliberări, conform dispozițiilor legale și a semnat, alături de judecători, minuta întocmită în cauză.
De asemenea, completul astfel învestit nu poate soluționa favorabil nici solicitarea de constatare a "nulității absolute" a deciziilor pronunțate în cauză, acesta fiind atributul exclusiv al instanței de control judiciar, sesizată cu una dintre căile de atac extraordinare prevăzute de Codul de procedură civilă, contestația privind tergiversarea procesului și plângerea aferentă neconstituindu-se într-o astfel de cale de atac.
În acord cu cele reținute de instanța învestită cu soluționarea contestației la tergiversare, Înalta Curte constată că termenul optim și previzibil invocat de petentă se apreciază în raport de criterii obiective, ce țin de datele statistice, de încărcătura cauzelor pe fiecare instanță/complet de judecată,
Pe de altă parte, instituția "tergiversării procesului" vizează încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil și are drept scop luarea măsurilor legale pentru înlăturarea situației care a provocat întârzierea, însă, în cauză, măsurile solicitate nu mai puteau fi dispuse întrucât decizia nr. 1630 din 17.03.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2017 era redactată și atașată la dosarul cauzei.
În privința termenului pentru soluționarea contestației privind tergiversarea procesului, de cel mult 5 zile de la înregistrare, Înalta Curte reține pe de o parte, constatarea neconstituționalității (decizia CCR nr. 604/2020) și abrogarea dispozițiilor art. 524 alin. (3) C. proc. civ.. care îl reglementau, dar și împrejurarea că instanța învestită cu soluționarea contestației la tergiversare a stabilit termen în prima ședință de judecată, potrivit planificării aprobate la nivelul secției, în considerarea caracterului urgent al cererii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 525 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea formulată de petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Promontoriul Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge plângerea formulată de petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Promontoriul Oradea împotriva deciziei nr. 4164 din data de 23 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 decembrie 2021.