ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3997/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 838/CA/2018 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II a civilă și de contencios administrativ s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâții ANAF, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Serviciul Soluționare Contestații.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul A. S.A. solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.

Prin decizia nr. 103/2020 din 18 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal s-a constatat perimat de drept recursul declarat de recurentul A. S.A. împotriva sentinței nr. 838/CA/2018 pronunțate de Tribunalul Hunedoara, secția a II a civilă și de contencios administrativ.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, să se constate că recursul nu este perimat și, pe cale de consecință, admiterea cererii de repunere a cauzei pe rol.

În motivarea recursului, a arătat că s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 07.05.2019, iar la 10.10.2019 a fost depusă cererea de repunere a cauzei pe rol în temeiul art. 415 pct. 1 din C. proc. civ.

A menționat recurenta că a formulat cererea de repunere pe rol înăuntrul termenului de perimare, înainte de expirarea termenului de șase luni.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.

La termenul din 22 octombrie 2020 a fost suspendată judecarea recursului pentru lipsa părților.

II. Soluția instanței de recurs

Cu titlu preliminar, având în vedere cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de recurenta-reclamantă, apreciind îndeplinite condițiile art. 415 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a dispune repunerea cauzei pe rol.

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere prevederile art. 421 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că argumentele critice expuse de recurentă pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de punctul 5 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

În speță, prin încheierea din data de 07.05.2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților.

Prin cererea din 15.10.2019, recurenta a solicitat repunerea cauzei pe rol, iar instanța a acordat termen de judecată în 10.12.2019.

La acest termen de judecată, instanța a amânat cauza la data de 21.01.2020 pentru introducerea în cauză a administratorului judiciar al recurentei-reclamante și a prorogat discutarea cererii de repunere pe rol pentru următorul termen de judecată, 21.01.2020.

Prin încheierea din 21.01.2020, instanța a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, având în vedere că prin cererea de repunere pe rol și notele de ședință comunicate la acest termen de judecată de recurenta-reclamantă prin administratorul judiciar nu s-a solicitat judecarea în lipsă, precum și faptul că părțile nu au fost prezente la acel termen de judecată. Totodată, s-a acordat termen la 18.02.2020 pentru verificarea condițiilor perimării.

Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Odată îndeplinite condițiile stabilite de textul legal anterior menționat, instanța de judecată este obligată să dispună suspendarea judecății. Măsura de suspendare a judecății se întemeiază pe voința prezumată a părților de a nu mai continua procedura judiciară. O atare prezumție este dedusă din faptul neprezentării părților la termenul de judecată la care au fost legal citate și din inexistența la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă.

În cuprinsul dispozițiilor art. 415 pct. 1 din C. proc. civ. se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei, însă una dintre părți dorește continuarea judecății. Astfel, judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor.

Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanța care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispozițiile art. 416 din C. proc. civ.

Totodată, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții.

Aceasta este și situația în speța dedusă judecății, părțile lăsând să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului, de la data suspendării acestuia în data 07.05.2019, acesta fiind ultimul act de procedură îndeplinit în speță.

Nu poate fi primită susținerea recurentei-reclamante în sensul că a formulat cererea de repunere a cauzei pe rol înăuntrul termenului de perimare, înainte de expirarea termenului de șase luni, astfel că soluția instanței de fond este una netemeinică.

Cererea de repunere pe rol formulată de recurentă la data 15.10.2019, în lipsa unei solicitări de judecare a cauzei în lipsă și în condițiile în care părțile nu s-au prezentat la termenul acordat la 21.01.2020, nu poate constitui un act de procedură căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condițiile în care instanța a dispus suspendarea la termenul din 07.05.2019 tocmai pentru lipsa nejustificată a părților, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea în lipsă.

Cererea recurentei, deși purta denumirea de cerere de repunere pe rol, nu avea aptitudinea de a produce efectul specific unui astfel de act procedural, și anume reluarea cursului judecății, atâta vreme cât ea nu avea un conținut care să satisfacă exigențele art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., adică să reflecte voința părții de judecare a cauzei în lipsă, în ipoteza în care părțile nu se prezintă.

Actul de procedură întreruptiv al cursului termenului de perimare trebuie să fie unul efectuat în vederea judecării procesului, cerință neîndeplinită de actul de procedură îndeplinit de recurentă ulterior suspendării cauzei. Cererii de repunere pe rol formulate la data de 15.10.2019 i se putea recunoaște calitatea de act valid de procedură care să întrerupă cursul perimării numai în condițiile în care ar fi cuprins și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă în ipoteza lipsei părților, deoarece numai într-o asemenea situație se putea pune capăt situației care a determinat suspendarea judecății cauzei și se putea considera că cererea a fost făcută cu scopul de reluare a judecății.

Potrivit prevederilor art. 181 alin. (3) din C. proc. civ., când termenul se socotește pe luni, el se împlinește în ziua corespunzătoare zilei de plecare din ultima lună.

În speță, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. a început să curgă la data de 07.05.2019 și s-a împlinit la data de 07.11.2019, potrivit prevederilor legale enunțate anterior.

Prin raportare la aceste repere temporale și la conținutul deficitar al cererii depuse de recurenta-reclamantă pentru a se relua judecata recursului, se constată că în mod judicios a reținut instanța de recurs că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile recurentei, care nu a îndeplinit un act de procedură valabil de natură a întrerupe cursul perimării.

În consecință, Înalta Curte constată nefondate criticile aduse de recurentă deciziei atacate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. S.A. - în insolvență împotriva deciziei nr. 103/2020 din 18 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Repune cauza pe rol.

Respinge excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de A. S.A. - în insolvență împotriva deciziei nr. 103/2020 din 18 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2021.