ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3965/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 20 martie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Miniș, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul de Inspecție Economico Financiară, a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 13/C/10.10.2019 emise de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor și a Procesului Verbal de Inspecție nr. TMR-AIF 2302/05.07.2019 încheiat de Serviciul Inspecție Economico Financiara din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, respectiv anularea măsurilor dispuse la pct. 5.1 - 5.8 din procesul-verbal.

Prin sentința civilă nr. 183 din 13 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția necompetenței teritoriale, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Miniș, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul de Inspecție Economico Financiară.

Împotriva sentinței civile nr. 183 din 13 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Miniș a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În ceea ce privește soluția de respingere ca prescrisă a acțiunii, a arătat că instanța de fond nu a ținut seama de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, ce stabilesc că termenul de introducere a acțiunii prin care se solicită anularea actului administrativ individual este de 6 luni, pronunțând astfel hotărârea cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În continuare, recurenta-reclamantă a prezentat pe larg motivele pentru care apreciază că, pe fondul cauzei, decizia de soluționare a contestației și procesul-verbal de control sunt netemeinice și nelegale, susținând în esență că: reluarea verificărilor, după suspendare, a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 127 alin. (2) și (6) din Legea nr. 207/2015; sumele stabilite de organul fiscal pentru anul 2011 erau prescrise, fiind încălcate astfel prevederile art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003; măsurile trasate de organele de control la pct. 5.1 - 5.8 sunt netemeinice și nelegale, fiind încălcate prevederile art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 113/2018 și art. 46 din Legea nr. 207/2015.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în nume propriu și în reprezentarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, apreciind că prima instanță a reținut în mod corect incidența în cauză a prevederilor art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, față de care a respins acțiunea ca prescrisă.

Prin răspunsul la întâmpinare recurenta-reclamantă a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimații-pârâți, susținând că potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004 termenul de introducere a acțiunii prin care se solicită anularea actului administrativ individual este de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

La solicitarea Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală de Programare Bugetară, organul de inspecție economico-financiară din cadrul D.G.R.F.P. Timișoara a efectuat o inspecție la instituția reclamantă, Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Miniș, în condițiile O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv, având ca obiectiv "Verificarea respectării prevederilor legale cu privire la bunurile din domeniul public și privat al statului și al unităților administrativ teritoriale, deținute sub orice formă, pentru perioada 2012 - 31.03.2018".

În urma inspecția a fost emis Procesul-verbal nr. TMR-AIF 2302/05.07.2019, contestat de reclamantă, contestația sa fiind respinsă prin Decizia nr. 13/C/10.10.2019 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor.

În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Miniș a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul de Inspecție Economico Financiară, anularea Deciziei nr. 13/C/10.10.2019 și a Procesului Verbal de Inspecție nr. TMR-AIF 2302/05.07.2019.

Acțiunea reclamantei a fost respinsă de instanță ca prescrisă, iar prin prezenta cale de atac, aceasta a criticat sentința instanței de fond prin prisma faptului că ar fi ignorat prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, ce stabilesc că termenul de introducere a acțiunii prin care se solicită anularea actului administrativ individual este de 6 luni.

Se constată că, în speță, temeiul de drept al emiterii actelor administrative contestate este cel prevăzut de art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, aspect care rezultă, de altfel, chiar din conținutul acestora, în partea introductivă a procesul-verbal nr. TMR-AIF 2302/05.07.2019 fiind menționat că fost încheiat ca urmare a unei inspecții realizate în temeiul și condițiile O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv, la solicitarea Ministerului Finanțelor Publice.

Procedura și termenele de soluționare a contestației împotriva procesului-verbal de inspecție este reglementată prin O.G. nr. 119/1999 privind control intern și controlul financiar preventiv, forma în vigoare la data emiterii actelor, ordonanță care reglementează controlul intern/managerial, inclusiv controlul financiar preventiv la entitățile publice, cu privire la utilizarea fondurilor publice și administrarea patrimoniului public cu eficiență, eficacitate și economicitate, așa cum rezultă din art. 1 din O.G. nr. 119/1999.

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999 " În cazul în care în urma inspecției efectuate se constată abateri de la legalitate care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi proces-verbal de inspecție. Împotriva procesului-verbal de inspecție se poate formula contestație în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării acestuia. Contestația se va depune la structura care a efectuat inspecția. Contestațiile vor fi soluționate prin decizie motivată, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării. Decizia este definitivă. Dacă prin soluționare contestația a fost respinsă, procesul-verbal de inspecție devine titlu executoriu și va fi transmis spre executare organului fiscal în a cărui rază teritorială își are domiciliul contestatorul. Împotriva deciziei se poate formula acțiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, la curtea de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul".

Constată Înalta Curte, în analiza criticilor formulate de recurenta-reclamantă, că decizia de soluționare a contestației nr. 13/C/10.10.2019 emisă de Ministerul Finanțelor Publice a fost comunicată acesteia la data de 17.10.2019, comunicarea fiind înregistrată cu nr. x/17.10.2019 la această instituție, astfel cum rezultă din mențiunile efectuate pe adresa de înaintare aflată la dosarul de fond, iar acțiunea formulată de Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Miniș a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 20.03.2020.

Având în vedere textul de lege anterior redat, în raport cu situația de fapt reținută și confirmată de înscrisurile atașate la dosarul de fond, Înalta Curte constată că termenul de 15 zile prevăzut de art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999 a fost cu mult depășit, considerente pentru care instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală.

Termenul de 15 zile de contestare a deciziei emise de către Ministerul Finanțelor Publice este unul special, în raport cu termenul instituit de dispozițiile Legii nr. 554/2004 (6 luni conform art. 11 din lege), dar și imperativ având în vedere actul normativ în cadrul căruia este instituit.

Astfel, dispozițiile O.G. nr. 119/1999, mai sus evocate, constituie norme speciale, de aplicare prioritară, fiind derogatorii de la normele generale, potrivit regulii de drept specialia generalibus derogant.

Susținerile recurentei-reclamante din cererea de recurs sunt axate pe termenul aplicabil în cauză, în opinia sa, cel de 6 luni de la comunicarea actului administrativ contestat, dar nu combat considerentele expuse de instanță cu privire la faptul că sesizarea instanței cu cererea de anulare a Deciziei nr. 13/C/10.10.2019 s-a făcut după expirarea termenului de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 22 alin. (8) din O.U.G. nr. 119/1999.

Prima instanță a arătat în mod clar că această decizie a fost primită de reclamantă la data de 17.10.2019 iar cererea de anulare a deciziei a fost formulată la 20.03.2020, cu depășirea termenului sus menționat.

În aceste condiții, soluția primei instanțe este legală, astfel că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței atacate prin prisma dispozițiilor legale invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Miniș împotriva sentinței nr. 183 din 13 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2021.