ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3966/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Președintele României a contestat măsurile prevăzute de Decretul nr. 195/2020, solicitând anularea acestui act și obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 Euro cu titlu de despăgubiri morale, la plata sumei de 1.200 RON, lunar, începând cu luna martie 2020 și până în luna când se vor termina restricțiile, cu titlu de compensații bănești pentru a-și cumpăra alimente de la magazinul din penitenciar și suma de 300 RON pentru cumpărarea alimentelor care i le aduceau creștinii de paște.

Hotărârea Instanței de fond Prin sentința nr. 369 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Președintele României, Administrația Prezidențială, în calitate de reprezentantă a Președintelui României, domnul B..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 369 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A.. În motivarea cererii, recurentul-reclamant a arătat că a chemat în judecată doar pe președintele României, susținând și că instanța nu a cercetat fondul cauzei, încălcându-i în acest fel dreptul la un proces echitabil. Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Președintele României prin reprezentant Administrația Prezidențială a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că în mod corect instanța de fond a apreciat că actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată nu poate forma obiectul controlului instanței de contencios administrativ, intrând în sfera finelui de neprimire.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și, în temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Cu titlu preliminar, se constată că instanța a pus în vedere recurentul-reclamant A. să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, aferentă recursului declarat de acesta împotriva sentinței nr. 369 din 10 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar pentru plata taxei judiciare de timbru, iar prin încheierea de ședință din data de 15 septembrie 2021 a fost admisă cererea sa și a fost acordat acestuia ajutor public sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a respinge excepția netimbrării cererii de recurs. În temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care prevăd că "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat." Totodată, art. 489 din același cod prevede că " (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. (3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică." Instanța de control judiciar amintește că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8. Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita nici la o simplă indicare formală a textului articolului 488 din C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează. Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate. Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege. Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate. În speță, recursul formulat de reclamantul A. nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci doar aspecte privind situația de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanței de fond. Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului de față. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Înalta Curte, în temeiul art. 496 și art. 489 C. proc. civ., urmează să respingă excepția netimbrării recursului și să constate nul recursul declarat de recurentul-reclamant A.. Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.