ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3740/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 25.11.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 746/19.06.2019.

Prin sentința civilă nr. 57 din 18 septembrie 2020, Curtea a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

A admis acțiunea reclamantei și a anulat Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 746/19.06.2019.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, cu consecința respingerii, ca inadmisibilă, a acțiunii reclamantei iar, în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

A susținut recurentul-pârât că prima instanță a interpretat eronat dispozițiile art. 65 alin. (5) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018 raportate la art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit art. 65 alin. (5) menționat, Hotărârile secției pentru judecători pot fi atacate la secția de contencios administrativ a curții de apel competente, conform dreptului comun, fiind fără dubiu că intenția legiuitorului a fost de a menține calea de atac prevăzută de Legea nr. 554/2004.

Astfel, raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată trebuia să parcurgă procedura prealabilă a pângerii prealabile, ca o condiție de exercitare a acțiunii civile.

Or, reclamanta nu a parcurs această procedură, neformulând nicio plângere prealabilă împotriva Hotărârii nr. 746/19.06.2019 a secției pentru judecători, context în care instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente.

În subsidiar, recurentul-pârât a formulat critici referitoare la legalitatea sentinței vizând fondul acțiunii și soluția de anulare a hotărârii secției pentru judecători a CSM.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent și cu apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, instanța de fond interpretând eronat dispozițiile art. 65 alin. (5) din Regulamentul de organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018.

5.1. Potrivit articolului menționat, hotărârea secției pentru judecători poate fi atacată la secția de contencios administrativ a curții de apel competente, conform dreptului comun.

Înalta Curte reține că Hotărârea nr. 746 din 19 iunie 2019 emisă de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii reprezintă un act administrativ cu caracter individual, fiind emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, și adresat unei persoane determinate.

Prima instanță a apreciat că dispozițiile art. 65 alin. (5) din Regulamentul aprobat prin HCSM nr. 1037/2018 fac trimitere la procedura dreptului comun, și nu la cea reglementată de contenciosul administrativ.

Or, textul legal este explicit în ceea ce privește instanța competentă, cea de contencios administrativ, fiind evident că trimiterea din cuprinsul articolului la "dreptul comun" se referă la dreptul comun în materia contestării actelor administrative, reprezentat de Legea nr. 554/2004.

De altfel, însăși reclamanta a formulat acțiunea în condițiile Legii nr. 554/2004, procedura de judecată desfășurându-se potrivit normelor care reglementează contenciosul administrativ.

5.2. Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004 prevede că plângere prealabilă reprezintă cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia.

În cauză, aspect necontestat, reclamanta A., anterior promovării prezentului litigiu, nu a înțeles să se adreseze Consiliului Superior al Magistraturii cu o plângerea prealabilă prin care să soluționeze revocarea hotărârii emise de secția pentru judecători.

Nu pot fi primite argumentele intimatei-reclamante, în sensul că obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile ar reprezenta un formalism excesiv, lipsit de eficiență. Pentru a fi deschisă calea unei acțiuni în contencios administrativ, indiferent dacă obiectul cererii este un act administrativ individual sau normativ, reclamantul trebuie să facă dovada că s-a adresat instituției pârâte cu o solicitare de revocare a actului, aspecte pe care persoana interesată, care se consideră vătămată prin actul administrativ, este ținută să le cunoască.

De altfel, contrar alegațiilor intimatei-reclamante, chiar și dreptul comun (constituit din C. civ. și C. proc. civ., după cum afirmă aceasta prin întâmpinarea formulată) prevede parcurgerea unei proceduri prealabile. Astfel, potrivit art. 193 alin. (1) C. proc. civ.,

"(1) Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.".

Prin urmare, procedura prealabilă este reglementată ca o condiție specială, obligatorie, de exercitare a dreptului la acțiune, ca un fine de neprimire a acțiunii, și este obligatorie, neîndeplinirea acesteia afectând însuși dreptul la acțiune în contencios administrativ și fiind sancționată cu respingerea cererii ca inadmisibile, în acord cu art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 193 alin. (1) C. proc. civ.

Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulțumit sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acțiune în contencios administrativ.

Dreptul la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamația administrativă, sau după expirarea termenului legal de soluționare a cererii.

Or, în raport cu actele dosarului, în cauză, nu a fost îndeplinită această cerință obligatorie, reclamanta adresându-se direct instanței de judecată cu solicitarea de anulare a Hotărârii nr. 746/19.06.2019 emise de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

5.3. Pe lângă cele arătate, Înalta Curte apreciază că este demn de subliniat faptul că, atunci când s-a voit, exceptarea parcurgerii procedurii prealabile în cazul atacării actelor emise de Consiliul Superior al Magistraturii a fost în mod expres prevăzută în Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018.

Astfel, potrivit art. 41 alin. (11) din actul menționat,

"(11) Hotărârea prin care se dispune suspendarea din funcția de conducere se motivează în termen de 5 zile de la pronunțare și poate fi atacată cu contestație la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 5 zile de la comunicare, fără îndeplinirea procedurii prealabile."

De asemenea, art. 43 alin. (4), referindu-se la contestațiile formulate de judecători împotriva calificativelor acordate de comisiile de evaluare a activității profesionale, prevede că,

"(4) Hotărârea secției poate fi atacată cu recurs la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, în termen de 15 zile de la comunicare, fără parcurgerea procedurii prealabile. Hotărârea curții de apel este definitivă."

Prin urmare, în mod eronat prima instanță a apreciat că parcurgerea procedurii prealabile în conformitate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu se impunea în cauză.

5.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul și, în rejudecare, va respinge acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței nr. 57 din 18 septembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantei A., ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.