ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1689/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 22 iulie 2022, sub nr. x/2020/a1, petentul A. a solicitat îndreptarea, lămurirea și completarea dispozitivului deciziei nr. 2155 din 20 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

În motivarea cererii, petentul a arătat că instanța, sub sancțiunea anulării cererii a dispus achitarea unei taxe judiciare de timbru, document care a fost transmis în original la dosarul cauzei, dar excepția de neconstituționalitate aferentă acestei taxe judiciare de timbru a fost ignorată, sens în care a solicitat sesizarea Curții Constituționale.

În continuare, petentul a susținut că au fost ignorate de către instanțe probe certe, sens în care a arătat că depune confirmarea de primire prin poștă a cererilor formulate, respectiv îndreptare, lămurire și completare, precum și cererea de apel împotriva sentinței civile nr. 14974/2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014.

A mai arătat că altă probă certă ignorată de instanțe este reprezentată de documentele doveditoare privind sume achitate asociației fără chitanță; în acest sens, a arătat că a depus centralizator și fotocopii certificate de pe chitanțe cu sumele pe care le-a achitat lunar, care au fost ignorate.

Petentul a opinat că promovarea excepțiilor de neconstituționalitate și soluționarea lor ar fi eliminat încălcările Constituției și ale legislației în materie.

Astfel, petentul a solicitat să fie analizate, în ordine cronologică, cererea de completare a sentinței civile nr. 14974/2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, cererea de apel îndreptată împotriva sentinței anterior menționate și cererea de îndreptare, lămurire și completare a deciziei civile nr. 2155/2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, pentru a i se permite acestuia accesul la justiție.

S-a mai arătat că au fost ignorate de către instanțe întâmpinarea depusă la fond, cererea de completare și cererea de apel formulate împotriva hotărârii primei instanțe.

În cuprinsul cererii de îndreptare, lămurire și completare a dispozitivului, petentul a formulat și cerere de revizuire și contestație în anulare, cereri care prin rezoluția de primire au fost înaintate la compartimentul registratură în vederea repartizării aleatorii.

Analizând cererea formulată de petent, se constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce succed:

a) Analizând cererea de îndreptare eroare materială, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 442 alin. (1) C. proc. civ. "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere".

Procedura îndreptării hotărârilor judecătorești presupune corijarea acelor erori materiale strecurate, cu ocazia redactării ori tehnoredactării, aceste erori putând viza numele, calitatea și susținerile părților ori pot fi erori de calcul sau orice alte erori materiale, enumerarea cuprinsă în textul legal fiind una exemplificativă.

Pe calea acestei proceduri nu pot fi îndreptate erori de judecată, finalitate posibilă numai prin intermediul exercitării căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru a fi întrunite cerințele de admitere a unei cereri de îndreptare a unor erori materiale strecurate în cuprinsul hotărârilor judecătorești, acestea trebuie să se circumscrie noțiunii de "eroare materială", în sensul unor greșeli de ordin formal, procedural, care nu sunt de natură să afecteze însăși soluția pronunțată, iar nu să disimuleze remedierea unor eventuale pretinse erori de judecată.

Or, în speță, se constată că, deși petentul a invocat prevederile art. 442 C. proc. civ., ce reglementează instituția îndreptării erorii materiale, în realitate, prin argumentele formulate, acesta s-a limitat la a susține nemulțumirile sale cu privire la modul de soluționare a cererii de completare a sentinței civile nr. 14974/2015 în dosarul nr. x/2014 și a cererii de apel îndreptate împotriva aceleiași hotărâri, neinvocând, astfel, erori care să vizeze decizia nr. 2155 din 20 octombrie 2021 și care să poată fi îndreptate de către instanță în temeiul art. 442 C. proc. civ.

b) Analizând cererea de lămurire a dispozitivului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit prevederilor art. 443 alin. (1) C. proc. civ. "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".

Din interpretarea normei legale enunțate rezultă că instituția reglementată de art. 443 C. proc. civ. vizează ipoteza în care se impune explicitarea dispozitivului hotărârii sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii din cuprinsul acestuia.

În speță, petentul a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 2155 din 20 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost anulat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de suspendare din 16 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Prin cererea formulată petentul nu a dezvoltat argumente care să vizeze o clarificare a înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului deciziei nr. 2155/2020, ipoteză în care Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute în art. 443 alin. (1) C. proc. civ., întrucât textul legal are în vedere caracterul neclar sau contradictoriu al dispozitivului hotărârii, ceea ce nu este cazul în speță, iar motivele de fapt și de drept care au stat la baza soluției înscrisă în dispozitiv nu intră sub incidența procedurii prevăzute de art. 443

C. proc. civ., susceptibil de lămurire fiind doar dispozitivul hotărârii judecătorești.

c) Analizând cererea de completare a dispozitivului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

Petentul a solicitat completarea deciziei nr. 2155 din 20 octombrie 2022, întrucât au fost ignorate excepțiile de neconstituționalitate invocate în cauză, deși a depus taxa judiciară de timbru, fiind ignorate probele aflate la dosar.

Analizând hotărârea a cărei completare se solicită, Înalta Curte observă că, în cuprinsul deciziei nr. 2155 din 20 octombrie 2021, completul învestit cu soluționarea recursului a apreciat că excepțiile de neconstituționalitate invocate nu vizează condițiile de admisibilitate în principiu a recursului ce se impun a fi verificate prioritar, respectiv că numai în ipoteza în care se va constata că recursul îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., cererile de sesizare a Curții Constituționale a României vor putea fi analizate din perspectiva art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Astfel, instanța de recurs a analizat prioritar dacă recursul îndeplinește condițiile de formă și a constatat că cererea de recurs nu cuprinde critici de nelegalitate relative la încheierea de suspendare atacată, reținând că, prin cererea de recurs, recurentul ar fi trebuit dezvolte argumente prin care să tindă a demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de curtea de apel, în sensul că la strigarea cauzei nu s-a prezentat niciuna dintre părți și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În acest sens, instanța de recurs a apreciat că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. și a anulat recursul declarat de recurentul A..

În aceste condiții, se reține, contrar argumentelor petentului, că instanța de recurs nu a ignorat excepțiile de neconstituționalitate invocate, ci a apreciat că prioritară este analiza condițiilor de formă a recursului, iar numai în ipoteza în care recursul ar fi fost admisibil în principiu, s-ar fi impus analiza excepțiilor indicate de recurent.

Cu privire la taxa judiciară de 20 RON achitată de petent și la care face referire în cuprinsul cererii deduse judecății, se reține că această taxă i-a fost pusă în vedere pentru soluționarea căii de atac a recursului îndreptat împotriva încheierii de suspendare, stabilită în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, deci, nu pentru soluționarea cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate, care, de altfel, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 13 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Referitor la susținerea petentului că instanța de recurs a ignorat probele de la dosar, se reține, din examinarea textului art. 444 alin. (1) C. proc. civ., că această dispoziție legală se referă la omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei cereri conexe sau incidentale; or, susținerile petentului nu se circumscriu în ipoteza acestei norme, acesta nepretinzând nesoluționarea unor cereri care să vizeze obiectul litigiului, respectiv a unei căi de atac, ci a invocat o pretinsă nesoluționare a unor cereri de administrare a unor probe.

De asemenea, excedează analizei prezentei instanțe cererea petentului referitoare la completarea sentinței civile nr. 1497/2015 și la cererea de apel ce vizează aceeași sentință.

Prin urmare, susținerile petentului, în sensul că se impune îndreptarea, lămurirea și completarea dispozitivului deciziei nr. 2155 din 20 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sunt neîntemeiate, acesta fiind, în realitate, nemulțumit de soluția de anulare a căii de atac a recursului.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 441-443 C. proc. civ., cererea formulată de petentul A. urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petentul A. privind îndreptarea, lămurirea și completarea dispozitivului deciziei nr. 2155 din 20 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.