ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1671/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, la data de 14 ianuarie 2021, reclamantele A. și B., în calitate de fiice ale eroilor martiri C. și D., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, obligarea pârâtului la plata, pentru fiecare reclamantă, a sumei de 400.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, inclusiv dobânda legală aferentă, calculată de la data producerii prejudiciului și până la achitarea efectivă, cu titlu de daune morale, precum și la plata de daune materiale. În drept, reclamantele au invocat prevederile art. 192, art. 194-195 C. proc. civ., art. 998-999 și art. 1.000 C. civ. de la 1864, precum și celelalte dispoziții legale la care au făcut referire în acțiune. Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Reclamantele au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Sentința pronunțată de Tribunalul Timiș Prin sentința civilă nr. 805 din 27 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, a fost respinsă excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor. A fost respinsă cererea formulată de reclamantele B. și A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman, prin Ministerul Finantelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara Prin decizia civilă nr. 353 din 16 decembrie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul formulat de reclamantele A. și B. împotriva sentinței civile nr. 805 din 27 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantele A. și B.. Recurentele-reclamante au arătat că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit normele de drept material privind raportul dintre comitent și prepus, respectiv raportul dintre un fost șef de stat și statul pe care l-a reprezentat, în condițiile în care, în cauză, Statul Român acționa la instrucțiunile și ordinele fostului președinte, iar nu invers. Interpretarea instanței de apel este greșită inclusiv cu privire la manifestările de condamnare publică a fostului regim comunist, după căderea acestuia în 1989, în sensul că acestea nu au nici o relevanță și nici legile ce au fost edictate cu titlu de recunoștință față de persoanele persecutate între anii 1945-1989, Statul Român râmânând răspunzător pentru faptele fostului președinte. În susținerea răspunderii statului, recurentele-reclamante au invocat dispozițiile art. 36 C. proc. civ., art. 19 alin. (1) C. proc. pen., art. 221 și art. 224 alin. (1) C. civ. Conchizând, recurentele au susținut că, în opoziție cu cele reținute de către instanța de apel, Statul Român are calitate procesuală pasivă și este ținut să răspundă pentru faptele fostului președinte, în calitate de conducător suprem, fapte ce au generat moartea și rănirea gravă a persoanelor ce au avut o implicare în evenimentele din timpul Revoluției Române din 1989.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în termenul legal, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a solicitat respingerea recursului. A arătat intimatul că, în mod corect, instanța de apel a reținut că în cauză nu se verifică raportul de subordonare a fostului șef suprem al statului în condițiile în care fostul președinte era reprezentantul statului, iar într-un regim de tip dictatorial ca cel supus analizei nu se poate aprecia că statul prin organismele sale de la acea vreme avea prerogativa îndrumării, direcționării și controlării șefului său suprem, titulatură consacrată în acea perioadă. S-a mai susținut că pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, nu poate fi chemat în judecată în calitate de comitent pentru fapta fostului președinte E., care nu a avut calitatea de prepus al Statului Român și nu a acționat la instrucțiunile și ordinele statului, respectiv nu a existat vreo dispoziție sau vreo însărcinare din partea statului și nici un raport de subordonare în baza căruia statul să poată da ordine și instrucțiuni fostului președinte E.. Nu se poate aprecia că faptele ilicite ce fac obiectul cauzei au fost săvârșite în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate, în condițiile în care tocmai în considerarea săvârșirii lor, cu depășirea evidentă a atribuțiilor sale, fostul dictator comunist a fost condamnat. În cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie și pentru răspunderea comitentului, astfel încât dezlegarea dată de instanța de apel excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, este corectă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate excepția netimbrării recursului, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea. În speță, prin adresa emisă de instanță la data de 01 martie 2022 și comunicată recurentelor la data de 09 martie 2021 (potrivit proceselor-verbale de înmânare de la filele x și 32), acestora li s-a pus în vedere ca, în termen de 10 zile de la comunicare, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON. Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurentele au formulat cerere de reexaminare, înaintată spre soluționare completului imediat următor. Prin încheierea din 29 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentele A. și B. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. Încheierea a fost comunicată recurentelor la data de 12 aprilie 2022 (potrivit proceselor-verbale de înmânare de la filele x și 42). Potrivit citativului aflat la dosarul de recurs, pentru termenul de judecată stabilit în data de 29 septembrie 2022, recurentele-reclamante au fost citate cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON. Totodată, potrivit notei întocmite de grefierul de ședință, în urma verificărilor efectuate la arhiva și registratura instanței, recurentele nu au depus, până la momentul pronunțării, dovada achitării taxei judiciare de timbru. În aceste condiții, cum recurentele-reclamante nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în raport cu prevederile art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este timbrat, astfel încât devine incidentă sancțiunea anulării recursului declarat de reclamantele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 353 din data de 16 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.