ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 799/2022

Ședința publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra contestației deduse judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La 7 iunie 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrată drept recurs, având în vedere competența instanței supreme stabilită prin dispozițiile art. 97 C. proc. civ., calea de atac formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 124/C din 7 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

II. Decizia supusă contestației în anulare

Prin decizia nr. 2315 din 28 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 124/C din 7 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

III. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 2315 din 28 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a formulat contestație în anulare recurenta A., susținând nulitatea deciziei atacate.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Prioritar, Înalta Curte, reținând dispozițiile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", va analiza admisibilitatea prezentei căi de atac prin prisma normelor legale în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, care potrivit programului national de gestiune a activității instanțelor, Ecris, este 23 decembrie 2014, fiind vorba așadar de un proces început sub imperiul noului C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit art. 503 C. proc. civ., contestația în anulare poate fi îndreptată împotriva hotărârilor definitive.

Drept urmare, analizând condiția de admisibilitate referitoare la obiectul contestației în anulare, Înalta Curte are în vedere că, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) C. proc. civ., sunt hotărâri definitive:1) hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2) hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3) hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 4) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; 5) hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii și 6) orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Contestația în anulare poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.. În caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În cauză, prin decizia nr. 2315 din 28 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 124/C din 7 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

Decizia împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a contestației în anulare a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., care stipulează următoarele:

"în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Din interpretarea textului procedural mai sus menționat reiese că, în completul de filtru, se analizează aspecte care vizează legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din același act normativ, precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Astfel, procedura examinării admisibilității recursului în completul de filtru vizează aspecte pur formale, care nu presupun analiza motivelor de recurs invocate de parte.

Înalta Curte reține că, prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac.

În aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate se constată că împotriva deciziei nr. 2315 din 28 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 503 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2315 din 28 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 aprilie 2022.