ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3970/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 15 iunie 2020, reclamanta A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Președintele României, să se constate încălcarea prevederilor O.G. nr. 27/2002 prin faptul că nu a soluționat petiția din data de 18.12.2019 și în consecință să fie obligat pârâtul să soluționeze această petiție cu respectarea prevederilor art. 3, 4 și 5 din O.G. nr. 27/2002.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 68 din 9 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Președintele României, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 68 din 9 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta, A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Consideră că în mod greșit prima instanță a apreciat că cererea sa este de fapt o scrisoare deschisă iar nu o petiție, aceasta ignorând apărările sale din răspunsul la întâmpinare care demonstrau că petiția, deși avea titlul de "scrisoare deschisă", conținutul său corespundea definiției de petiție astfel cum aceasta este dată de O.G. nr. 27/2002. Mai arată recurenta că prima instanță a încălcat dreptul său la un proces echitabil, de vreme ce a ignorat acest răspuns și nu a făcut referire la el în conținutul sentinței.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Președintele României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării cererii de recurs iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepției netimbrării recursului, susținând că, astfel cum a statuat și prima instanță, cererea sa este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Cu titlu preliminar, Înalta Curte respinge excepția netimbrării recursului invocată de intimatul-pârât Președintele României, prin întâmpinare, față de dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de recurs fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă A. a învestit instanța de contencios administrative cu o cerere privind obligarea pârâtului Președintele României să soluționeze petiția adresată acestuia la data de 18.12.2019. Prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă, constatând că aceasta nu se încadrează în definiția dată de art. 2 din O.G. nr. 27/2002 și că nu exista o obligație corelativă a pârâtului de a urma procedura instituită de ordonanța menționată. Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă susține că au fost ignorate apărările sale din răspunsul la întâmpinare care demonstrau că petiția, deși avea titlul de "scrisoare deschisă", conținutul său corespundea definiției de petiție. Înalta Curte reține că potrivit art. 2 din O.G. nr. 27/2002 "În sensul prezentei ordonanțe, prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poștă electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice". Totodată, potrivit art. 51 alin. (4) din Constituția României "autoritățile publice au obligația să răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii". Pornind de la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că în mod corect judecătorul fondului a reținut că înscrisul adresat pârâtului nu se încadrează în definiția dată de art. 2 din O.G. nr. 27/2002, neîndeplinind cerința unei petiții în acord cu textul legal. Dreptul de petiționare, astfel cum este reglementat de legea fundamentală, include, pe lângă obligația autorităților publice de a răspunde la petițiile primite și o obligație a petiționarilor de a formula aceste cereri în mod clar, pentru a li se putea oferi o soluție clară. Prin înscrisul din data de 18.12.2019, adresat pârâtului, reclamanta "atrăgea atenția asupra problemelor de care se lovesc minoritățile naționale", solicitând pârâtului "sprijinul" în soluționarea următoarelor probleme: atitudinea diferitelor autorități față de minoritățile naționale; limbajul de ură față de minoritățile naționale. Făcând vorbire de existența unor probleme cu un grad mare de generalitate, reclamanta își exprimă nemulțumirea cu privire la situațiile arătate, însă nu indică sursa problemelor sau pe cei responsabili de a le fi generat. Exprimarea unor nemulțumiri în legătură cu anumite situații, expunerea unor generalități, neindicarea în concret a sursei acestora, a celor care au generat problemele, precum și lipsa unei solicitări concrete, punctuale, atrage imposibilitatea autorității de a oferi un răspuns la aceste probleme. Deși înscrisul din data de 18.12.2019 nu poartă nici titulatura de scrisoare deschisă, astfel cum susține recurenta-reclamantă în cadrul cererii de recurs, nici pe cea de petiție, judecătorul fondului a analizat în amănunt conținutul acestuia și a reținut în mod corect că reprezintă o cerere generică iar nu o solicitare concretă care să conducă la obligația pârâtului de a urma procedura instituită de O.G. nr. 27/2002. Așa fiind, Înalta Curte nu poate reține alegațiile recurentei-reclamante privitoare la neanalizarea conținutul înscrisului și la faptul că instanța ar fi ignorat apărările sale. În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 68 din 9 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.