ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4128/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 26.04.2021 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, a solicitat pe cale de ordonanță președințială obligarea pârâților la asigurarea către reclamantă, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială B.), până la soluționarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal. Totodată, în temeiul art. 997 alin. (3) din C. proc. civ., reclamanta a solicitat ca executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. În motivarea cererii reclamanta a arătat, în prealabil, că în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților pentru "refuz nejustificat de a soluționa o cerere" în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat, în principal obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială B.), pentru indicația terapeutică neoplasm col uterin și, în subsidiar, obligarea Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www. ms.ro la data de 04.09.2018, cerere aflată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 98/F-CONT din 21 mai 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâți și cererea de ordonanță președințială formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimații Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială. În dezvoltarea recursului promovat, recurenta-reclamantă a susținut că în mod greșit a considerat instanța de fond că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile privind "vremelnicia" și "neprejudecarea fondului", în privința primei condiții arătând că acest caracter vremelnic rezidă din faptul că solicitările sale nu au un caracter definitiv și că măsurile dispuse vor produce efecte vremelnice doar până la soluționarea definitivă a litigiului asupra fondului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, iar în referire la cea de-a doua condiție susține că nu a solicitat instanței să aprecieze asupra "fondului dreptului", ci doar să dispună măsuri provizorii în vederea asigurării tratamentului necesar. Astfel, a arătat că în cauză există o "aparență de drept" a solicitării sale, întrucât au fost deja pronunțate numeroase hotărâri judecătorești ce beneficiază de putere de lucru judecat pe fondul dreptului în ceea ce privește prescripția "off label" a unui medicament și prin care pârâții au fost obligați să evalueze medicamentul și să-l includă pe lista de medicamente compensate în sistemul de asigurări de sănătate. În continuare, a formulat critici cu referire la competența legală a Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale de a-și exercita competența legală în sensul inițierii din oficiu a procedurii de evaluare a medicamentului PEMBROLIZUMAB(denumire comercială B.) pentru extinderea indicațiilor terapeutice, enunțând în acest sens dispozițiile art. 8 lit. d) din Ordinul nr. 861/2014 pentru aprobarea criteriilor și metodologiei de evaluare a tehnologiilor medicale și a făcut trimitere la o vastă jurisprudență în materie.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială ca neîntemeiată. Prin întâmpinarea formulată la data de 13.07.2021, intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat, la rândul său, întâmpinare față de recursul reclamantei, invocând excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul prevăzut de lege, precum și pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. La termenul de dezbateri din data de 23 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție excepția tardivității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimatul-pârât Ministerul Sănătății, și a reținut cauza spre soluționare pe această excepție.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității formulării cererii de recurs, excepție invocată prin întâmpinare de către intimatul-pârât Ministerul Sănătății, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este tardiv formulat, în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., "Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor". Aceste dispoziții legale se impun a fi însă coroborate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în interpretarea cărora Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 17/2017 într-un recurs în interesul legii, statuând în sensul că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ, împotriva hotărârilor pronunțate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului (…..)" Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. Prin art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. legiuitorul a statuat în sensul mcă recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. În speță, Înalta Curte constată că ordonanța a fost pronunțată la data de 21 mai 2021, fiind dată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, iar calea de atac a fost declarată de parte la 22 mai 2021 și motivată printr-un memoriu separat transmis prin poștă la data de 7 iunie 2021, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege, calculat potrivit dispozițiilor art. 181-183 C. proc. civ. Or, din moment ce mențiunea ștampilei oficiului poștal aplicate pe plicul atașat la dosarul de recurs indică faptul că memoriul conținând motivele de recurs a fost transmis instanței la data de 7 iunie 2021, iar termenul a început să curgă de la data pronunțării hotărârii, se reține incidența în cauză a prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Pe cale de consecință, în considerarea argumentelor reținute supra și a textelor legale invocate, Înalta Curte va respinge recursul recurentei-reclamante ca tardiv formulat, păstrând astfel sentința atacată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta C., ca tardiv. PENTRU ACESTE MOTIVE,