ÎCCJ, Decizia nr. 83/2022

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La 01.09.2016, petenta Societatea Profesională Notarială "A. și B." a comunicat conducerii Curții de Apel București o sesizare prin care a semnalat "grave încălcări ale statutului magistraților, comise de doamna judecător C., din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală", cu ocazia instrumentării dosarului nr. x/2015 Sesizarea mai sus-menționată a fost transmisă Inspecției Judiciare pentru competentă soluționare, fiind înregistrată pe rolul acesteia din urmă la 12.09.2016, cu nr. x/2016.

În concret, prin sesizarea formulată, s-a susținut că dosarul nr. x/2015 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la 07.04.2015, fiind repartizat aleatoriu completului C7 C. pen. (judecător D.), pentru ca, ulterior, să fie instrumentat și soluționat de doamna judecător C., care, în opinia petentei, a preluat abuziv instrumentarea dosarului.

Față de cele de mai sus, petenta a solicitat sancționarea disciplinară a magistratului, pentru încălcarea dispozițiilor art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, constând în nerespectarea dispozițiilor privind repartizarea aleatorie a cauzelor.

Prin Rezoluția din 12.12.2016, s-a dispus începerea cercetării disciplinare prealabile față de judecătorul C., din cadrul Curții de Apel București, sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004.

Prin Rezoluția din 13.12.2016 a inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, a fost avizată favorabil solicitarea inspectorului judiciar căruia i-a fost repartizată lucrarea, privind desemnarea, în vederea efectuării cercetării disciplinare, și a celuilalt inspector, membru al echipei stabilite prin Ordinul nr. 9/25.01.2017 al inspectorului-șef.

În vederea efectuării cercetării, la 16.12.2016, au fost comunicate magistratului invitația de participare la cercetarea disciplinară programată pentru data de 18.01.2017 (începând cu ora 10:00) și rezoluția de începere a cercetării disciplinare.

La 18.01.2017, ora 10:00, inspectorii judiciari s-au prezentat la sediul Curții de Apel București, în vederea efectuării cercetării disciplinare.

La această dată, doamna judecător C. nu se afla în instanță, fiind plecată din țară pentru efectuarea unui stagiu de specializare la Institutul de Studii Juridice Avansate din Londra.

S-a fixat un alt interval pentru efectuarea cercetării disciplinare și s-a dispus ca noua invitație întocmită de echipa de inspectori să îi fie comunicată, de îndată, doamnei judecător, prin poștă electronică, la adresa aflată la fila x din volumul II al dosarului de cercetare disciplinară, respectiv x@x.com.

La 14.02.2017, ora 10:00, conform invitației transmise, echipa de inspectori s-a prezentat pentru a doua oară la sediul Curții de Apel București.

Nici de această data magistratul nu a fost prezent, motivul neprezentării fiind același cu cel invocat în cazul termenului anterior. Deoarece conducerea instanței a comunicat echipei de inspectori că doamna judecător C. a împuternicit-o pe colega sa, doamna judecător E., să o reprezinte, aceasta a fost invitată în sala de consiliu a Curții de Apel București, ocazie cu care a precizat că doamna judecător C. a împuternicit-o prin e-mail (nesemnat) să solicite un nou termen, pentru a-și angaja apărător.

S-a fixat o altă dată pentru efectuarea cercetării disciplinare, respectiv 06.03.2017, ora 10:00, întocmindu-se o nouă invitație adresată doamnei judecător C. și o nouă dovadă de comunicare.

În dimineața zilei de 06.03.2017, a fost depusă la dosarul de cercetare disciplinară o cerere formulată de doamna judecător C., transmisă prin poștă electronică la 03.03.2017, prin care aceasta din urmă a arătat că a formulat plângere penală împotriva inspectorilor judiciari cărora le-a fost repartizată lucrarea, sens în care a solicitat amânarea cercetării disciplinare până la soluționarea plângerii penale, până la rămânerea definitivă a hotărârii de excludere din magistratură și, respectiv, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2015

Totodată, în cursul aceleiași dimineți, a fost înregistrată la Inspecția Judiciară și depusă la dosar o nouă cerere, transmisă prin poștă electronică (în cursul nopții, la ora 00:42), prin care s-a solicitat ca cercetarea disciplinară să "înceapă cu audierea domnului procuror F. și a doamnei judecător G." și să se atașeze la dosar "înscrisurile solicitate care se află în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție".

Față de faptul că magistratul a arătat că a formulat plângere penală împotriva inspectorilor judiciari, în dimineața zilei de 06.03.2017, aceștia din urmă au formulat declarație de abținere, ce a fost respinsă prin rezoluție a inspectorului-șef al Inspecției Judiciare.

Drept urmare, la 06.03.2017, ora 10:45, echipa de inspectori s-a prezentat pentru a treia oară la sediul Curții de Apel București, în vederea efectuării cercetării disciplinare.

La momentul sosirii, conducerea instanței a comunicat echipei de inspectori dovada de comunicare în original (procedura fiind realizată prin intermediul poștei electronice).

Dosarul nr. x/2016, cuprinzând 1310 file, nu a putut fi pus la dispoziția doamnei judecător C., în vederea luării la cunoștință, deoarece aceasta nu s-a prezentat la cercetare, sens în care s-a întocmit de către echipa de inspectori, la ora 11:00 a zilei sus-menționate, procesul-verbal prevăzut de art. 27 alin. (3) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară.

În baza alin. (5) al aceluiași text regulamentar, echipa de inspectori a procedat la efectuarea cercetării disciplinare.

Cererea de probe formulată de doamna judecător, vizând audierea domnului procuror F. și a doamnei judecător G., respectiv de atașare a unor înscrisuri din dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție (transmisă prin poștă electronică, potrivit celor anterior menționate) a fost respinsă cu motivarea că teza probatorie nu a fost enunțată, iar înscrisurile nu au fost indicate cu claritate.

Inspectorii judiciari au propus, din oficiu, proba cu audierea, în calitate de martori, a doamnelor judecător D. (titulara completului de judecată căruia i-a fost repartizat, spre soluționare, dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București) și H., președintele secției a II- a penale a Curții de Apel București, la momentul săvârșirii faptei cercetate.

A fost audiată doamna judecător H., declarația acesteia fiind atașată la dosar. S-a renunțat la audierea doamnei judecător D., deoarece aceasta nu se afla în instanță, participând la un seminar în curs de desfășurare la Curtea de Apel Galați, în perioada 06.03.2017 - 07.03.2017.

Probele administrate în cursul cercetării disciplinare nu au putut fi puse la dispoziția doamnei judecător C., având în vedere faptul că aceasta nu s-a prezentat la cercetarea disciplinară, la niciunul dintre termenele stabilite.

În faza de cercetare disciplinară, doamna judecător C. a formulat, în scris, memorii, pe care le-a înaintat Inspecției Judiciare, prin care a arătat că rezoluția de începere a cercetării disciplinare este nulă absolut întrucât este emisă de doi inspectori aflați într-o vădită stare de incompatibilitate, precum și faptul că a fost încălcat principiul confidențialității cercetării disciplinare, prin aceea că a aflat de la un post de televiziune că este cercetată disciplinar.

Prin Rezoluția din 17.03.2017, s-a dispus admiterea sesizării și exercitarea acțiunii disciplinare împotriva doamnei judecător C., din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, cercetată disciplinar pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004.

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2017, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtei C., judecător în cadrul Curții de Apel București, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004.

La 28 martie 2018, Asociația "Forumul Judecătorilor din România" ("Asociația") a depus la dosar cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei-judecător C.

În motivarea acestei cereri s-a arătat că, prin raportare la dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituția României, art. 1 și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, precum și art. 4 din Statutul Asociației "Forumul Judecătorilor din România", aceasta din urmă justifică un interes legitim, pretinzând respectarea dispozițiilor legale enunțate, ca o condiție esențială pentru garantarea independenței justiției și respectarea statutului magistratului.

Referitor la lipsa de temeinicie a acțiunii disciplinare, s-a arătat că, în speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004, reținute în sarcina pârâtei-judecător, respectiv: (i) fapta nu întrunește cerința de încălcare repetată a principiului repartizării aleatorii, fiind vorba despre o singură cauză (dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București), în care s-a reproșat pârâtei că nu a respectat această regulă; (ii) nu este îndeplinită cerința caracterului grav al încălcării; (iii) nu poate fi reținută reaua-credință sau vinovăția pârâtei în ceea ce privește încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzei.

În susținerea celor de mai sus, Asociația "Forumul Judecătorilor din România" a invocat, în principal, faptul că, prin reținerea spre soluționare a dosarului nr. x/2015 după ședința de judecată din 22.01.2016 (în care a fost desemnată să înlocuiască judecătorul titular de complet), pârâta-judecător a respectat dispozițiile art. 351 alin. (1) și art. 354 alin. (2) C. proc. pen., ale art. 6 par. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și statuările Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Cutean împotriva României (Hotărârea din 2 decembrie 2014).

A. Încheierea din 28 martie 2018

Prin încheierea din 28 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de intervenție accesorie formulată de Asociația "Forumul Judecătorilor din România", ca inadmisibilă; a respins cererea de suspendare a judecății cauzei formulată de pârâtă; a respins excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, ambele invocate de către pârâtă.

S-a reținut faptul că, deși, prin voința legii, acțiunea disciplinară este o specie a acțiunii civile, se impune a fi subliniat că, în acest caz, nu există un raport de drept privat substanțial tipic, componenta publică fiind mai pregnantă; or, neexistând un raport de drept privat substanțial tipic, aplicabilitatea dispozițiilor referitoare la cererea de intervenție din cuprinsul C. proc. civ., ca lege generală - în temeiul art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 -, este supusă limitelor decurgând din specificitatea legii speciale, întrucât specialia generalibus derogant.

De asemenea, s-a considerat că rolul asociațiilor profesionale ale magistraților de a apăra și promova drepturile magistraților, în raport cu autoritățile implicate, trebuie evaluat, în plan procesual, prin prisma regulilor anume statornicite de lege. Or, legea - art. 29 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 - permite deja prezența asociațiilor în fața instanței disciplinare, ale cărei ședințe sunt publice, acordându-le posibilitatea de a exprima, atunci când consideră necesar, un punct de vedere asupra problemelor ce se dezbat, la inițiativa lor sau la solicitarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.

În cauză, însă, nu s-a făcut dovada existenței unui interes născut și actual, potrivit legii, neexistând o situație specială care ar expune Asociația unui prejudiciu imediat și iminent dacă acțiunea disciplinară ar fi admisă și care să permită asociației profesionale o poziție superioară celei reglementate de art. 29 alin. (2) din Legea 317/2004.

B. Hotărârea nr. 9J din 2 aprilie 2018

Prin Hotărârea nr. 9J din 2 aprilie 2018 pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei-judecător C. și, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost aplicată doamnei judecător C. sancțiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură", pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din același act normativ.

Soluția sus-menționată, pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, are la bază considerentele de mai jos.

Referitor la motivul de nelegalitate a cercetării disciplinare, ca urmare a încălcării art. 7 și art. 8 din Hotărârea nr. 1027/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv a principiilor imparțialității și independenței inspectorilor, dar și a principiului confidențialității, instanța disciplinară a constatat faptul că aspectele legate de eventuala lipsă de imparțialitate și obiectivitate a inspectorilor judiciari au fost analizate cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile procedurii administrative a cercetării disciplinare.

Cu privire la lipsa de imparțialitate a inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că nu există elemente concrete care să pună la îndoială imparțialitatea și independența acestuia în exercitarea atribuțiilor legale.

Referitor la nerespectarea principiului confidențialității reglementat de art. 8 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, aprobat prin Hotărârea nr. 1027/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, instanța disciplinară a reținut că probele administrate nu au relevat faptul că informațiile apărute în presă, cu privire la cercetarea disciplinară a pârâtei, ar fi fost transmise de către inspectorul-șef al Inspecției Judiciare sau de către o altă persoană din cadrul acestei instituții.

Pe fondul cauzei

Latura obiectivă

Analizând dispozițiile art. 101 alin. (1), alin. (5), alin. (6) și alin. (7) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, art. 52 alin. (1) și art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și dispozițiile punctului 2 lit. f) din Recomandarea nr. R (94)12 a Comitetului de Miniștri către Statele membre cu privire la independența, eficiența și rolul judecătorilor din 13.10.1994, raportat la lucrările și actele dosarului, instanța disciplinară a reținut că, în cauza de față, încălcarea regulilor privind repartizarea aleatorie a cauzelor rezultă din faptul că doamna judecător C. a reținut spre soluționare cauza cu nr. x/2015 - care fusese repartizată completului de judecată C7F, al cărei titular era doamna judecător D. -, ulterior datei de 22.01.2016, deși prin hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel București s-a dispus schimbarea compunerii completului de judecată C7F doar pentru ședința din 22 ianuarie 2016.

Dispozițiile art. 101 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prevăd, în mod expres, faptul că schimbarea judecătorului care compune un complet, se poate face doar pentru motive obiective, iar potrivit art. 19 alin. (1) lit. j) din regulamentul menționat, este atribuția colegiului de conducere al instanței să aprobe o astfel de schimbare.

În fapt, după înregistrarea cauzei pe rolul Curții de Apel București, aceasta a fost repartizată completului C7 C. pen. compus din doamna judecător D., iar, după soluționarea etapei camerei preliminare, a revenit completului C7F, al cărei titular era tot doamna judecător D.

Completul compus din doamna judecător D. a soluționat cauza în cameră preliminară, iar ulterior, a dispus începerea cercetării judecătorești, procedând la audierea inculpaților, soluționarea cererilor formulate de aceștia, încuviințarea probatoriului.

Cu toate acestea, la termenul din 22.01.2016, doamna judecător C. a procedat la audierea a trei martori, după care a amânat cauza o săptămână, la completul C7 Continuitate, și nu la completul C7F, acesta din urmă neavând configurată ședință de judecată decât la 12.02.2016.

Câtă vreme, prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 10 din 14.01.2016, doamna judecător C. fusese desemnată să intre în compunerea completului C7F doar la termenul din 22.01.2106, aceasta nu avea posibilitatea legală de a intra în ședința din 29.01.2016, iar ulterior să soluționeze cauza, decât, eventual, în temeiul unei alte hotărâri de colegiu.

Astfel, susținerea pârâtei în sensul că nu poate fi acuzată de nerespectarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor, întrucât a acordat termene numai la completul C7, nu poate fi reținută, de vreme ce prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 10 din 14.01.2016 a fost planificată să participe exclusiv în ședința C7 de la termenul din 22.01.2016.

Încălcarea principiului menționat nu presupune necesarmente alocarea dosarului unui alt complet de judecată decât cel căruia i s-a repartizat aleatoriu, ci poate presupune și ipoteza în care un judecător repartizat într-un complet de judecată pentru un singur termen de judecată rămâne în continuare să instrumenteze o cauză aflată pe rolul respectivului complet, deși nu mai avea temei legal pentru asigurarea continuității pe acest complet.

De asemenea, apărarea pârâtei în sensul că era titulara completului C7 la termenul din 22.01.2016 a fost respinsă, ca nefondată, reținându-se faptul că, din cuprinsul Hotărârii Colegiului de conducere nr. 10 din 14.01.2016, rezultă că aceasta a fost desemnată să înlocuiască judecătorul titular pentru un singur termen de judecată, neputând fi, așadar, reținută calitatea pârâtei de judecător titular al completului C7.

Instanța disciplinară a apreciat ca relevant, totodată, faptul că, în perioada februarie - august 2016, doamna judecător C. nu a fost desemnată pentru a face parte din completul de judecată C/F și C/CP/C7 CO - C. pen. - atribuit doamnei judecător D. - fiindu-i atribuite alte complete de fond/cameră preliminară prin hotărâre a Colegiului de conducere al Curții de Apel București (nr. 28/2016), și nici nu a fost titulara unui alt complet de fond.

Doamna judecător C. nu figura pe planificarea secției penale, deoarece, în luna decembrie a anului 2015, când a fost întocmită planificarea, doamna judecător se afla încă la secția de contencios administrativ și fiscal, fiind desemnată să judece în cadrul acelei secții, în perioada noiembrie - februarie 2016. Întrucât s-a întors în secția a II-a penală mai devreme, respectiv în luna ianuarie 2016, pentru echilibrarea volumului de muncă, au fost luate hotărâri în Colegiul de conducere (nr. 10 din 14.01.2016 și nr. 28 din 2 februarie 2016).

Instanța disciplinară a constatat că probele administrate în cauză nu relevă, însă, existența unei hotărâri a Colegiului de conducere care să fi modificat componența completului de judecată C7F - al cărei titular era doamna judecător D. - și pentru alte termene în afara celui din 22.01.2016.

Normele legale care reglementează repartizarea aleatorie nu sunt lăsate de legiuitor la latitudinea judecătorului, o posibilă interpretare a acestora fiind la îndemâna Colegiului de conducere al instanței, astfel încât instanța disciplinară nu cenzurează modul în care judecătorul interpretează legea în exercitarea atribuțiilor sale jurisdicționale.

Instanța disciplinară a reținut faptul că modul în care pârâta-judecător a înțeles să se raporteze la obligațiile legale ce îi reveneau este cu atât mai grav cu cât unul dintre scopurile avute în vedere prin reglementarea normelor de repartizare aleatorie este acela de a preveni situațiile care pot genera îndoieli din perspectiva percepției publice cu privire la aparența de imparțialitate a magistratului în soluționarea cauzelor cu care a fost învestit.

Apărarea pârâtei, în sensul că a păstrat cauza spre soluționare pentru a respecta principiul continuității, având în vedere că la termenul din 22.01.2016 a procedat la audierea unui număr de 3 martori, a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Sub acest aspect, instanța disciplinară a reținut că dosarul nr. x/2015 a fost repartizat aleatoriu completului compus din doamna judecător D., judecător ce a fost în imposibilitate de a participa doar la ședința din 22.01.2016, sens în care a fost dată și Hotărârea nr. 10 din 14.01.2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel București.

Hotărârile Cutean contra României și Beraru contra României, invocate de pârâtă în apărarea sa, respectiv pentru a justifica atitudinea sa de a soluționa cauza evidențiată anterior, nu privesc ipoteze similare celei din speța de față, dat fiind faptul că, în cauza cu nr. x/2015, doamna judecător D., magistratul titular al completului, soluționase cauza în cameră preliminară, dispusese începerea cercetării judecătorești, audiase inculpații, încuviințase probatoriul, soluționase cererile formulate de inculpați și era în imposibilitate de a participa doar la o ședință de judecată, cea din 22.01.2106, astfel încât, tocmai în considerarea celor două hotărâri invocate în apărare de pârâtă, aceasta din urmă avea obligația legală de a nu reține cauza spre soluționare.

În orice caz, o eventuală incidență a hotărârilor C.E.D.O. menționate ar fi trebuit, în lumina principiilor care guvernează organizarea judiciară, să fie apreciată doar de către completul învestit aleatoriu, în componența stabilită la acel moment, iar nu de judecătorul desemnat în condițiile lipsei temporare, izolate, a celui dintâi.

Din această perspectivă, instanța disciplinară a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că procedase la administrarea unor probe decisive, ceea ce ar fi determinat reținerea cauzei spre soluționare pe considerente de continuitate întemeiate pe cele două decizii C.E.D.O. Astfel, a reținut instanța disciplinară, pârâta a deturnat, cu vădită intenție, reala și corecta manieră de aplicare a deciziilor C.E.D.O. sus-menționate, în scopul de a justifica menținerea dosarului respectiv spre instrumentare.

Mai mult, relevant în sensul intenției pârâtei de păstrare a dosarului este și faptul că, din conținutul încheierii pronunțate la 22.01.2016, rezultă că doamna judecător C. nu a făcut trimitere la cele două hotărâri, pentru a expune motivele care au stat la baza preluării dosarului, ci a înțeles să le invoce abia după începerea cercetării disciplinare împotriva sa.

De reținut este și faptul că, în situația în care ar fi constatat existența unor motive în raport de care, în opinia sa, ar fi trebuit să păstreze cauza spre soluționare, pârâta avea, cel puțin, obligația să se adreseze Colegiului de conducere al Curții de Apel București, organ ce avea atribuția legală de a modifica compunerea completului de judecată C7F și pentru altă ședință de judecată decât cea din 22.01.2016.

Instanța disciplinară a reținut ca fiind evident faptul că pârâta nu s-a adresat Colegiului de conducere, întrucât cunoștea că nu existau motive întemeiate în raport de care să i se încuviințeze să facă parte din completul C7F și la un alt termen de judecată, respectiv să se configureze pentru acest complet o ședință de judecată și la 29.01.2016.

Nici susținerea pârâtei-judecător, în sensul că avocații cauzei nu au formulat cerere de recuzare împotriva sa, nu a fost reținută, cu motivarea că recuzarea este reglementată de o normă cu caracter dispozitiv, în vreme ce normele legale care reglementează repartizarea aleatorie a cauzelor sunt norme de ordine publică.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța disciplinară a menționat ca prezentând relevanță și unele aspecte reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu ocazia soluționării apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 90/F din 11.05.2016 pronunțate de doamna judecător C.

Instanța disciplinară a constatat ca fiind neîntemeiată susținerea pârâtei în sensul că Inspecția Judiciară nu mai avea posibilitatea legală de a începe o nouă cercetare disciplinară cu privire la dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București, întrucât anterior mai fuseseră efectuate verificări față de același dosar și la sesizarea aceluiași petent, verificări în urma cărora s-a emis o rezoluție de clasare.

Astfel, prin Rezoluția nr. 1929/03.05.2016 a Inspecției Judiciare, s-a dispus clasarea sesizărilor formulate de Societatea Profesională "Notarială I., A. și Asociații", Inspecția judiciară reținând că, prin sesizarea formulată, în esență, petiționara și-a exprimat nemulțumirea față de modul în care judecătorul a aplicat dispozițiile procedurale referitoare la ridicarea de înscrisuri, precum și cele ce vizează sancționarea abaterilor săvârșite în cursul procesului.

S-a arătat că măsurile dispuse de judecător au fost criticate de părțile care s-au considerat lezate în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, fiind astfel analizate de magistrații învestiți cu soluționarea cauzelor nr. x, astfel încât se impune clasarea sesizărilor.

Potrivit art. 14 alin. (2) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, verificările prealabile efectuate de inspectorii judiciari, ca urmare a unei sesizări, sunt, de regulă, limitate la aspectele semnalate.

Împrejurarea că Inspecția Judiciară nu s-a sesizat din oficiu cu privire la încălcarea normelor de repartizare aleatorie de către doamna judecător C., cu ocazia efectuării verificărilor prealabile în lucrarea anterior menționată, nu constituie un impediment ca, ulterior, Inspecția Judiciară să se sesizeze din oficiu sau să admită sesizarea petentei cu privire la această faptă.

În acest sens, instanța disciplinară a reținut că nu există dispoziții legale sau regulamentare, din care să rezulte imposibilitatea efectuării de verificări disciplinare față de același magistrat, în legătură cu același dosar, însă pentru fapte diferite.

În consecință, instanța disciplinară a constatat că fapta doamnei judecător C., care, la termenul de judecată din 22 ianuarie 2016 - atunci când a fost desemnată prin Hotărârea nr. 10 a Colegiului de conducere al Curții de Apel București să participe la ședința de judecată în dosarul nr. x/2015, în completul C7/F -, deși era începută cercetarea judecătorească în cauză de către titularul C7/F, doamna judecător D. încă de la termenul de judecată de la 30 octombrie 2015 (fiind audiați inculpații, fie în procedură obișnuită, fie în procedura simplificată, încuviințate probe), a acordat termen de judecată ulterior, pe completul C7/F Continuitate, reținând astfel, în mod nelegal, cauza spre judecată, dispunând suplimentarea probatoriului, schimbarea încadrării juridice, luarea de suplimente de declarații, fie inculpaților, fie martorilor, acordând termen în dezbateri, iar în final pronunțând, în primă instanță, o sentință, se circumscrie laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. (o) din Legea nr. 303/2004, fiind încălcate, în mod grav, dispozițiile referitoare la repartizarea aleatorie a cauzelor.

Latura subiectivă

Sub aspectul laturii subiective, instanța disciplinară a reținut că vinovăția pârâtei judecător C. în săvârșirea faptei este dovedită și rezultă din faptul că, deși știa că statutul de magistrat îi impunea o anumită conduită, totuși modul în care aceasta a acționat a fost de natură a afecta încrederea cetățenilor în sistemul judiciar, relevând existența factorului intelectiv și a celui volițional, deci a vinovăției, în sens disciplinar.

De asemenea, probele administrate au relevat faptul că pârâta a comis cu intenție directă abaterea disciplinară reținută.

Astfel, deși conform hotărârii Colegiului de conducere, doamna judecător C. trebuia să intre doar în ședința din 22.01.2016, în completul C7F, al cărui titular era în imposibilitate de a face parte din complet doar la acest termen, în dosarul cu nr. x/2015, a amânat judecata o săptămână pentru administrarea probatoriului deja încuviințat de doamna judecător D., dispunând totodată și suplimentarea acestui probatoriu, deși completul C7F nu avea configurată ședință de judecată la 29.01.2016.

În plus, din conținutul încheierii pronunțate la data de 22.01.2016, a mai reținut instanța disciplinară, rezultă faptul că, la prima strigare a cauzei, trei dintre martorii care au răspuns "prezent" au învederat faptul că nu pot rămâne în instanță, însă pârâta a insistat și a strigat cauza a doua oară, ulterior, procedând la audierea a trei martori.

Prin urmare, doamna judecător C. a avut intenția de a reține cauza spre soluționare și de a încălca normele de repartizare aleatorie, înainte de a proceda la audierea martorilor, respectiv anterior termenului de judecată din 22.01.2016.

S-a reținut ca fiind evident faptul că amânarea doar pentru o săptămână a cauzei a fost dispusă de doamna judecător C. pentru a justifica reținerea cauzei spre soluționare, având în vedere faptul că titularul de complet, doamna judecător D., se întorcea la serviciu la 01.02.2016.

Întrebată fiind, de către instanța disciplinară, care a fost motivul pentru care a amânat cauza doar pentru o săptămână, doamna judecător C. nu a invocat existența unor motive de urgentare a soluționării cauzei, ci doar a menționat că este posibil acest lucru și că, în mod obișnuit, procedează în acest fel. De asemenea, a mai arătat că a amânat cauza doar pentru o săptămână, deși avea ca obiect infracțiuni complexe și reclama un volum mare de muncă pentru pregătire, "pentru că informația îi era proaspătă".

Sub acest aspect, instanța disciplinară a constatat faptul că, pentru data de 29.01.2016, completul titular C7F nu avea configurată ședință de judecată, iar pârâta, pentru a putea acorda termen la această dată, a amânat cauza pe C7 Continuitate, în a cărui compunere a intrat, fără a exista o hotărâre a colegiului de conducere în acest sens.

S-a reținut că din fișa ECRIS a dosarului rezultă faptul că, la completul C7F, a fost șters manual termenul din 29.01.2016, fiind alocat acest termen la completul C7F Continuitate .

Instanța disciplinară a apreciat că nu poate fi primită apărarea doamnei judecător C., în sensul că acordarea termenului de judecată din 29.01.2016 s-a făcut cu acordul conducerii instanței, dovadă în acest sens fiind crearea completului C7 Continuitate, ea însăși neavând posibilitatea de a efectua această operațiune în aplicația ECRIS. În condițiile în care cauza a fost amânată în ședința publică din 22.01.2016 pentru 29.01.2016, când completul C7F nu avea configurată ședință de judecată, singura posibilitate tehnică pentru a introduce termenul din 29.01.2016 în ECRIS era folosirea acestui complet C7 Continuitate; în lipsa acestei operațiuni nu ar fi fost cu putință îndeplinirea de către grefierul de ședință a atribuțiilor ulterioare termenului din 22.01.2016 (emiterea citațiilor și efectuarea tuturor celorlalte acțiuni impuse de ECRIS).

Totodată, instanța disciplinară a reținut că toate celelalte dosare din ședința de judecată din 22.01.2016 au fost amânate de doamna judecător C. la termenul din 12.02.2016, în ședința de judecată ce urma să fie prezidată de judecătorul titular, doamna D., singurul dosar amânat la 29.01.2016 fiind cel cu nr. x/2015.

De asemenea, la 29.01.2016, întrucât nu sosiseră relațiile solicitate, doamna judecător C. a acordat termen în continuare la 02.02.2016 - dată la care doamna judecător D. era în instanță - și a acordat cuvântul în dezbateri de fond, amânând pronunțarea la 11.02.2016. La această dată, pârâta a repus cauza pe rol, pentru a pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor cu privire la unii dintre inculpați și suplimentarea probelor.

Prin urmare, instanța disciplinară a reținut că toate aceste demersuri ale pârâtei, concretizate în modalitatea de gestionare a cauzei - respectiv insistența de a audia martori la termenul din 22.01.2016; acordarea unui termen de o săptămână, în perioada în care judecătorul titular nu era în instanță; iar ulterior, acordarea unui termen în continuare, întrucât judecătorul titular revenise la serviciu, termen la care a rămas în pronunțare, repunând cauza pe rol deși, așa cum chiar pârâta a susținut, "studiase foarte bine cauza, informația fiind proaspătă" -, dovedesc intenția clară a doamnei judecător C. de a-și preconstitui justificări pentru fapta de a încălca normele de repartizare aleatorie.

Instanța disciplinară a avut în vedere, de asemenea, declarația doamnei judecător H., președintele secției a II-a penale de la momentul respectiv, pe care pârâta judecător, cunoscând faptul că nu avea niciun temei legal pentru a reține spre judecată cauza nr. x ulterior termenului din 22.01.2016, a abordat-o și, fără să-i expună întreaga situație din speță, a întrebat-o, într-un cadru informal, dacă "în situația în care audiază toți martorii la acel termen, ar fi vreo problemă să rămână în pronunțare", pentru ca ulterior să susțină că a avut acordul acesteia.

Tot doamna judecător H. a arătat că judecătorii care intrau în locul judecătorului titular în completele de fond acordau termen la completul titular, așa cum prevede, de altfel, și regulamentul. De asemenea, a mai arătat că, în cadrul completelor de apel, dacă unul dintre judecătorii titulari absenta și se proceda la audierea unor martori în prezența judecătorului de la permanență, nu se punea problema păstrării cauzei de către acest complet, ci a readministrării probei cu martori în prezența judecătorului titular.

Prin urmare, în raport de toate aceste circumstanțe, instanța disciplinară a constatat intenția evidentă a pârâtei-judecător de a reține spre soluționare cauza cu nr. x/2015 și de a încălca dispozițiile legale privind repartizarea aleatorie a cauzelor, aceasta fiind conștientă de obligațiile pe care le avea potrivit legii, încercând totodată să confere o aparență de legalitate măsurilor dispuse.

Pe cale de consecință, instanța disciplinară a reținut faptul că pârâta- judecător a prevăzut rezultatul acțiunilor sale și a urmărit încălcarea normelor legale referitoare la repartizarea aleatorie a cauzelor (art. 19, art. 101 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, ale art. 52 și art. 53 din Legea nr. 304/2004), reținând spre soluționare cauza nr. x.

Consecințele produse au constat în afectarea gravă a actului de judecată, care a fost lipsit de una dintre garanțiile fundamentale cu privire la asigurarea legalității organului judiciar competent, care să îndeplinească prerogativele conferite pentru judecată.

De asemenea, a fost afectată, în sens negativ, încrederea opiniei publice față de imparțialitatea actului de justiție, de natură a induce ideea că acesta poate fi influențat ca urmare a dirijării dosarelor aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Totodată, nu a fost asigurată garanția unui proces echitabil, fiind încălcate și dispozițiile art. 6 § 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, referitoare la un tribunal independent, imparțial și prevăzut de lege.

Potrivit statuărilor instanței disciplinare, existența acestor consecințe a fost confirmată și de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin controlul judecătoresc exercitat în calea de atac promovată împotriva sentinței pronunțate în acest dosar de către pârâta-judecător.

Pentru toate aceste considerente, instanța disciplinară a reținut faptul că, prin probele administrate în cauză, s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004 și, pe cale de consecință, a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei-judecător C.

Individualizarea sancțiunii

La individualizarea sancțiunii, aplicată în condițiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, instanța disciplinară a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă, precum și consecințele faptei săvârșite de către pârâta care, în calitate de judecător, prin acțiunile sale, a afectat prestigiul și imaginea justiției, ca serviciu public, fapta fiind de natură a conduce la decredibilizarea justiției.

Din această perspectivă, instanța disciplinară a reținut caracterul deosebit de grav al faptei imputate pârâtei, raportat la modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, precum și raportat la segmentul de activitate pe care îl presupune înfăptuirea actului de justiție, etalonul fiind cel al "magistratului diligent".

Astfel, s-a reținut faptul că pârâta-judecător a încălcat, cu știință, normele legale care reglementează repartizarea aleatorie a cauzelor și, mai mult, și-a preconstituit justificări pentru fapta sa, despre care știa că va genera urmările reținute.

Atitudinea pârâtei-judecător a fost examinată și din perspectiva problemei lipsei de încredere cu care se confruntă sistemul judiciar, de natură a-i afecta autoritatea, dat fiind contextul în care a fost săvârșită fapta și modul în care doamna judecător s-a raportat la valorile specifice înfăptuirii actului de justiție.

În procesul de individualizare a sancțiunii a fost reținută, ca relevantă, și atitudinea pârâtei pe parcursul derulării procedurii disciplinare. Astfel, instanța disciplinară a apreciat că aceasta a manifestat un comportament neconform statutului de magistrat, concretizat în formularea repetată de sesizări și plângeri împotriva persoanelor abilitate legal să desfășoare activități specifice cercetării disciplinare și exercitării acțiunii disciplinare (inspectorii judiciari cărora li s-a repartizat lucrarea, inspectorul-șef al Inspecției Judiciare), precum și împotriva Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al Înaltei Curți de Casație și Justiție etc.

Având în vedere scopul sancționării abaterilor disciplinare, comportamentul manifestat de pârâtă a fost considerat de natură a induce ideea unei funcționări deficitare a sistemului judiciar, cu consecința directă a alterării încrederii opiniei publice în competența, probitatea, independența și imparțialitatea pe care, în mod legitim, orice persoană le așteaptă de la magistrații cărora le încredințează apărarea drepturilor sale.

Urmarea faptelor săvârșite de pârâtă a fost apreciată ca fiind certă, constând într-un prejudiciu adus imaginii justiției care, pentru o funcționare adecvată, trebuie să se bucure de încrederea deplină a opiniei publice.

Instanța disciplinară a avut în vedere, deopotrivă, faptul că doamnei judecător C. i-a fost aplicată anterior, de către secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, sancțiunea excluderii din funcția de judecător, prin Hotărârea nr. 1J/08.02.2017, hotărâre ce a fost modificată prin Decizia nr. 336 din 13 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în sensul aplicării, față de pârâtă, a sancțiunii disciplinare constând în mutarea disciplinară la Curtea de Apel Târgu Mureș, pentru o perioadă de 6 luni.

Ținând cont de toate aceste împrejurări, care, în mod obiectiv, trebuie avute în vedere la individualizarea sancțiunii aplicate, reținând gravitatea deosebită a faptei, astfel cum a fost descrisă anterior, vinovăția pârâtei, circumstanțiată și de intenția de a-și preconstitui justificări pentru fapta sa, precum și legătura de cauzalitate, instanța disciplinară a apreciat că pârâta-judecător nu mai corespunde exigențelor impuse de exercitarea corespunzătoare a funcției de judecător.

Ca urmare, față de dispozițiile art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată, potrivit căreia sancțiunile ce se pot aplica trebuie să fie proporționale cu gravitatea abaterilor, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că se justifică aplicarea, față de pârâta-judecător C., a celei mai grave sancțiuni și anume excluderea din magistratură.

II. Cererile de recurs

Împotriva încheierii din 28 martie 2018 pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, au formulat recurs atât pârâta-judecător C., cât și intervenienta Asociația "Forumul Judecătorilor din România", formându-se, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, dosarul nr. x/2018.

Împotriva Hotărârii nr. 9J din 2 aprilie 2018 și a încheierii din 28 martie 2018 pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, a formulat recurs pârâta C., formându-se, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea din 22 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 139 C. proc. civ., s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 la dosarul nr. x/2018.

2.1. Recursul declarat de Asociația "Forumul Judecătorilor din România" împotriva încheierii din 28 martie 2018

Prin recursul formulat împotriva încheierii din 28 martie 2018 pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, Asociația "Forumul Judecătorilor din România" a solicitat casarea acesteia, încuviințarea, în principiu, a cererii de intervenție accesorie formulate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Criticile formulate de Asociație vizează nelegalitatea soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție accesorie, de către instanța disciplinară, cu încălcarea dispozițiilor procedurale ale art. 64 C. proc. civ., invocându-se motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În primul rând, recurenta Asociația arată că instanța disciplinară a motivat respingerea cererii de intervenție accesorie inclusiv prin invocarea practicii sale în materie disciplinară, fără a indica, însă, cauzele avute în vedere, în condițiile în care practica conturată inclusiv în anul 2017 era contrară soluției pronunțate în cauză.

În acest context, susține recurenta, respingerea cererii sale de intervenție accesorie poate fi considerată un reviriment al jurisprudenței instanței disciplinare, fără o argumentație temeinică, încălcându-se, astfel, principiile afirmate constant de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Ilie Șerban împotriva României, Hotărârea din 10 iulie 2012, cererea nr. x/04; Cauza Ștefan și Ștef împotriva României, Hotărârea din 27 ianuarie 2009, cererile nr. 24428/03 și nr. 26977/03/02, par. 20 - 26; Cauza Atanasovski împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, Hotărârea din 14 ianuarie 2010, cererea nr. x/03, par. 38).

În al doilea rând, criticile recurentei Asociația au în vedere caracterul neîntemeiat al statuărilor instanței disciplinare cu privire la lipsa interesului propriu al Asociației în formularea cererii de intervenție accesorie în interesul pârâtei C.

Se invocă faptul că interesul legitim al Asociației de a sprijini apărările formulate de doamna judecător C. rezultă din art. 4 din Statutul Asociației, prin raportare la rolul conferit de dispozițiile constituționale și legale - art. 124 alin. (3) din Constituția României; art. 1 și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004), recurenta Asociația pretinzând respectarea dispozițiilor legale enunțate ca o condiție esențială pentru garantarea independenței justiției și respectarea statutului magistratului.

Recurenta Asociația invocă, deopotrivă, existența unui interes general în sensul art. 37 C. proc. civ., astfel încât nu ar fi necesară dovada existenței unui prejudiciu produs intervenientei pentru ca cererea sa de intervenție accesorie să fie considerată admisibilă.

De asemenea, Asociația arată că, în condițiile în care, potrivit art. 49 din Legea nr. 317/2004, judecătorul ce are calitatea de pârât într-o procedură disciplinară are dreptul de a fi reprezentat de un alt judecător, cu atât mai mult o asociație profesională formată numai din judecători are interesul să intervină în sprijinul judecătorului cercetat disciplinar, atât pentru a susține o interpretare a legislației secundare în acord cu principiile de drept care se impun a fi respectate și/sau jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și pentru a sprijini poziția procesuală a judecătorului vizat.

În al treilea rând, criticile recurentei vizează considerentele instanței disciplinare, potrivit cărora cererea de intervenție accesorie formulată în cadrul procedurii disciplinare în fața secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii este inadmisibilă, dat fiind faptul că această procedură are un caracter strict personal cu o componentă publică.

Recurenta apreciază că instanța disciplinară are obligația de a urma procedura reglementată de C. proc. civ., conform art. 49 din Legea nr. 317/2004, respectând toate drepturile părților și ale eventualilor intervenienți în procedură.

De asemenea, recurenta susține că art. 29 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 trebuie interpretat în sensul că vizează posibilitatea de exprimare a unor puncte de vedere din partea asociațiilor profesionale în chestiunile administrative ce privesc buna administrare a justiției, iar nu atunci când secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii se comportă ca o instanță de judecată.

Nu există incompatibilitate între instituția intervenției reglementată de art. 61 - art. 64 C. proc. civ. și procedura disciplinară, întrucât secția, ca instanță de judecată în materie disciplinară, trebuie să aplice toate regulile de procedură în vederea respectării și garantării dreptului la apărare al persoanei acuzate, iar acest drept nu include doar posibilitatea de angajare a unui avocat, dar și pe aceea de a permite altei persoane să intervină în favoarea acesteia.

În al patrulea rând, recurenta susține faptul că, prin înlăturarea de la aplicare a art. 64 C. proc. civ., instanța disciplinară a încălcat garanțiile procesuale de care trebuia să beneficieze atât pârâta, cât și intervenienta accesorie Asociația "Forumul Judecătorilor din România". Astfel, se susține în continuare că, prin necitarea intervenientei Asociația și prin neacordarea unui termen de judecată pentru ca aceasta din urmă să fie ascultată, instanța disciplinară a încălcat dreptul la apărare al acesteia (art. 13 și art. 14 alin. (4) și alin. (5) C. proc. civ.), precum și principiul contradictorialității (art. 22 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.).

2.2. Recursul declarat de pârâta-judecător C. împotriva încheierii din 28 martie 2018

Prin recursul formulat împotriva încheierii din 28 martie 2018 pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurenta C. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, admiterea cererii de intervenție accesorie formulate de Asociație și trimiterea cauzei spre rejudecare unei instanțe legal alcătuite.

În prealabil, recurenta C.:

- invocă încălcarea, de către Inspecția Judiciară a art. 8 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, adoptat de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările prevăzute în Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 340/29.03.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 302/20.04.2016, articol ce consacră principiul confidențialității lucrărilor Inspecției Judiciare;

- critică refuzul inspectorului-șef de a suspenda cercetarea disciplinară până la terminarea verificărilor prealabile efectuate de către Inspecția Judiciară în cauza având ca obiect nelegalitățile comise de către inspectorii judiciari care o cercetau pe pârâtă, respectiv doamna J. și K., dar și până la soluționarea plângerilor referitoare la acestea;

- critică suspendarea, de către instanța disciplinară, a dosarului nr. x/2017 doar până la rămânerea irevocabilă a Hotărârii nr. 9J din 8 februarie 2017 pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017;

- arată că repunerea pe rol a dosarului nr. x/2017, având ca obiect acțiunea disciplinară îndreptată împotriva acesteia pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. (o) din Legea nr. 303/2004, s-a realizat în mod discreționar, instanța disciplinară dispunând, din oficiu, citarea pârâtei, fără ca inspectorul-șef al Inspecției Judiciare să fi formulat o solicitare expresă în acest sens;

- susține că, deși, la 28.03.2018, Asociația a formulat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de intervenție, dosarul nu a fost înaintat în recurs, fiind ignorate dispozițiile art. 64 alin. (4) teza finală C. proc. civ., care consacră un caz de suspendare obligatorie.

În ceea ce privește motivele de recurs ce vizează încheierea din 28 martie 2018, recurenta susține faptul că soluția pronunțată de instanța disciplinară este discreționară, având în vedere practica constantă a Consiliului Superior al Magistraturii/Înaltei Curți de Casație și Justiție de a admite intervențiile asociațiilor magistraților în procedurile disciplinare.

La 9 mai 2018, recurenta C. a depus, prin poștă electronică, note scrise prin care a invocat:

(i) excepția prescripției dreptului la acțiune, în lumina standardelor C.E.D.O. ilustrate în Cauza Oleksandr