ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1765/2022

HOTĂRÂRE

05.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1765/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/2022, petentul B.E.J. A., la cererea creditorului B., a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului C., a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 11308 din 24 octombrie 2019 completată prin sentința civilă nr. 15 din 9 martie 2020 ambele pronunțate de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2018, în toate formele de executare prevăzute de lege.

În drept, au fost invocate prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 767 din 17 iunie 2020, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cererii de înviințare a executării silite, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivare, această instanță a reținut că potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

S-a reținut că debitorul locuiește efectiv în București, sos. x,sc 5,cam 410,sector 5, astfel că instanța competentă să soluționez cererea de încuviințare a executării silite a obligației stabilite prin sentința civilă privind pensia de întreținere, este instanța de la domiciliul în fapt al debitorului, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 5667 din 5 iulie noiembrie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, la data sesizării organului de executare, respectiv 07.06.2022, domiciliul debitorului C. se afla în municipiul Craiova, b-dul x nr. 54, județul Dolj, astfel cum rezultă din consultarea bazei de date DEPABD aflată la dispoziția instanței.

Totodată, a constatat că nu se putea reține că reședința debitorului C. se află în circumscripția sectorului 5 București, această informație trebuind să reiasă din consultarea bazei de date DEPABD, în măsura în care debitorul ar fi declarat o adresă de reședință.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Craiova și Judecătoria Sectorului 5 București.

Ivirea prezentului conflict negativ de competență a fost determinată de modul diferit în care cele două instanțe au interpretat noțiunea de "domiciliu" la care face trimitere art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

În primul rând, este de remarcat că art. 651 din C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 91 C. civ., "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane,"

Prevederile legale evocate se completează cu cele ale art. 87 din același cod potrivit cărora "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală". De asemenea, art. 89 prevede că "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale, (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior evocate, reiese că noțiunea de "domiciliu" cuprinsă în dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. se referă la adresa cu care debitorul figurează în evidențele organelor administrative și care este menționată în cartea de identitate. Orice altă adresă la care debitorul locuiește, nu poate fi asimilată domiciliului, atâta timp cât aceasta nu este menționată în cartea de identitate și în evidențele organelor administrative.

În cauza de față, din consultarea bazei de date DEPABD, aflată la dispoziția instanței a rezultat că, la data sesizării organului de executare, respectiv 07.06.2022, domiciliul debitorului C. se afla în municipiul Craiova, b-dul x nr. 54, județul Dolj. Totodată, se reține că din consultarea acestei baze de date nu a rezultat că debitorul ar avea declarată o adresă de reședință.

Este de menționat că rațiunea pentru care legiuitorul a legat competența teritorială a instanțelor de executare de adresa de domiciliu a debitorului, privește caracterul de previzibilitate al instanței de executare, care odată ce a încuviințat executarea silită, râmâne competentă, potrivit principiul unicității instanței de executare, să soluționeze și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.

Totodată, trebuie avută în vedere și împrejurarea potrivit căreia, în principiu, bunurile pe care debitorul le deține și care pot fi urmărite pe calea executării silite, se regăsesc la locul unde acesta își are locuința stabilă, respectiv la domiciliu.

Astfel, în cazul concret dedus judecății, întrucât debitorul nu și-a stabilit, în fața autorităților competente, o reședință oficială, care să fie înscrisă în evidențele autorităților, faptul că acesta se află temporar la o altă adresă, alta decât cea menționată în actele de identitate, nu poate să producă efecte juridice în ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanței de executare.

Prin urmare, având în vedere mențiunile din cuprinsul evidențelor oficiale, în aplicarea dispozițiilor art. 666 coroborate cu cele art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ținând cont că stabilirea competenței instanței de executare se face prin raportare la domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, dată la care domiciliul debitorului era situat în municipiul Craiova, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Craiova, instanță în circumscripția căreia se află domiciliul actual al debitorului.