ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1941/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea în anularea hotărârii arbitrale înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 22.02.2021 sub nr. x/2021, reclamanta Cabinet Individual de Avocat A., prin reprezentant legal, titular A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. SPRL, schimbarea sentinței arbitrale nr. 5/30.04.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de către Curtea de Arbitraj Profesional a Avocaților Baroului București și admiterea cererii principale, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 52.500 ron aferentă perioadei 01.06.2016-28.02.2018, conform contractului de conlucrare profesională nr. x/01.02.2016, înregistrat la Baroul București.

În drept, au fost invocate dispozițiile C. proc. civ., Statutul profesiei de avocat, Legea profesiei de avocat.

Pârâta B. SPRL a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de nulitate a acțiunii în anulare, iar pe fond, respingerea acesteia ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 09.06.2021, numita C., în calitate de unic asociat și avocat coordonator în cadrul B. SPRL a formulat cerere de intervenție principală și cerere de chemare în garanție, prin care a solicitat instanței să constate: 1. Existența lipsei calității procesual pasive a B. SPRL și a avocatului C., asociat unic în cadrul societății, raportat la statutul societății cât și la componenta actuală a acesteia, intervenienta, în calitate de avocat asociat neavând și neasumându-și răspunderea raportat la actele, acțiunile întreprinse anterior de fostul său asociat, constituit actualmente în Cabinet Individual D.; 2. În situația în care excepția invocată va fi găsită neîntemeiată, intervenienta a solicitat chemarea în garanție a d-nului D., actualmente organizat în Cabinet Avocat D., persoana care în calitate de avocat coordonator a procedat la încheierea contractului de conlucrare profesională cu reclamanta, iar ulterior cooptării intervenientei - societate, prin statut și-a asumat întreaga răspundere cu privire la acțiunile anterioare desfășurate în cadrul societății; 3. Referitor la acțiunea în anulare formulată împotriva sentinței arbitrale nr. 5/30.04.2020 pronunțate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Arbitraj Profesional a Avocaților Baroului București, intervenienta a arătat că își însușește apărările formulate în cadrul întâmpinării de către societatea B. prin mandatar ales, solicitând: pe cale de excepție, constatarea nulității acțiunii în anulare formulate împotriva sentinței arbitrale nr. 5/30.04.2020; în subsidiar, respingerea, ca nefondată, a acțiunii în anulare; obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din 09.06.2021, instanța a luat act de schimbarea denumirii pârâtei B. SPRL. La același termen de judecată, instanța a calificat excepția nulității cererii invocată de pârâtă prin întâmpinare ca o excepție de inadmisibilitate a acțiunii pentru neîncadrarea în motivele prevăzute la art. 608 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta fiind citată cu mențiune a-și exprima punctul de vedere asupra acestei excepții.

La termenul din 13.10.2021, numita C. a arătat că renunță la cererea de chemare în garanție, instanța luând act de manifestarea de voință a acesteia. La același termen, instanța a calificat cererea de intervenție formulată de numita C. ca o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei având în vedere că susține apărările formulate de pârâtă, aceasta fiind singurul membru al Cabinetului de Avocat B. SPRL.

Prin sentința nr. 143/F/27.10.2021, Curtea de Apel București, secția a III a civilă a admis excepția inadmisibilității; a respins acțiunea în anulare, ca inadmisibilă; a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de intervenienta C.; a obligat reclamanta la plata, către pârât, a sumei de 5.562,62 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamanta A., în calitate de titular a Cabinetului de Avocat A..

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței arbitrale, admiterea acțiunii și obligarea societății B. SPRL la plata sumei de 52.500 RON cu titlu de onorariu datorat în temeiul contractului de conlucrare profesională nr. x/01.02.2016 înregistrat la Baroul București.

A precizat recurenta că ceea ce interesează în prezenta cauză este aplicarea prevederilor Statutului profesiei de avocat și a Legii profesiei de avocat sub aspectul obligativității existenței modificărilor contractului de conlucrare, modificări care trebuie înregistrate/avizate de către barou sub sancțiunea neproducerii de efecte juridice.

Pe toată perioada de conlucrare profesională domnul D. nu a exercitat activități specifice preofesiei de avocat, recurenta fiind cea care a susținut toată activitatea societății de avocați, acesta fiind preocupat exclusiv de activitatea de profesor.

Or, în ceea ce privește poziția societății în legătură cu respectarea obligațiilor asumate, este de constatat inconsecvența acestora, respectiv: au negat orice activități desfășurate de recurentă în baza acestui contract de conlucrare profesională (a se vedea în acest sens răspunsul primit la notificarea de plată a facturii emise de recurentă); au pretins o așa zisă modificare a contractului de conlucrare profesională, invocând o înțelegere raportată la plata unor procente raportat la onorariile încasate de la clienți, respectiv procent de 30% pentru societate, 70% pentru recurentă prin Cabinetul de avocat (a se vedea conținutul cererii reconvenționale); când li s-a solicitat în mod expres să cuantifice așa zisul prejudiciu solicitat, aceștia își cuantifică 100% din unele onorarii care sunt încasate de la niște persoane cu care societatea nu a avut în prealabil încheiate contracte - respectiv care nu sunt clienți ai societății, justificând astfel un prejudiciu eventual, raportat la deturnarea clientelei - sens în care se impune constatarea existenței unui alt temei de drept; coordonatorul societății este avocat și doctor în drept astfel încât nu poate invoca necunoaștere legii, respectiv că nu avea cunoștință de obligativitatea, în cazul modificării clauzelor contractului de conlucrare, de a se redacta în formă scrisă și de a se înregistra la Baroul în care sunt înregistrate formele de exercitare a profesiei.

Astfel, nu există, până la momentul formulării cererii reconvenționale, niciun înscris din care să rezulte că între recurentă prin cabinet de avocat și societatea B. ar fi existat vreo modificare a contractului de conlucrare profesională înregistrat în mod legal la Baroul București.

Potrivit prevederilor art. 183 alin. (1) lit. h) din Statutul profesiei de avocat "(i) Toate formele de exercitare a profesiei de avocat sunt supuse următoarelor principii: (...) h) obligația de a comunica de îndată baroului, în scris, modificările privind asocierea, colaborarea sau angajarea revine atât avocatului, cât și titularului cabinetului individual ori coordonatorului cabinetelor asociate, societăților civile profesionale sau al societăților profesionale cu răspundere limitată".

Nu a existat nicio modificare a contractului de conlucrare profesională, motiv pentru care nu s-a înregistrat niciodată la Baroul București vreun act adițional având acest obiect.

Potrivit prevederilor art. 184 din Statutul profesiei de avocat "între formele de exercitare a profesiei se pot stabili raporturi de conlucrare profesională. Convenția de conlucrare profesională se înregistrează la barou. Regulile privind publicitatea profesională prevăzute în prezentul statut se aplică în mod corespunzător".

De asemenea, potrivit prevederilor art. 185 alin. (1) și (2) din Statutul profesie de avocat "(1) Toate neînțelegerile dintre avocați privind formele de exercitare a profesiei se rezolvă pe cale amiabilă; în cazul în care neînțelegerile nu se soluționează pe cale amiabilă, avocatul este obligat să ceară concilierea decanului baroului, în condițiile prevăzute de prezentul statut. (2) Dacă prin conciliere nu se stinge litigiul dintre părți, avocatul este obligat să recurgă la arbitrajul reglementat în prezentul statut. Arbitri pot fi numai avocații definitivi din baroul respectiv, cu cel puțin 10 ani vechime în profesie".

Mai mult, potrivit prevederilor art. 178 lit. c) din Statutul profesiei de avocat se prevede în mod imperativ faptul că "Sunt interzise, sub sancțiunea prevăzută de art. 89 alin. (1) lit. c) din Lege: (...) c) limitarea sau împiedicarea accesului la clientelă și a libertății exercitării concurenței profesionale oneste între avocați."

Recurenta arată că împărțea biroul cu mai mulți colegi, unii fiind în practică la societatea de avocați. În ceea ce privește așa zisa clientelă a societății, sediul acesteia era supravegheat video, astfel că nu numai că recurenta nu avea niciun interes să "deturneze" clientela societății, dar acest lucru nu era fizic posibil.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din Contractul de conlucrare profesională "Prezentul contract se încheie pe o perioadă de 2 ani, cu prelungire automată, dacă nu se notifică denunțarea de una dintre părți cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea termenului".

În cauză nu există nicio notificare de încetare a contractului iar recurenta încă figurează ca avocat colaborator al societății în dosarul având ca obiect exproprieri organizat de Administrația Bazinală a Apelor Mureș.

În temeiul art. 182 alin. (7) din Statutul profesiei de avocat, "în oricare dintre formele de exercitare a profesiei, avocatul își va începe activitatea după obținerea aprobărilor din partea consiliului baroului".

Mai mult, potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 51/1995 republicată privind organizarea și exercitarea prefesiei de avocat, "(i) în exercitarea profesiei avocatul este independent și se supune numai legii, statutului profesiei și codului deontologic. (2) Avocatul promovează și apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului. (3) Avocatul are dreptul să asiste și să reprezinte persoanele fizice și juridice în fața instanțelor autorității judecătorești și a altor organe de jurisdicție, a organelor de urmărire penală, a autorităților și instituțiilor publice, precum și în fața altor persoane fizice sau juridice, care au obligația să permită și să asigure avocatului desfășurarea nestingherită a activității sale, în condițiile legii. (4) Orice persoană are dreptul să își aleagă în mod liber avocatul".

De asemenea, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Contractul de conlucrare profesională nr. 1/01.02.2016 "Prezentul contract intră în vigoare la data aprobării acestuia de către Consiliul Baroului", iar art. 1 alin. (1) din Contractul de conlucrare profesională reține că "obiectul contractului îl constituie reglementarea condiiilor și termenilor conlucrării profesionale, fără subordonare, dintre Societatea de avocați și Avocatul contractant", recurenta prin forma de exercitare a profesiei având dreptul la clientelă proprie.

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimatul-pârât a invocat excepția de nulitate a căii de atac pentru neîncadrarea apărărilor formulate în motivele de recurs reglementate de lege, iar

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu acordarea cheltuielilor de judecată și a arătat că în mod corect acțiunea în anulare a fost respinsă, ca inadmisibilă, întrucât nu întrunește condițiile prevăzute de lege, respectiv nu este motivată în fapt și în drept.

Pe de altă parte, acțiunea în anulare este și neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a îndeplinit o serie de obligații contractuale, a încheiat contracte de asistență juridică prin cabinetul propriu cu clienții societății B. SPRL fără a comunica acest fapt, aspect care a determinat o modificare valabilă a contractului de conlucrare dintre părți, cu consecințele juridice specifice.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată că recursul, deși formal încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi subsumate textelor legale menționate.

Aceasta întrucât prin aspectele deduse judecății în calea extraordinară de atac, recurentul nu se raportează la considerentele sentinței atacate (prin care s-a reținut că acțiunea introductivă de instanță nu îndeplinește, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 608 C. proc. civ., text legal care reglementează, în mod expres și limitativ, situațiile în care hotărârea arbitrală poate fi anulată) și nu indică, în concret, care este nelegalitatea săvârșită de către instanța de judecată în expunerea acestor considerente.

Astfel, prin hotărârea recurată s-a reținut că "...antamarea de către reclamantă, pe calea acțiunii în anulare, a aspectelor referitoare la validitatea și aplicabilitatea clauzelor din contractul de conlucrare, inclusiv sub aspectul modificărilor acestuia contract implică o devoluare a acțiunii în ansamblu, o cercetare de temeinicie a hotărârii arbitrale care nu are ca izvor o încălcare a unei norme de ordine publică, ci are ca premisă o aplecare directă asupra fondului raportului juridic dintre părți cu depășirea limitelor impuse de art. 608 alin. (1) C. proc. civ.." și că "În cadrul unei acțiuni în anulare a unei sentințe arbitrale, instanța nu poate reanaliza problemele de fond ce au fost soluționate prin hotărârea arbitrală, controlul instanței fiind limitat de dispozițiile art. 608 C. proc. civ..".

De asemenea, s-a mai reținut că "...prin acțiunea în anulare formulată reclamanta a invocat aspecte care vizează fondul pricinii, respectiv modul de interpretare de către Tribunalul Arbitral a contractului de conlucrare profesională nr. x/01.02.2016, prin motivele din acțiunea în anulare reclamanta urmărind a provoca o rejudecare a fondului litigiului arbitral, contestând starea de fapt reținută argumentat de Curtea de Arbitraj și modul în care s-a făcut interpretarea și aplicarea în speță a clauzelor contractuale, a normelor legale și a principiilor de drept, cu neobservarea specificității regimului de analiză pe care îl impune exercitarea acțiunii în anulare reglementată de art. 608 C. proc. civ.."

Totodată, instanța a apreciat că "...normele invocate de reclamantă ca fiind încălcate prin hotărârea arbitrală nu sunt de ordine publică, nu privesc bunele moravuri și nici nu pot fi considerate drept norme imperative ale legii în sensul avut în vedere de prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., în sfera acestui motiv de anulare nefiind incluse nerespectarea și interpretarea greșită a prevederilor contractuale...".

Fără a se raporta la aceste statuări ale instanței care a pronunțat hotărârea arbitrală și fără a arăta de ce ar fi fost respectate dispozițiile art. 608 C. proc. civ., recurentul reiterează, de fapt, în calea de atac aspectele de fond care au constituit apărări formulate în cadrul acțiunii în anulare, privind aspecte legate de modalitatea de aplicare a prevederilor Statutului profesiei de avocat și a Legii profesiei de avocat sub aspectul obligativității existenței modificărilor contractului de conlucrare, modalitatea în care s-au desfășurat raporturile contractuale dintre părți, respectiv modalitatea de interpretare, de către instanță, a clauzelor conținute în aceste contracte, cu expunerea pe larg a stării de fapt și redarea textelor de lege evocate.

Față de cele arătate, se constată că aspectele pe care recurentul-pârât le supune analizei în calea extraordinară de atac a recursului vizează chestiuni ce nu se raportează la soluția conținută în hotărârea atacată, soluție care a vizat exclusiv condițiile de admisibilitate a acțiunii în anulare și față de care fondul cauzei nu s-a mai impus a fi analizat, ceea ce are drept consecință imposibilitatea încadrării criticilor acestuia în vreunul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conținutul deciziei supusă acestei căi extraordinare de atac, chiar încadrate sau încadrabile în drept, atrag nulitatea recursului, întrucât sunt străine problemelor rezolvate prin respectiva hotărâre.

Întrucât, urmare a soluției ce se va pronunța, recurentul este parte căzută în pretenții conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., iar intimata-pârâtă a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum total de 2830 RON (din care 2380 RON onorariu de avocat și 450 RON cheltuieli de deplasare), pentru care a depus acte justificative, fiind îndeplinită astfel cerința dispozițiilor art. 452 C. proc. civ. cu privire la cuantificarea și dovedirea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va obliga pe recurentul-pârât la plata sumei de 2830 RON cheltuieli de judecată, astfel cum a fost solicitată și dovedită, în favoarea intimatei-pârâte B. SPRL, prin asociat unic C..

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul Cabinet Individual de Avocat A., prin reprezentant legal, titular A. împotriva sentinței nr. 143/F din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și va obliga recurentul-reclamant la plata sumei de 2830 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte B. SPRL, prin asociat unic C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul Cabinet Individual de Avocat A., prin reprezentant legal, titular A. împotriva sentinței nr. 143/F din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 2830 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte B. SPRL, prin asociat unic C..

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.