ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69/F din 20 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării plângerilor prealabile invocată de inculpații A. și B.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. sub aspectul infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul complicității la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata C. sub aspectul complicității la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D. sub aspectul complicității la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata E. (fostă F.), sub aspectul complicității la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata G., sub aspectul complicității la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București, cu sediul în București, Șos. București - Ploiești nr. 8B, Municipiul București Sector 2 - Direcția Venituri Buget Local Sector 2, cu sediul în București, Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, sector 6 și Institutul Național de Medicină Sportivă, cu sediul în București.

S-a luat act că persoana vătămată Inspectoratul Teritorial de Muncă București, cu sediul în București, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie a popririi luată prin ordonanța nr. 950/P/2016 din data de 24.02.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe inculpații B., A., C., D., G. și E. (fostă F.), astfel cum a fost modificată prin ordonanța nr. 950/P/2016 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe inculpata C. și prin ordonanțele nr. 950/P/2016 din data de 29.03.2017 și nr. 950/P/2016 din data de 16.05.2017 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe inculpata G.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 29.12.2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București au fost trimiși în judecată inculpații B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen., A., C., D., E. (fostă F.) și G. sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a reținut, prin actul de sesizare, că la data de 18.08.2016, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a înregistrat dosarul nr. x/2016, având ca obiect comiterea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen., de către avocatul B., în calitate de administrator special al S.C. H., și a infracțiunilor de bancrută simplă, prevăzute de art. 240 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., și complicitate la bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 48 raportat la art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen., de către A.

S-a reținut că la data de 12.09.2016, Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat plângere prealabilă împotriva numitului B., administrator special al S.C. H., sub aspectul comiterii infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 241 alin. (1) C. pen., precum și împotriva numitului A., asociat majoritar al S.C. H., sub aspectul comiterii complicității la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 48 raportat la art. 241 alin. (1) C. pen.

De asemenea, s-a reținut că la data de 29.09.2016, Primăria Sectorului 2 București - Direcția Venituri Buget Local Sector 2 a formulat plângere prealabilă împotriva numitului B., administrator special al S.C. H., sub aspectul comiterii infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen., precum și împotriva numitului A., asociat majoritar al S.C. H., sub aspectul comiterii complicității la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 48 raportat la art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a reținut că la data de 13.05.2014, S.C. H. a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței, fiind astfel înregistrat pe rolul Tribunalului București dosarul civil nr. x/2014

Prin încheierea din data de 11.06.2014, instanța a admis cererea debitoarei S.C. H. și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței.

În cadrul procedurii de insolvență, la data de 22.10.2014, administratorul special al S.C. H., avocat B., a semnat și a depus la Tribunalul București un plan de reorganizare a societății care a fost aprobat de Adunarea creditorilor în ședința din data de 17.11.2014 și a fost confirmat de judecătorul sindic în ședința din data de 17.12.2014.

Planul de reorganizare a fost întocmit de societatea de insolvență F. în baza contractului de consultanță din data de 10.07.2014, încheiat între F., reprezentată de inculpata C., în calitate de asociat, și S.C. H., reprezentată de inculpatul B., în calitate de administrator special.

F. a întocmit planul de reorganizare, iar inculpatul B. l-a semnat și l-a depus la Tribunalul București, la dosarul de insolvență nr. x/2014.

Din partea societății de insolvență F., la întocmirea planului de reorganizare, a lucrat în exclusivitate C., în calitate de asociat.

Pentru întocmirea planului de reorganizare, ar fi trebuit să se realizeze o inventariere și o evaluare a activelor aflate în patrimoniul S.C. H. pentru a se stabili care este valoarea totală a acestora și, mai apoi, care este cuantumul datoriilor ce pot fi achitate din valoarea activelor existente.

În conformitate cu art. 95 alin. (5) lit. d) din Legea nr. 85/2006, estimarea valorii activelor existente în patrimoniul debitorului trebuie să se facă în funcție de data propunerii planului de reorganizare.

În acest context, pentru a frauda bugetul de stat, respectiv pentru a nu plăti creanțele bugetare în cuantum de 24.442.264 RON, administratorul special, avocat B., a ascuns o parte din activele S.C. H., stabilind astfel o valoare mai mică a activelor în comparație cu valoarea reală.

Astfel, la pagina 32 din planul de reorganizare a S.C. H., administratorul special a arătat faptul că "activele societății constau în bunuri imobiliare, respectiv teren și clădiri, precum și din bunuri mobile de natura utilajelor și echipamentelor specifice și a mijloacelor de transport", valoarea acestora fiind în cuantum de 3.779.700 RON, însă, în realitate, în patrimoniul S.C. H. existau și alte active.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din data de 06.09.2016, specialistul antifraudă a concluzionat faptul că valoarea contabilă netă a activelor existente în patrimoniul societății H. la data de propunerii planului de reorganizare, respectiv 22.10.2014, era de 22.278.132,05 RON, iar valoarea acestora menționată în planul de reorganizare este de 3.779.730 RON, ceea ce înseamnă că valoarea activelor prevăzută în planul de reorganizare este cu 18.498.402,05 RON mai mică decât valoarea contabilă a acestora.

Diferența de valoare, în cuantum de 18.498.402,05 RON, dintre valoarea contabilă a activelor existente în patrimoniul S.C. H. (22.278.132,05 RON) și valoarea activelor menționată în planul de reorganizare (3.779.730 RON) este determinată de omisiunea includerii în planul de reorganizare, la secțiunea "Starea societății la data propunerii Planului"(punctele 4.1., 4.2., 4.3. și 4.4.), a unor active în valoare contabilă netă de 16.863.011,58 RON.

Potrivit art. 101 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, pentru a putea fi confirmat planul de reorganizare, este necesar ca fiecare categorie defavorizată de creanțe, care a respins planul, să fie supusă unui tratament corect și echitabil prin plan, iar potrivit art. 101 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 tratamentul corect și echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) nici una dintre categoriile care resping planul și nici o creanța care respinge planul nu primesc mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului; b) nici o categorie sau nici o creanță aparținând unei categorii nu primește mai mult decât valoarea totala a creanței sale; c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici o categorie de creanțe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3), nu primește mai mult decât ar primi în cazul falimentului.

În același timp, potrivit art. 95 alin. (5) lit. d) din Legea nr. 85/2006, planul de reorganizare trebuie să conțină, printre altele, și ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanțe, în comparație cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment.

De asemenea, tot potrivit art. 95 alin. (5) lit. d) din Legea nr. 85/2006, valoarea estimativă ce ar putea fi primita prin distribuire în caz de faliment se va calcula la data propunerii planului.

Prin urmare, în cadrul planului de reorganizare, a fost întocmită secțiunea "Starea societății la data propunerii Planului"(punctele 4.1., 4.2., 4.3. și 4.4.), unde a fost analizată valoarea estimativă ce ar putea fi primită de fiecare creditor prin distribuire în caz de faliment, plecând de la valoarea activelor existente în acel moment (22.10.2014) în patrimoniul S.C. H.

Această secțiune a planului de reorganizare este partea esențială a planului, întrucât doar în această secțiune a fost analizată problema sumelor ce ar putea fi distribuite creditorilor în caz de faliment.

O excludere a activelor din secțiunea "Starea societății la data propunerii Planului"(punctele 4.1., 4.2., 4.3. și 4.4.) atrăgea automat o excludere a acelor active de la distribuire către creditori.

Faptul că inculpații au arătat în cuprinsul planului de reorganizare care erau activele la finalul anilor 2011, 2012 și 2013, precum și la 30 iunie 2014, nu are nicio relevanță, întrucât nu acele active sunt luate în calcul la stabilirea sumelor ce urmează a fi acordate creditorilor, ci activele existente la data de 22.10.2014, iar activele existente la data de 22.10.2014 au fost menționate doar la secțiunea "Starea societății la data propunerii Planului"(punctele 4.1., 4.2., 4.3. și 4.4.).

Prin urmare, cunoscând foarte bine acest aspect, în momentul în care a redactat secțiunea "Starea societății la data propunerii Planului"(punctele 4.1., 4.2., 4.3. și 4.4.), inculpata C. nu a inclus anumite active.

La data de 09.02.2017, au fost efectuate percheziții domiciliare la sediile societăților I. și F., precum și la domiciliul inculpatei C. La fiecare locație percheziționată a fost identificat câte un exemplar al planului de reorganizare a S.C. H., iar exemplarele identificate sunt identice cu cele depuse la Tribunalul București și la Oficiul Registrului Comerțului de către administratorul special, B., ceea ce înseamnă că planul de reorganizare a fost depus la dosarul de insolvență în forma întocmită de către inculpata C., nefiind operate modificări de către B. ori de către vreo altă persoană.

De altfel, în declarația dată în data de 13.11.2017, inculpata C. a arătat faptul că nu a identificat neconcordanțe între planul redactat de ea și cel existent la dosarul de insolvență ori la dosarul penal.

De asemenea, la locuința inculpatei C., din localitatea Mogoșoaia, str. x, jud. Ilfov, cu ocazia percheziției domiciliare, au fost identificate documentele contabile în baza cărora inculpata C. a redactat planul de reorganizare. Pe lângă situațiile financiare anuale și balanțele de verificare întocmite de S.C. H., la locuința inculpatei C. au fost identificate, printre altele, și următoarele situații contabile: situația stocurilor la 30 iunie 2014, balanța analitică a mijloacelor la 11 august 2014 - vol. 27 dosar de urmărire penală, pag. 187-190 și situația soldurilor clienților la data de 30 iunie 2014, adică tocmai situațiile contabile cu activele omise din planul de reorganizare. Mai mult, la locuința inculpatei C. a fost identificată și o situație cu activele existente în patrimoniul S.C. H., în care este menționată valoarea de intrare a acestora, valoare pe care inculpata C. intenționa să o includă în planul de reorganizare, precum și procentul de recuperare a creanțelor.

Identificarea acestor documente la locuința inculpatei C. constituie dovada certă că aceasta a avut cunoștință de activele omise din planul de reorganizare, le-a analizat și le-a exclus în mod deliberat din planul de reorganizare în scopul fraudării creditorilor bugetari.

Pentru aprobarea planului de reorganizare de către Adunarea Creditorilor, B. a beneficiat de sprijinul inculpatului A.

În Adunarea creditorilor din data de 17.11.2014, planul de reorganizare a fost aprobat cu sprijinul direct și indirect al inculpatului A., care era atât acționar (cu o cotă de 92,93%) al S.C. H., cât și creditor al acestei societății, fie direct - cu o creanță în cuantum de 13.934.453,06 RON, fie indirect - prin intermediul societăților pe care le controla: J. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 7.200.000 RON, K. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 6.955.107 RON, L. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 1.789.884,96 RON, M. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 17.968.359,12 RON, N. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 486.458,38 RON și O. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 1.346.550 RON.

P. și Q. sunt părinții inculpatului A., R. este sora inculpatului A., iar S. este nepotul inculpatului A. (copilul numitei R.).

Societatea T., care figurează ca unic asociat la societatea J. S.R.L., are cont deschis la U., unde beneficiar real este Q. - tatăl inculpatului A., utilizatorul împuternicit al contului este inculpatul A., V. sau W., iar utilizator e-banking este inculpatul A. și W.

Sediul societăților N. S.R.L., J. S.R.L., K. S.R.L., M. S.R.L. și L. S.R.L. este în incinta X., din Oraș Otopeni, Calea x, Nr. 255A, jud. Ilfov, administrat de inculpatul A. prin intermediul S.C. N. S.R.L.

Toate aceste aspecte demonstrează faptul că inculpatul A. controla respectivele societăți, prin persoane interpuse. De altfel, inculpatul A. nu contestă faptul că el controla aceste societăți. Din contră, în declarația sa din data de 13.12.2017, inculpatul A. a arătat faptul că societățile K. și N. au creditat S.C. H. cu 10.124.747 RON în baza angajamentului semnat de el la momentul aprobării planului de reorganizare.

Acuzarea a susținut că din probele administrate a rezultat faptul că inculpatul A. este și singurul beneficiar de pe urma acestei fraude, întrucât toate activele omise din planul de reorganizare au rămas în patrimoniul S.C. H. și, implicit, în patrimoniul inculpatului A., care este acționar cu o cotă de 92,93% din capitalul social.

S-a arătat că inculpatul A. a votat în Adunarea creditorilor pentru aprobarea planului de reorganizare, deși acest plan prevedea reducerea cu 100% a creanței pe care acesta o deținea, în cuantum de 13.934.453,06 RON, precum și reducerea cu 100% a tuturor creanțelor pe care societățile controlate de el le dețineau, respectiv J. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 7.200.000 RON, K. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 6.955.107 RON, L. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 1.789.884,96 RON, M. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 17.968.359,12 RON, N. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 486.458,38 RON și O. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 1.346.550 RON.

A. a votat planul de reorganizare întrucât pierderea suferită de el era doar aparentă și, deși a pierdut creanțe deținute fie personal, fie prin intermediul societăților controlate, întrucât acestea au fost reduse cu 100% prin planul de reorganizare, inculpatul A. a rămas cu activele omise din planul de reorganizare.

Acuzarea a susținut că dacă nu ar fi pus în aplicare această fraudă, inculpatul A. ar fi pierdut atât creanțele, cât și activele existente în patrimoniul S.C. H., întrucât creanțele deținute de el erau chirografare, fiind incluse la plată după creanțele bugetare, iar din activele existente abia dacă s-ar fi reușit achitarea creanțelor bugetare.

S-a susținut că inculpatul A. știa ce active sunt în patrimoniul S.C. H. întrucât, în calitate de acționar majoritar, acesta era informat tot timpul cu privire la activitatea societății, inclusiv cu privire la mijloacele financiare disponibile. De altfel, atât din declarația dată de inculpatul A., cât și din declarațiile date de ceilalți inculpați rezultă faptul că înainte, dar și după deschiderea procedurii de insolvență, inculpatul A. a participat la foarte multe ședințe organizate pentru analiza procedurii de insolvență, fiind direct interesat și informat cu privire la toate aspectele esențiale.

În plus, s-a arătat că în calitate de creditor, inculpatul A. era direct interesat să cunoască situația elementelor de activ din patrimoniul S.C. H., pentru a ști în ce măsura poate să-și recupereze creanțele, iar această situație era la dispoziția sa.

Acuzarea a mai arătat că pentru a fi aprobat și confirmat planul de reorganizare, inculpatul A. a semnat două angajamente prin care s-a obligat să achite, fie personal, fie prin intermediul societăților controlate, datoria către Y., precum și o sumă de 2.760.000 RON pentru achitarea celorlalte datorii prevăzute a fi achitate prin plan. Or, în momentul în care și-a asumat o astfel de obligație, el a analizat situația activelor existente în patrimoniul S.C. H. pentru a ști ce valoare au acestea, ce cuantum al datoriilor poate fi achitat din acestea și care trebuie să fie contribuția sa la achitarea datoriilor și implementarea planului de reorganizare.

Cu toate că și-a asumat aceste angajamente, inculpatul A. nu a mai acordat în cele din urmă niciun împrumut S.C. H. pentru achitarea datoriilor prevăzute în planul de reorganizare, întrucât toate datoriile prevăzute a fi achitate prin plan au fost achitate din sumele încasate din recuperarea creanțelor neincluse în planul de reorganizare. Practic, inculpatul A. și-a asumat mai mult formal aceste două angajamente, întrucât știa că nu va fi nevoie să achite personal acele datorii din moment ce în patrimoniul S.C. H. existau și alte active decât cele menționate în plan.

Acuzarea a susținut că pentru confirmarea planului de reorganizare de către judecătorul sindic, cât și pentru implementarea acestuia, B. a beneficiat de sprijinul inculpatului D., administrator judiciar al S.C. H.. În opinia procurorului, încă de la depunerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență, reprezentanții S.C. H. au urmărit să ascundă situația reală a activelor existente în patrimoniul societății.

În conformitate cu art. 20 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar era obligat să examineze situația economică a S.C. H. și să verifice documentele anexate de societate la cererea de deschidere a procedurii de insolvență, iar, dacă situația o impunea, acesta ar fi trebuit să procedeze la corectarea și completarea informațiilor cuprinse în actele respective. Or, deși era evident că lista cu bunuri nu era completă, administratorul judiciar, inculpatul D., nu a procedat la corectarea și completarea acesteia.

În continuare, acuzarea a susținut că dacă lista ar fi fost completată de către administratorul judiciar, creditorii societății, inclusiv organele fiscale, ar fi luat cu ușurință la cunoștință de toate activele societății, iar planul de reorganizare nu ar mai fi fost confirmat de către judecătorul sindic, întrucât era mai mult decât evident faptul că acesta era ilegal.

Mai departe, s-a arătat că, deși în planul de reorganizare nu au fost incluse toate activele și, deși cunoștea acest aspect, prin raportul de activitate nr. 4, depus la dosarul de insolvență la data de 02.12.2014, administratorul judiciar, inculpatul D., a solicitat judecătorului sindic confirmarea planului de reorganizare propus de administratorul special, B. După ce a făcut o analiză detaliată a gradului de încasare pentru fiecare categorie de creanțe în parte, inclusiv pentru creanțele bugetare, administratorul judiciar, inculpatul D., a menționat că planul este întocmit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006 și că prevede un tratament corect și echitabil pentru toți creditorii.

În ceea ce privește creanțele bugetare, administratorul judiciar, inculpatul D., și-a exprimat opinia conform căreia procentul de încasare de 5,93% este superior procentului ce ar putea fi încasat în caz de faliment.

În conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006, printre atribuțiile administratorului judiciar este și sarcina de a încasa creanțele și de a urmări încasarea creanțelor referitoare la bunurile din averea debitorului.

În exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, administratorul judiciar, inculpatul D., a încasat bani din recuperarea unor creanțe care nu erau incluse în planul de reorganizare. Fiind însărcinat cu încasarea creanțelor care nu au fost incluse în planul de reorganizare, administratorul judiciar, inculpatul D., a avut cunoștință de existența și de încasarea acestora și ar fi trebuit să ia măsuri pentru includerea acestora în planul de reorganizare și în programul de plăți, însă nu a făcut acest lucru.

Conform art. 20 alin. (1) lit. h) și n) din Legea nr. 85/2006, printre atribuțiile administratorului judiciar este și aceea de a introduce acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și aceea de a sesiza judecătorul sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluționare de către acesta.

Acuzarea a susținut că, deși planul de reorganizare era un act fraudulos întocmit de societatea debitoare în dauna drepturilor creditorilor și, deși avea cunoștință de acest aspect, administratorul judiciar, inculpatul D., nu a luat măsuri pentru împiedicarea acestor ilegalități, respectiv nu a solicitat judecătorului sindic infirmarea planului de reorganizare, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) lit. h) și n) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței. Din contră, administratorul judiciar, inculpatul D. a solicitat judecătorului sindic confirmarea planului de reorganizare, asigurându-l că acesta este întocmit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006.

S-a arătat de către procuror că cele mai importante sume au fost încasate imediat după întocmirea planului de reorganizare, dar înainte de data de 02.12.2014, când inculpatul D. a depus la dosarul de insolvență raportul nr. x, prin care a solicitat confirmarea planului de reorganizare de către judecătorul sindic.

Singurele documente existente la dosarul de insolvență nr. x/2014 al Tribunalului București, care fac referire la activele existente în patrimoniul S.C. H. sunt documentele anexate la cererea de deschidere a procedurii de insolvență, iar în aceste documente apar doar activele înregistrate în patrimoniul societății până la data de 30.04.2014.

Așadar, s-a arătat că fapta inculpatului B. care, în calitate de administrator special al S.C. H., în cadrul procedurii de insolvență, la data de 22.10.2014, în momentul în care a semnat planul de reorganizare și a făcut prezentarea și evaluarea activelor aflate în patrimoniul S.C. H., a omis (a ascuns) o parte din activele acestei societății, formate din stocuri, creanțe și disponibilități bănești existente în casierie și conturi la bănci, iar mai apoi a făcut demersuri pentru implementarea planului de reorganizare, în scopul de a frauda creditorii societății (în special pentru a reduce în mod fraudulos creanțele bugetare), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului A. care, la data de 17.11.2014, în scopul de a frauda bugetul de stat, respectiv pentru a reduce în mod fraudulos creanțele bugetare, a votat atât direct cât și indirect (prin intermediul societăților pe care le controla: J. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., N. S.R.L. și O. SRL) pentru aprobarea planului de reorganizare propus de administratorul special, B., cunoscând că în acest plan nu erau cuprinse active, formate din stocuri, creanțe și disponibilități bănești existente în casierie și conturi la bănci, iar mai apoi a făcut demersuri pentru implementarea planului de reorganizare, prin intermediul inculpatului B., întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

Fapta inculpatei C. care, în calitate de asociat în cadrul societății F., în cursul lunii octombrie 2014, a întocmit în fals planul de reorganizare a S.C. H., prin omisiunea (ascunderea) unor active, formate din stocuri, creanțe și disponibilități bănești existente în casierie și conturi la bănci, despre care avea cunoștință, în scopul de a frauda creditorii societății (în special pentru a reduce în mod fraudulos creanțele bugetare), întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

Fapta societății F. care, în cursul lunii octombrie 2014, prin intermediul asociatului C., a întocmit în fals planul de reorganizare a S.C. H., prin omisiunea (ascunderea) unor active, formate din stocuri, creanțe și disponibilități bănești existente în casierie și conturi la bănci, în scopul de a frauda creditorii societății (în special pentru a reduce în mod fraudulos creanțele bugetare), întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului D. care, în calitate de administrator judiciar al S.C. H., începând cu data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv 11.06.2014, i-a sprijinit pe reprezentanții S.C. H., respectiv pe inculpații B. și A., în acțiunea de fraudare a creditorilor, în special a bugetului de stat, prin aceea că: - nu a procedat la corectarea și completarea listei cu bunurile S.C. H. anexată de reprezentanții acestei societăți la cererea de deschidere a procedurii de insolvență, deși avea cunoștință de faptul că aceasta era incompletă, încălcând astfel prevederile art. 20 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 85/2006; - prin raportul de activitate nr. 4, depus la dosarul de insolvență la data de 02.12.2014, a solicitat judecătorului sindic confirmarea planului de reorganizare propus de administratorul special, inculpatul B., deși cunoștea faptul că, în acest plan, nu au fost incluse toate activele din patrimoniul S.C. H., formate din stocuri, creanțe și disponibilități bănești existente în casierie și conturi la bănci; - în raportul de activitate nr. 4, depus la dosarul de insolvență la data de 02.12.2014, a menționat în fals faptul că planul de reorganizare este întocmit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006, că prevede un tratament corect și echitabil pentru toți creditorii și că procentul de încasare a creanțelor bugetare de 5,93% este superior procentului ce ar putea fi încasat în caz de faliment, deși cunoștea faptul că au fost omise active, formate din stocuri, creanțe și disponibilități bănești existente în casierie și conturi la bănci, care, dacă ar fi fost incluse în plan, ar fi condus la majorarea substanțială a procentului de încasare a creanțelor bugetare; - nu a solicitat infirmarea planului de reorganizare sau includerea tuturor activelor în acest plan, deși avea cunoștință de toate activele existente în patrimoniul S.C. H. și, implicit, de omisiunea includerii în plan a tuturor activelor, încălcând astfel prevederile art. 20 alin. (1) lit. h) și n) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 241 alin. (1)lit. a) C. pen.

Fapta societății G. care, în calitate de administrator judiciar al S.C. H., începând cu data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv 11.06.2014, prin intermediul inculpatului D., i-a sprijinit pe reprezentanții S.C. H., respectiv pe inculpații B. și A., în acțiunea de fraudare a creditorilor, în special a bugetului de stat, prin aceea că: - nu a procedat la corectarea și completarea listei cu bunurile S.C. H. anexate de reprezentanții acestei societăți la cererea de deschidere a procedurii de insolvență, deși avea cunoștință de faptul că aceasta era incompletă, încălcând astfel prevederile art. 20 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 85/2006; - prin raportul de activitate nr. 4, depus la dosarul de insolvență la data de 02.12.2014, a solicitat judecătorului sindic confirmarea planului de reorganizare propus de administratorul special, inculpatul B., deși cunoștea faptul că, în acest plan, nu au fost incluse toate activele din patrimoniul S.C. H., formate din stocuri, creanțe și disponibilități bănești existente în casierie și conturi la bănci; - în raportul de activitate nr. 4, depus la dosarul de insolvență la data de 02.12.2014, a menționat în fals faptul că planul de reorganizare este întocmit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006, că prevede un tratament corect și echitabil pentru toți creditorii și că procentul de încasare a creanțelor bugetare de 5,93% este superior procentului ce ar putea fi încasat în caz de faliment, deși cunoștea faptul că au fost omise active, formate din stocuri, creanțe și disponibilități bănești existente în casierie și conturi la bănci, care, dacă ar fi fost incluse în plan, ar fi condus la majorarea substanțială a procentului de încasare a creanțelor bugetare; - nu a solicitat infirmarea planului de reorganizare sau includerea tuturor activelor în acest plan, deși avea cunoștință de toate activele existente în patrimoniul S.C. H. și, implicit, de omisiunea includerii în plan a tuturor activelor, încălcând astfel prevederile art. 20 alin. (1) lit. h) și n) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

Prin încheierea din data de 22.03.2018 au fost respinse ca neîntemeiate cererile și excepțiile invocate de inculpații A., B., D., C., G.(fostă F.) și E. și partea responsabilă civilmente H.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2016 din data de 29.12.2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății .

Prin încheierea din data de 22.10.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestațiile formulate de inculpații B., A., C., D., E. (fostă F.) și G. și partea responsabilă civilmente S.C. H. împotriva încheierii din data de 22.03.2018, a desființat în parte încheierea contestată și, rejudecând, a constatat nulitatea ordonanței din data de 15.03.2017 privind dispunerea efectuării expertizei contabile, precum și a ordonanțelor din datele de 11.12.2017 și 14.12.2017, a exclus raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat de expertul contabil Z., precum și opiniile experților recomandați de inculpați și a dispus eliminarea mijloacelor de probă excluse.

S-a reținut că, raportat la obiectul expertizei, la natura și obiectivele acesteia, se impunea desemnarea unui expert care să aibă cunoștințe specializate în domeniul procedurii insolvenței, respectiv care să aibă și calitatea de practician în insolvență, conform art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006.

Prin ordonanța nr. 950/P/2016 din data de 27.11.2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus menținerea dispoziției de trimitere în judecată.

Inculpații au arătat că nu înțeleg să fie judecați în baza procedurii recunoașterii vinovăției.

Prin încheierea din data de 12.04.2019, instanța a încuviințat proba testimonială cu martorii propuși prin rechizitoriu, fiind audiați la termenul de judecată din data de 10.05.2019 martorii AA., BB. și CC., la termenul de judecată din data de 07.06.2019, martorii DD. și EE., iar la termenul de judecată din data de 10.10.2019, martorii FF. și GG.

Prin încheierea din data de 07.06.2019 a fost încuviințată proba cu expertiză în procedura insolvenței, precum și proba testimonială cu martorii HH., II., JJ. și KK., solicitată de inculpații A. și B., martorii II., JJ. și KK. fiind audiați la termenul de judecată din data de 06.09.2019, iar martora HH., la termenul de judecată din data de 10.10.2019

La termenul de judecată din data de 24.06.2019, a fost audiată inculpata C., iar la termenul de judecată din data de 16.02.2022 a fost audiat inculpatul D., inculpații A. și B., prevalându-se de dreptul la tăcere.

La data de 31.10.2019, a fost depus la dosar raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul LL., expert care a fost audiat la termenul de judecată din data de 11.06.2020.

Prin încheierea din data de 30.07.2020 a fost încuviințată proba cu o nouă expertiză în procedura insolvenței, solicitată de procuror, la data de 02.09.2021 fiind depus la dosar raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul MM.

Prin încheierea din data de 22.04.2021, în baza art. 2502 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie a popririi luată prin ordonanța nr. 950/P/2016 din data de 24.02.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe inculpații B., A., C., D., G. și E. (fostă F.), astfel cum a fost modificată prin ordonanța nr. 950/P/2016 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe inculpata C. și prin ordonanțele nr. 950/P/2016 din data de 29.03.2017 și nr. 950/P/2016 din data de 16.05.2017 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe inculpata G.

Prin decizia penală nr. 512/20.05.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații B., A., C., D., E. (fostă F.) și G. și partea responsabilă civilmente S.C. H. împotriva încheierii din data de 22.04.2021.

Asupra excepției tardivității plângerilor prealabile invocate de inculpații A. și B., Curtea de apel a reținut că, potrivit art. 241 alin. (2) C. pen., acțiunea penală, în cazul infracțiunii de bancrută frauduloasă, se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

La datele de 09.09.2016, respectiv 16.09.2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a adus la cunoștință Direcției Venituri Buget Local Sector 2, Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Administrației Lacuri, Parcuri și Agrement București împrejurarea că se efectuează cercetări față de B., sub aspectul infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen., și A., sub aspectul complicității la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen., solicitându-se să se comunice dacă se formulează plângere prealabilă, precum și suma cu care se constituie parte civilă.

La data de 15.09.2016, persoana vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat plângere prealabilă împotriva inculpaților B., sub aspectul infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen., și A., sub aspectul complicității la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

La data de 04.10.2016, data trimiterii prin poștă și data trimiterii prin e-mail, persoana vătămată Direcția Venituri Buget Local Sector 2 a formulat plângere prealabilă împotriva inculpaților B., sub aspectul infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen., și A., sub aspectul complicității la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

În conformitate cu prevederile art. 297 alin. (2) C. proc. pen., organul de urmărire penală a transmis adrese către persoanele vătămate prin care le-a întrebat dacă formulează sau nu plângere prealabilă, iar, în urma plângerilor prealabile formulate de persoanele vătămate, organul de urmărire penală a continuat cercetarea în cauză.

Art. 296 alin. (1) C. proc. pen. prevede că plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei.

Persoanele vătămate Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Venituri Buget Local Sector 2 au aflat despre săvârșirea faptelor la datele la care li s-au comunicat adresele mai sus menționate, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, astfel că plângerile prealabile au fost formulate în termenul de 3 luni, prevăzut de lege.

Curtea de apel a considerat că nu poate fi primită susținerea inculpaților, în sensul că acest termen a început să curgă la data la care planul de reorganizare a fost votat, 17.11.2014, când Agenția Națională de Administrare Fiscală și Primăria Sectorului 2 - Direcția Venituri Buget Local Sector 2 și-au exprimat votul în cadrul Adunării creditorilor privind votarea planului de reorganizare, ceea ce conduce la concluzia că știau care este conținutul acestuia și, implicit, despre pretinsa ascundere a activelor S.C. H., întrucât presupusele aspecte de natură penală au fost relevate de raportul de constatare atașat adreselor respective.

Astfel, prima instanță a reținut că martorul JJ., consilier juridic la Direcția Venituri Buget Local Sector 2 din anul 2016, a arătat că plângerea prealabilă s-a formulat ca urmare a primirii adresei de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, martora KK., la acel moment, consilier juridic la aceeași instituție, a precizat că, atunci când au formulat plângerea prealabilă, s-au limitat la raportul de constatare, iar martorul II., director al Direcției Venituri Buget Local Sector 2, a menționat că nu a avut cunoștință de ascunderea unor active, împrejurare de care a aflat din raportul de constatare .

În consecință, Curtea de apel a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării plângerilor prealabile invocată de inculpații A. și B.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de apel a reținut că la data de 13.05.2014, S.C. H. a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței, fiind astfel înregistrat pe rolul Tribunalului București dosarul nr. x/2014.

Prin încheierea din data de 11.06.2014, instanța a admis cererea debitoarei S.C. H. și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței.

În cadrul procedurii de insolvență, la data de 22.10.2014, administratorul special al S.C. H., inculpatul B., a semnat și a depus la Tribunalul București un plan de reorganizare a societății care a fost aprobat de Adunarea creditorilor în ședința din data de 17.11.2014 și a fost confirmat de judecătorul sindic în ședința din data de 17.12.2014.

Planul de reorganizare a fost întocmit de societatea de insolvență F. în baza contractului de consultanță din data de 10.07.2014, încheiat între F., reprezentată de inculpata C., în calitate de asociat, și S.C. H., reprezentată de inculpatul B., în calitate de administrator special.

F. a întocmit planul de reorganizare, iar inculpatul B. l-a semnat și l-a depus la Tribunalul București, la dosarul nr. x/2014.

Potrivit art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen., constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă, fapta persoanei care, în frauda creditorilor, falsifică, sustrage sau distruge evidențele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia.

Acțiunea care constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii reținute ca acuzație în speță constă în ascunderea, prin planul de reorganizare, a unor active deținute de debitoarea S.C. H., în frauda creditorilor.

Prima instanță a reținut că în actul de sesizare se arată că la pagina 32 din planul de reorganizare nu au fost menționate toate activele societății, ci numai activele societății constând în bunuri imobiliare și bunuri mobile, valoarea de piață a acestora fiind de 3.779.700 RON, fiind omise următoarele active: imobilizări necorporale, imobilizări financiare, stocuri, creanțe, disponibilități bănești și cheltuieli în avans.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din data de 06.09.2016, specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a concluzionat că valoarea contabilă netă a tuturor activelor existente în patrimoniul S.C. H. la data de 01.10.2014, era în valoare de 24.062.161,42 RON, iar, la data de 31.10.2014, era în valoare de 22.014.583,62 RON, rulajul în luna octombrie 2014 fiind de 2.047.577,80 RON; valoarea contabilă netă la data de 01.10.2014 a activelor menționate în planul de reorganizare de către administratorul special al S.C. H. S.A. era de 5.354.336,08 RON, iar valoarea reevaluată a acestora stabilită de S.C. NN. S.R.L. și preluată de administratorul special în planul de reorganizare era în valoare de 3.779.730 RON, cu 1.574.606,08 RON mai puțin; în planul de reorganizare nu au fost cuprinse toate activele societății, administratorul special luând în considerare doar activele imobilizate corporale în vederea întocmirii tabelului final al creanțelor asupra averii debitoarei nu și celelalte categorii de active, respectiv active imobilizate necorporale și financiare, active circulante și cheltuieli în avans, valoarea contabilă netă a activelor la data intrării în procedura de insolvență, 22.10.2014, care nu au fost cuprinse în planul de reorganizare, fiind de 18.498.402,05 RON.

Curtea de apel nu a avut în vedere raportul de constatare tehnico-științifică, acesta necoroborându-se cu alte probe și nefiind întocmit de un practician în insolvență, cu atât mai mult cu cât, în cauză, au fost întocmite două expertize în procedura insolvenței, în condiții de contradictorialitate și obiectivitate, fiind desemnat, prin tragere la sorți, de către instanță, un expert imparțial, practician în insolvență, așa cum impune art. 39 din O.U.G. nr. 86/2006, obiectivele expertizelor fiind propuse de părți și puse în discuție, părților fiindu-le încuviințați experți recomandați de acestea.

Prima instanță a constatat că raportul de expertiză întocmit de expertul MM. a prezentat o listă cu toate activele existente în patrimoniul S.C. H. la data întocmirii planului de reorganizare, listă care a avut la bază balanța de verificare la 22.10.2014, aceasta fiind compusă din active imobilizate necorporale în valoare netă contabilă de 853.984,85 RON, active imobilizate corporale în valoare netă contabilă de 5.415.119,97 RON, active imobilizate financiare în valoare netă contabilă de 482.390,18 RON, stocuri în valoare netă contabilă de 504.161,63 RON, creanțe în valoare netă contabilă de 12.952.615,90 RON, disponibilități bănești și alte elemente de trezorerie în valoare netă contabilă de 273.811,75 RON și cheltuieli în avans de 1.639.390,88 RON, totalul activului fiind în valoare netă contabilă de 22.121.475,16 RON, iar valoarea de piață estimată de 8.679.687,56 RON.

De asemenea, s-a constatat că expertul MM. a stabilit că, în ipoteza falimentului, raportat la valoarea activelor existente și la cheltuielile de procedură, urma să fie distribuită creditorilor suma de 1.513.165 RON (creditorului garantat și salariaților) și nicio sumă creditorilor chirografari, subordonați și bugetari, iar, dacă se estimează costuri aferente procedurii de lichidare mai mari decât cele prevăzute în planul de reorganizare, diferența în sumă de 100.293 RON, s-ar fi distribuit creditorului garantat Y., fără influențe asupra distribuirii celorlalți creditori bugetari, chirografari, subordonați și salariați. În ipoteza reorganizării, raportat la valoarea activului societății la data planului de reorganizare, respectiv încasările și cheltuielile previzionate în planul de reorganizare, sumele ce urmau a fi distribuite creditorilor ca urmare a reorganizării S.C. H. au fost expuse în două variante: varianta 1, în care nu s-a luat în calcul disponibilitatea acționarului de a împrumuta societatea cu suma de 2.760.000 RON, pentru acoperirea deficitului de resurse necesare desfășurării activității curente și plății parțiale a unor creanțe, s-ar fi distribuit parțial din creanța înscrisă la masa credală a creditorului garantat Y., respectiv 722.116 RON din 1.042.506 RON, iar pentru toți ceilalți creditori nu s-ar mai fi distribuit nicio sumă și varianta 2, cu luarea în calcul a disponibilității acționarului de a împrumuta societatea cu suma de 2.760.000 RON, pentru acoperirea deficitului de resurse necesare desfășurării activității curente și plății parțiale a unor creanțe, caz în care s-ar fi distribuit integral creanța înscrisă la masa credală a creditorului garantat Y., integral creanța salarială și parțial pentru creditorii bugetari și nu s-ar mai fi distribuit nicio sumă pentru creditorii chirografari și subordonați, suma posibilă de repartizat fiind de 3.482.116 RON.

Totodată, prima instanță a constatat că raportul de expertiză întocmit de expertul LL. a stabilit aceeași valoare netă contabilă și aceeași valoare de piață a activelor, precum și faptul că, în ipoteza falimentului, prin valorificarea tuturor activelor existente în patrimoniul S.C. H. la data de 22.10.2014, creditorilor garantați și salariaților li s-ar fi distribuit suma totală de 1.535.124 RON, iar creditorilor bugetari, chirografari și subordonați nu li s-ar fi distribuit nicio sumă, așa cum a arătat și expertul MM.

Martorul CC., director executiv juridic la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice la momentul formulării plângerii prealabile, a arătat că a făcut parte din comisia care a analizat planul de reorganizare, votul comisiei fiind negativ, însă comisia s-a împotrivit planului de reorganizare deoarece în acest plan creanța ANAF era diminuată în proporție foarte mare. Martorul a precizat că planul era legal, dar nu avantajos pentru ANAF, fiind înaintată o listă de către ANAF cu acele dosare în care creanțele erau diminuate (dosarul instanței).

Martorul II., director al Direcției Venituri Buget Local Sector 2, a arătat că singurul motiv pentru care s-a opus pe parcursul procedurii a fost cuantumul redus al procentului de îndestulare.

Martorul EE. a declarat că la momentul respectiv, cabinetul său de avocatură avea un contract de colaborare cu SCA I., care, la rândul ei, acorda asistență juridică și reprezentare în baza unor contracte de asistență juridică punctuale către F., iar SCA I. a acordat asistență juridică S.C. H. în procedura de insolvență încă de la început. Martorul a menționat că au avut loc mai multe întâlniri cu reprezentanții S.C. H. și anume, A. și alți angajați, cu privire la ce presupune procedura insolvenței, dorindu-se reorganizarea societății pentru a încerca sa fie salvat H.. A mai arătat că planul de reorganizare i-a fost trimis în plic sigilat, la recepția biroului său și a verificat doar condițiile minimale strict din punct de vedere juridic și nu din punct de vedere al oportunității, plan care îndeplinea condițiile din punct de vedere juridic, respectiv conținea programul de plată al creanțelor și prevedea despăgubirile ce urmau a fi acordate creditorilor în reorganizare comparativ cu valorile pe care aceștia le-ar fi primit în caz de faliment. A precizat că nu a discutat niciodată cu inculpatul D. despre planul de reorganizare, iar menționarea în plan a ansamblului activelor societății supuse reorganizării nu este obligatorie. A arătat că, în planul de reorganizare, se face o simulare în sensul stabilirii despăgubirilor ce trebuie acordate creditorilor atât în cazul falimentului cât și în caz de reorganizare, niciun creditor nu trebuie să primească mai puțin în procedura de reorganizare decât în procedura falimentului, fraudarea creditorilor realizându-se în cazul în care aceștia ar obține despăgubiri mai mici ca urmare a reorganizării în comparație cu falimentul.

Martorul DD. a declarat că a acordat asistență juridică S.C. H., nu i s-a solicitat niciodată să folosească metode de fraudare a vreunui creditor, a asistat și a reprezentat în instanță societatea. A declarat că, despre planul de reorganizare, a luat la cunoștință în momentul în care s-a formulat o contestație la planul de reorganizare, a avut reprezentarea că este un plan de reorganizare onest, opinie pe care și-o menține în continuare. A precizat că nu a discutat niciodată cu inculpatul D. sau cu reprezentanții S.C. H. S.A. cu privire la planul de reorganizare, judecătorul sindic avea posibilitatea de a numi un practician în insolvență pentru a verifica viabilitatea planului, dar nu a făcut-o. A mai arătat că ANAF nu a contestat legalitatea planului, iar inculpații A. și B. s-au implicat în întocmirea planului de reorganizare la nivel principial, a