ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1004/2022

Ședința publică din data de 11 mai 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la data de 28.01.2021, reclamanții A., B., C., în calitate de copii ai eroului martir D., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, obligarea pârâtului, pentru fiecare reclamant, la plata sumei de 500.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, inclusiv dobânda legală aferentă, calculată de la data producerii prejudiciului și până la achitarea efectivă, cu titlu de daune morale, precum și la plata de daune materiale.

În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 192, art. 194-195 C. proc. civ., art. 998-999, art. 1.000 C. civ. de la 1864, precum și celelalte dispoziții legale la care au făcut referire în acțiune.

Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii, excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin sentința nr. 813/PI/29.04.2021, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins excepția netimbrării cererii, excepția inadmisibilității cererii, excepția lipsei calității procesuale active; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor; a respins acțiunea, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 225/28.10.2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul reclamanților împotriva sentinței, ca neîntemeiat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanții A., B., C..

Recurenții-reclamanți au arătat că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit normele de drept material privind raportul dintre comitent și prepus, respectiv raportul dintre un fost șef de stat și statul pe care l-a reprezentat, în condițiile în care, în cauză, Statul Român acționa la instrucțiunile și ordinele fostului președinte, iar nu invers.

Interpretarea instanței de apel este greșită inclusiv cu privire la manifestările de condamnare publică a fostului regim comunist, după căderea acestuia în 1989, în sensul că acestea nu au nici o relevanță și nici legile ce au fost edictate cu titlu de recunoștință față de persoanele persecutate între 1945-1989, Statul Român râmânând răspunzător pentru faptele fostului președinte.

În susținerea răspunderii statului, recurenții-reclamanți au invocat dispozițiile art. 36 C. proc. civ., art. 19 C. proc. pen., art. 221 și art. 224 alin. (1) C. civ.

Contrar celor reținute de instanța de apel, Statul Român are calitate procesuală pasivă și este ținut să răspundă pentru faptele fostului președinte, în calitate de conducător suprem, fapte ce au generat moartea și rănirea gravă a persoanelor ce au avut o implicare în evenimentele din timpul Revoluției Române din 1989.

Prin întâmpinarea formulată în termenul legal, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor a solicitat respingerea recursului.

A arătat intimatul că în mod corect instanța de apel a reținut că în cauză nu se verifică raportuld e subordonare a fostului șef suprem al statului în condițiile în care fostul președinte era reprezentantul statului, iar într-un regim de tip dictatorial ca cel supus analizei nu se poate aprecia că statul prin organismele sale de la acea vreme avea prerogativa îndrumării, direcționării și controlării șefului său suprem, titulatură consacrată în acea perioadă.

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor nu poate fi chemat în judecată în calitate de comitent pentru fapta fostului președinte E., care nu a avut calitatea de prepus al Statului Român, nu a acționat la instrucțiunile și ordinele statului, nu a existat vreo dispoziție sau vreo însărcinare din partea statului, nu a existat un raport de subordonare în baza căruia statul să poată da ordine și instrucțiuni fostului președinte E..

Nu se poate aprecia că faptele ilicite ce fac obiectul cauzei au fost săvârșite în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate, în condițiile în care tocmai în considerarea săvârșirii lor, cu depășirea evidentă a atribuțiilor sale, fostul dictator comunist a fost condamnat.

În cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie și pentru răspunderea comitentului, astfel încât dezlegarea dată de instanța de apel excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor este corectă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 197 C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Cu un conținut similar, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. statuează că "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și, dacă este cazul, procura specială, împutrenicirea avocațială sau delegația consilierului juridic". Alin. 3 al acestui articol stipulează că lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin citațiile comunicate la data de 01.02.2022, s-a pus în vedere recurenților să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) raportate la art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

La data de 17.02.2022 recurenții au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, respinsă prin încheierea de ședință din 24.02.2022 pronunțată în dosar asociat nr. x/2021, comunicată recurenților la data de 08.04.2022 .

Cu toate acestea, recurenții nu s-au conformat obligației stabilite de către instanță, situație față de care devin incidente dispozițiile legale referitoare la sancțiunea nulității pentru netimbrare.

Față de cele arătate, în cauză nu se mai impune analiza motivelor de nelegalitate deduse judecății, aspectul procedural al timbrajului fiind prioritar.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții C., A., B. împotriva deciziei nr. 225 din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții C., A., B. împotriva deciziei nr. 225 din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.