ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 890/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, la 20 iulie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimații B. și B.E.J. C., contestație la executare, solicitând anularea înființării popririi și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2012.

În drept au fost invocate prevederile art. 712, 632 C. proc. civ., O.U.G. nr. 99/2006 și O.U.G. nr. 52/2016.

La 1 septembrie 2021, contestatorul a formulat cerere completatoare, menționând că solicită și întoarcerea executării silite.

2.1 Prin sentința civilă nr. 9926 din 30 septembrie 2021, Judecătoria sectorului 2 București, secția civilă a admis excepția necompetentei teritoriale și a declinat competența soluționării pricinii în favoarea Judecătoriei Brașov.

În motivare, a reținut incidența dispozițiilor art. 373 C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Reținând că normele ce reglementează competența teritorială pentru soluționarea contestației la executare sunt norme imperative și că singurele acte de executare silită (excluzând actele de executare voluntară) efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2012 au fost realizate în circumscripția Judecătoriei Brașov, a fost fixată competența de soluționare a contestației în favoarea acestei instanțe.

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 10871 din 17 decembrie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În dezvoltarea argumentelor ce fundamentează excepția, a statuat în sensul aplicabilității dispozițiilor art. 159

1

C. proc. civ., care stipulează: "Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii. Necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului. Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare. La prima zi de înfățișare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Verificarea competenței conform alin. (4) nu împiedică formularea excepțiilor de necompetență în cazurile și condițiile prevăzute la alin. (1)-(3), asupra cărora judecătorul se va pronunța în condițiile legii.’’

A constatat că, în fața Judecătoriei sectorului 2 București, instanța, acordând primul termen de judecată la 2 septembrie 2021, când deși nu se declarase competentă să judece cauza, totuși a reținut pricina spre soluționare stabilind termen la 30 septembrie 2021, pentru când a pus în vedere contestatorului să achite contravaloarea cheltuielilor de fotocopiere, precum și taxa judiciară de timbru de 1.000 RON, ceea ce implicit înseamnă că s-a învestit cu judecarea pricinii. La termenul din 30 septembrie 2021, instanța în mod nelegal și-a invocat necompetența și a trimis cauza spre soluționare Judecătoriei Brașov.

Raportat la temeiul de drept reținut, judecătoria a constatat relevante considerentele expuse în Decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 31/2019, în care instanța supremă a statuat că interpretarea cu privire la excepția de necompetență se aplică și dispozițiilor vechiul C. proc. civ., putând fi invocată exclusiv până la prima zi de înfățișare.

Mai mult, din verificările efectuate în baza de date DEBABD, a rezultat că contestatorul nu are domiciliul pe raza municipiului Brașov, fapt care să atragă competența în favoarea Judecătoriei Brașov.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Obiectul cauzei de față îl reprezintă contestația la executare promovată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B. și B.E.J. C., prin care a solicitat anularea înființării popririi și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. x/2012.

Dispozițiile art. 159

1

C. proc. civ. statuează următoarele:

(1) Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii.

(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

(3) Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

(4) La prima zi de înfățișare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.

(5) Verificarea competenței conform alin. (4) nu împiedică formularea excepțiilor de necompetență în cazurile și condițiile prevăzute la alin. (1)-(3), asupra cărora judecătorul se va pronunța în condițiile legii.’’

În speță, contestația la executare a fost înregistrată mai întâi pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, care la primul termen de judecată din 2 septembrie 2021 a dispus măsuri procesuale, constând în citarea contestatorului cu obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă contestației și contravaloarea copiilor efectuate din dosarul de executare silită. Fiind depășite aceste impedimente care țin de legala învestire a instanței, la al doilea termen din 30 septembrie 2021 s-a desesizat în mod legal de soluționarea pricinii prin sentința civilă nr. 9926.

Potrivit alin. (2) al textului evocat, necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Din prevederile legale se deduce fără echivoc că excepția de necompetență teritorială putea fi ridicată doar în fața primei instanțe, or, Judecătoria Brașov - a doua instanță sesizată, nu mai avea această prerogativă, cum a procedat prin sentința civilă nr. 10871 din 17 decembrie 2021 declinându-și competența în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

Pe cale de consecință, în aplicarea normei menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 aprilie 2022.