ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3716/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.06.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 14616/17.05.2018 emise de pârât și obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să admită cererea de plată formulată pentru suma de 143.781,00 RON, reprezentând contravaloarea vehiculului B., proprietatea A., asigurat cu polița Casco x emisă de Societatea de asigurare-C. S.A., ca urmare a survenirii riscului asigurat, constând în furtul autovehiculului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1016 din 15 martie 2019, Curtea a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii introductive de instanță.

Referitor la cele reținute de prima instanță, în sensul că nu ar fi respectat prevederile art. 4.16 din condițiile de asigurare, că nu ar fi procedat la schimbarea încuietorilor, ci la recodarea cheilor rămase în posesia sa și a încuietorilor, a susținut recurenta că această clauză își găsește rațiunea doar din prisma prevenirii posibilității pătrunderii în autovehicul.

Or, la data la care s-a pierdut cheia autovehiculului, a luat legătura cu reprezentanța B. din Szeged cu solicitarea recodificării încuietorilor și cheilor rămase și s-a procedat la recodarea tuturor celorlalte chei și a încuietorilor, accesul în autovehicul nemaiputându-se realiza decât cu cheile recodate, fiind exclusă posibilitatea de a avea acces la vehicul cu cheia pierdută anterior.

În aceste condiții, prevederile din condițiile generale invocate de FGA nu sunt aplicabile, întrucât însăși rațiunea introducerii acestei clauze nu mai subzistă de la momentul recodificării cheilor și înlăturării oricărui risc. Astfel, nu se mai poate invoca și reține, în mod legitim, incidența vreunei clauze de excludere de la plata despăgubirii cuvenite pentru acest considerent.

A admite contrariul, ar presupune să se dea eficiență unui formalism exagerat, în care nu ar conta diligențele asiguratului în vederea remedierii situației ivite în sensul recodificării cheilor și a încuietorilor, cu eliminarea accesului la vehicul cu cheia pierdută și a oricărui risc decurgând dintr-o eventuală folosire subsecventă a acesteia.

Conform art. 6.2 din Condițiile de asigurare, "În vederea prevenirii furtului, în obligația Contractantului/Asiguratului de prevenire a daunelor intră și ... schimbarea și/sau recodarea încuietorilor și instrumentelor electronice de protecție, în cazul defectării, respectiv deteriorării acestora".

Astfel, dacă în cazul deteriorării încuietorilor este suficientă recodarea acestora, în cazul pierderii cheilor trebuie de asemenea considerată ca îndeplinire a obligației de prevenire a daunelor în sensul pentru care a fost inclusă în Condițiile de asigurare clauza prevăzută la art. 4.16.

A continuat recurenta-reclamantă, referindu-se la împrejurarea că nu ar fi depus documentele de înregistrare în original, întrucât se aflau în vehicul la data furtului, că, în primul rând, o asemenea clauză este prin esența ei abuzivă și contrară obligațiilor pe care asigurătorul și le asumă prin semnarea poliței Casco, atât timp cât a depus documentele în copie iar organele abilitate cu instrumentarea dosarului au putut face verificările necesare cu privire la identificarea autovehiculului, fără ca inexistența originalului să impieteze finalizarea dosarului și soluționarea cererii.

Astfel, îndrituirea sa de a beneficia de acordarea despăgubirii în condițiile survenirii riscului asigurat (furtul autovehiculului) nu poate fi condiționată de depunerea unor înscrisuri în original. Esența încheierii poliței Casco este tocmai angajamentul asigurătorului de a acoperi valoarea bunului asigurat în caz de producere a risului asigurat (furtul fiind un atare risc).

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, "O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților."

Or, în mod neechivoc, un astfel de dezechilibru s-a produs în cauză, câtă vreme i s-a refuzat acordarea despăgubirilor pentru simplul fapt al nedepunerii în original a actelor de înregistrare a autovehiculului.

Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate. O asemenea clauză, cu titlu de exemplu, ar fi obligarea consumatorului la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteză îndeplinită în speță.

La data semnării contractului, nu a avut posibilitatea de negociere a clauzelor întrucât contractul este unul preformulat, astfel încât singura opțiune era de a încheia sau de a refuza încheierea contractului.

Se poate astfel constata ineficacitatea clauzei abuzive raportat la prevederile art. 6 din Legea nr. 193/2000, conform căruia "Clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personale, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produse efecte asupra consumatorului ...", în acest sens fiind și cele reținute de Curtea Europeană de Justiție prin Decizia nr. 93/13, în sensul că instanța națională poate verifica chiar și din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond ca temeinică și legală.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a argumentelor invocate în apărare de către intimatul-pârâtt, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Criticile recurentei-reclamante vizează, în esență, greșita interpretare și aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 4.16 și ale art. 6.2 din Condițiile de asigurare Casco pentru polița Casco x emisă de Societatea de asigurare-C. S.A., apreciind că în mod eronat i-a fost respinsă cererea de plată, pentru că nu ar fi aplicabil art. 4.16 și pentru că ar fi abuzivă clauza prevăzută la art. 6.2.

5.1. Pe lângă considerentele primei instanțe, pe care Înalta Curte le validează, se mai reține că, potrivit art. 4.16 din Condițiile de asigurare Casco,

"În acea perioadă în care, autovehiculul are încuietorile defecte, deteriorate, respectiv schimbarea încuietorilor nu se realizează după pierderea, respectiv sustragerea cheilor, telecomenzii, cardului de pornire, Asigurătorul nu își asumă să acorde acoperire din cauza furtului nici măcar în schimbul plății taxei achitate pentru această acoperire".

Înalta Curte nu poate primi argumentele recurentei, în sensul că nu ar fi aplicabilă această prevedere și că însăși rațiunea introducerii clauzei nu ar mai subzista, din momentul în care a recodificat cheile.

Dispoziția cuprinsă la articolul anterior citat este cât se poate de clară și fără echivoc, impunând în sarcina clientului asigurat ca, în cazul sustragerii cheilor, să schimbe încuietoarea, și nu să procedeze la recodarea cheilor rămase în posesia sa și a încuietorilor.

Nu sunt fondate alegațiile recurentei, care consideră că, dacă în cazul deteriorării încuietorilor și instrumentelor electronice de protecție (condiția prevăzută de art. 6.2 din Condițiile de asigurare) este suficientă recodarea acestora, trebuie considerată îndeplinită obligația de prevenire a daunelor și în cazul în care după pierderea unei chei a procedat la recodarea cheilor rămase și a încuietorilor.

În cazul sustragerii/pierderii cheii se presupune că respectiva cheie ar fi putut intra în posesia unei alte persoane, în acest sens prevăzându-se înlocuirea încuietorilor autovehiculului. Însă, în cazul deteriorării, de vreme ce nu se presupune implicarea unei persoane străine, este prevăzută operațiunea de recodare a încuietorilor și instrumentelor electronice de protecție.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, în cazul în care este sustrasă/pierdută o cheie, obligația înlocuirii încuietorilor prevăzută prin art. 4.16 din Condițiile de asigurare Casco în sarcina asiguratului (proprietarul vehiculului asigurat) este pe deplin aplicabilă.

5.2. De asemenea, nu pot fi avute în vedere nici aprecierile recurentei în sensul că art. 6.2 din Condițiile de asigurare ar reprezenta o clauză abuzivă.

Acest articol prevede exonerarea asigurătorului de prestarea serviciului în cazul în care " ... la sustragerea autovehiculului, cartea de identitate a vehiculului, certificatul de înmatriculare și/sau cheile autovehiculului se aflau în autovehicul. În vederea prevenirii furtului, în obligația Contractantului/Asiguratului de prevenire a daunelor intră depozitarea în siguranță a certificatului de înmatriculare și a accesoriilor care fac posibilă pornirea și luarea autovehiculului ...".

Clauzele abuzive, reține Înalta Curte, constituie obiect de reglementare a Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.

În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între profesioniști (asigurători) și consumatori (asigurați) va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (asiguratului).

Clauzele abuzive sunt enumerate în art. 1 din Anexa la Legea nr. 193/2000, respectiv:

"(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

b) obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului;

c) obligă consumatorul să își îndeplinească obligațiile contractuale, chiar și în situațiile în care profesionistul nu și le-a îndeplinit pe ale sale;

d) dau dreptul profesionistului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada-limită la care acesta putea să își exprime opțiunea a fost insuficientă;

e) dau dreptul profesionistului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor și serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;

f) dau dreptul profesionistului să constate unilateral conformitatea produselor și serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;

g) dau dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractuale;

h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu își îndeplinește obligațiile contractuale;

i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist;

j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:

- profesionistul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e);

- profesionistul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale;

- profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale;

k) exclud sau limitează răspunderea legală a profesionistului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acțiuni sau omisiuni a profesionistului privind utilizarea produselor și serviciilor;

l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acțiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în același timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;

m) permit în mod nejustificat impunerea unor restricții în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părți din contract;

n) dau dreptul profesionistului să transfere obligațiile contractuale unei terțe persoane - agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer servește la reducerea garanțiilor sau a altor răspunderi față de consumator;

o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către profesionist cu o creanță pe care el ar avea-o asupra profesionistului;

p) prevăd că prețul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a crește prețurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care prețul final este prea mare în raport cu prețul convenit la momentul încheierii contractului.

r) permit profesionistului obținerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existența compensațiilor în sumă echivalentă și pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist;

s) dau dreptul profesionistului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă același drept și pentru consumator;

t) dau dreptul profesionistului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepția unor motive întemeiate."

Or, clauza de la pct. 6.2 din Condițiile de asigurare nu poate fi considerată a fi abuzivă, fiind cât se poate de explicită în ceea ce privește scopul impunerii condiției ca asiguratul sa nu păstreze actele autovehiculului (cartea de identitate a vehiculului, certificatul de înmatriculare) în autovehicul, respectiv "depozitarea în siguranță" a acestora.

Această clauză nu acordă societății de asigurare posibilitatea de a modifica unilateral contractul de asigurare, nu limitează răspunderea legală a asigurătorului, nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele anterior citate, ci, prin includerea sa în Condițiile de asigurare, s-a urmărit ca, în cazul sustragerii autovehiculului, actele originale ale acestuia să nu fie la îndemâna persoanei străine, astfel încât înstrăinarea ulterioară a vehiculului să nu fie posibilă.

În aceste condiții, nu pot fi reținute susținerile recurentei-reclamante, în sensul că s-ar fi creat un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților și că prezentarea copiilor actelor vehiculului ar fi fost suficientă organelor abilitate pentru verificările necesare identificării autovehiculului.

Cartea de identitate a vehiculului este cel mai important document al mașinii, deoarece conține datele tehnice și informațiile necesare identificării, precum și date despre proprietar, iar, în cazul pierderii sau distrugerii acesteia, trebuie urmată procedura la Registrul Auto Român, conform O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărții de identitate a vehiculului și certificarea autenticității vehiculelor rutiere în vederea introducerii pe piață, punerii la dispoziție pe piață, înmatriculării sau înregistrării în România, precum și supravegherea pieței pentru acestea.

Astfel, nu poate fi considerată abuzivă aceasta clauză, pentru că nu a creat, în detrimentul asiguratului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000.

5.3. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, reținând că soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 1016 din 15 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.