ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4141/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 02.07.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Urlați, județul Prahova, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru POR 2014-2020 (în prezent Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației Publice), solicitând: anularea adresei nr. x din 28.02.2019 emise de OI Sud Muntenia conținând rezultatul verificării conformității administrative și a eligibilității (CAE); anularea deciziei de respingere a contestației administrative, intitulată "Scrisoare răspuns contestatar" nr. x din data de 30.05.2019 emisă de AM POR 2014-2020, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 17.06.2020 s-a dispus introducerea în

cauză a Agenției pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia.

2.1. Prin sentința nr. 1296 din 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul Urlați, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice-Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional și Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, în favoarea Tribunalului Călărași, reținând că actul vătămător (neevaluabil în bani) îl constituie adresa nr. x/28.02.2019 emisă de Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, prin care proiectul reclamantei a fost declarat neeligibil și nu actul intitulat "Scrisoare răspuns contestatar" nr. 42100-6/30.05.2019 emisă de AM POR 2014-2020, care reprezintă doar răspunsul autorității ierarhic superioare la plângerea prealabilă formulată în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

S-a reținut astfel incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care reglementează competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței în a cărei circumscripție se află sediul autorității publice, în raport de rangul acesteia.

2.2. Tribunalul Călărași, secția Civilă, prin încheierea din data de 21 aprilie 2021, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, a constatat apărut conflictul negativ de competență între Tribunalul Călărași și Curtea de Apel București, în temeiul art. 134 C. proc. civ., din oficiu, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul pentru soluționarea conflictului negativ de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut dispozițiile art. 99 C. proc. civ. referitoare la situația formulării mai multor capete principale de cerere, precum și prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. În esență, a arătat că reclamanta a solicitat anularea adresei nr. x/28.02.2019 emisă de OI Sud Muntenia, ce conține rezultatul verificării conformității administrative și a eligibilității (CAE) și a deciziei de respingere a contestației administrative, intitulată "Scrisoare răspuns contestatar" nr. 42100-6/30.05.2019 emisă de AM POR 2014-2020.

Astfel, a avut în vedere că prima dintre pârâte este o autoritate regională iar cea de-a doua o autoritate centrală, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, apreciind că prezenta cauză este de competența Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamantă îl constituie anularea adresei nr. x/28.02.2019 emisă de Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, prin care proiectul reclamantei a fost declarat neeligibil, precum și a deciziei de respingere a contestației administrative intitulată "Scrisoare răspuns contestatar" nr. 42100-6 din 30.05.2019 emisă de Autoritatea de management pentru Programul Operațional Regional 2014-2020.

Problema care a generat conflictul de competență între cele două instanțe privește stabilirea competenței materiale și teritoriale procesuale, din perspectiva obiectului cauzei și a naturii actului juridic de drept administrativ dedus judecății.

Astfel, Tribunalul Călărași a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 99 din C. proc. civ., care reglementează competența în situația existenței mai multor capete de cerere principale, precum și a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ce stabilește competența în funcție de rangul emitentului actului administrativ vătămător producător de efecte juridice, reținând în acest sens că emitentul deciziei de respingere a contestației administrative, intitulată "Scrisoare răspuns contestatar" nr. 42100-6/30.05.2019 este autoritate publică centrală în raport de care competența aparține Curții de Apel București.

Curtea de Apel București a reținut însă incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, apreciind că actul administrativ producător de efecte juridice este adresa nr. x/28.02.2019 emisă de Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, prin care s-a adus la cunoștința reclamantei faptul că proiectul său a fost declarat neeligibil.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare în perioada de referință, "Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1)."

Dispozițiile enunțate supra instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ.

Atât Curtea de Apel București, cât și Tribunalul Călărași au apreciat că în cauză nu este incident criteriul valoric, întrucât pretențiile reclamantei nu fac parte din categoriile enumerate de textul de lege (taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora), urmând a da prevalentă criteriului rangului autorității emitente. Totuși, aplicând acest criteriu, cele două instanțe au dat dezlegări diferite asupra competenței de soluționare a cauzei, pornind de la interpretarea diferită a obiectului dedus judecății și a cadrului procesual pasiv.

În speță, Înalta Curte reține că este relevant criteriul rangului autorității publice, actul administrativ vătămător fiind reprezentat de adresa nr. x din data de 28.02.2019 emisă de Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia și nu este evaluabil în bani, având în vedere că are ca obiect declararea neeligibilității proiectului reclamantei și nu stabilirea vreunei creanțe, fiind incidente dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, în considerarea cărora cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, în temeiul alin. (1) al aceluiași text.

În ceea ce privește modalitatea de aplicare a criteriului rangului autorității emitente, Înalta Curte constată că reclamanta a chemat în judecată, atât pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, care are calitatea de autoritate publică locală, cât și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, organ central al administrației publice de specialitate.

Competența instanței de contencios administrativ nu este determinată strict de cadrul procesual pasiv, ci și de obiectul principal al cererii de chemare cu care a fost învestită. Astfel, în situația în care persoana care se consideră vătămată înțelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât și una centrală, pentru stabilirea instanței competente este esențială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, producător de efecte juridice, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) și i) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cauza de față, obiectul principal al cererii îl reprezintă anularea actului administrativ emis de pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, respectiv adresa nr. x/28.02.2019, prin care a fost comunicată soluția de declarare a neeligibilității proiectului reclamantei, așa încât, faptul că a fost chemată în judecată și o autoritate publică centrală nu are nicio relevanță, în condițiile în care emitentul actului este o autoritate publică locală.

De altfel, cererea de anulare a deciziei de respingere a contestației administrative, intitulată "Scrisoare răspuns contestatar" nr. 42100-6/30.05.2019, îndreptată împotriva pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, organ central al administrației publice de specialitate, nu reprezintă un capăt de cerere principal în raport de care se determină competența materială de soluționare a cauzei, adresa nr. x/30.05.2019 reprezentând soluția adoptată de organul ierarhic superior autorității emitente în procedura prealabilă administrativă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, actul generator de efecte juridice fiind însă adresa prin care s-a adus la cunoștința părții declararea proiectului reclamantei ca neeligibil.

Prin urmare, nu sunt incidente prevederile art. 99 din C. proc. civ., care reglementează competența instanței în situația existenței mai multor capete de cerere principale întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, astfel cum a reținut Tribunalul Călărași.

În consecință, având în vedere că actul administrativ vătămător producător de efecte juridice este adresa nr. x/28.02.2019 emisă de autoritatea publică de nivel regional Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a emitentului actului administrativ contestat, în speță Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, care are sediul în municipiul Călărași, județul Călărași.

Față de toate considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Călărași, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Urlați în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional și Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, în favoarea Tribunalului Călărași, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.