ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.06.2022

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1413/2022

HOTĂRÂRE
16.06.2022
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1413/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 martie 2018 pe rolul Tribunalului Teleorman, secția civilă, reclamanta A. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului B. să îi restituie suma de 56.276 euro (echivalentul sumei de 250.000 RON la data de 03.03.2015) și dobânda legală, actualizată cu rata inflației până la data efectuării plății, în temeiul art. 2019 pct. 1 coroborat cu art. 2020 și art. 2037 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând avansul achitat de promitenta-cumpărătoare C. S.R.L. în contul pârâtului-mandatar B., în baza promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/03.03.2015 de D..

Prin încheierea din 6 septembrie 2018 a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție principală formulată de C. S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta A. și pârâtul B., prin care a solicitat, în principal, obligarea în solidar a reclamantei-mandante și a pârâtului-mandatar la restituirea sumei de 56.276 euro (echivalentul sumei de 250.000 RON la data de 03.03.2015) și a dobânzii legale, actualizate cu rata inflației până la data efectuării plății și a sumei de 250.000 RON cu titlu de daune-interese, conform clauzei penale inserate în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/03.03.2015 de D.. În subsidiar, a solicitat obligarea doar a reclamantei-mandante la restituirea acelorași sume.

Prin încheierea din 7 martie 2019 a fost admisă în principiu cerere de chemare în garanție a pârâtului B. formulată de reclamanta A., prin care a solicitat obligarea chematului în garanție la restituirea direct către C. S.R.L. a sumei de 56.276 euro (echivalentul sumei de 250.000 RON la data de 03.03.2015) și dobânda legală, actualizată cu rata inflației până la data efectuării plății, precum si a sumei de 250.000 RON cu titlu de daune-interese, în contextul în care se va dovedi că chematul în garanție, în calitate de mandatar al reclamantei, a acționat cu rea-credință în îndeplinirea mandatului.

Prin sentința civilă nr. 213 din 30 mai 2019 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A..

A fost obligat pârâtul B. să îi achite reclamantei suma de 56.276 euro cu titlu de despăgubiri (avans), precum și dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii, 02.03.2018, actualizată cu rata inflației, până la achitarea efectivă.

A fost admisă în parte cererea de intervenție formulată de intervenienta C. S.R.L. și a fost obligată reclamanta A. să achite intervenientei suma de 56.276 euro cu titlu de despăgubiri (avans) și suma de 250.000 RON cu titlu de despăgubiri (clauza penală), precum și dobânda legală începând cu data formulării cererii de intervenție, 07.03.2018, actualizată cu rata inflației, până la achitarea efectivă.

A fost respinsă cererea de intervenție formulată în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. ca neîntemeiată.

A fost obligată reclamanta să restituie ajutorul public judiciar acordat constând în taxa judiciară de timbru de care a fost scutită de 6.105 RON.

Prin decizia civilă nr. 1368A din 15 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins cererea apelantului-pârât-chemat în garanție B. de restituire a taxei judiciare de timbru de 4.302 RON ca neîntemeiată.

A respins apelurile declarate de apelanta-reclamantă A. și de apelantul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 213 din 30 mai 2019 pronunțate de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. S.R.L..

Împotriva deciziei nr. 1368A din 15 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pârâtul B. a declarat recurs.

Demersul judiciar ce a învestit Înalta Curte reprezintă o simplă declarație de recurs, în cuprinsul căreia se arată că pârâtul B. (menționat ca fiind expeditorul plicului ce conține cererea de recurs) înțelege să declare "recurs împotriva sentinței civile nr. 1368 A ședința publică din data de 15.10". Se precizează că se depun în atașament documente în susținerea recursului.

Deși a fost legal înștiințat la 23 februarie 2022 (dovadă existentă la dosar) despre obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, recurentul-pârât nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată.

La dosar nu au fost depuse întâmpinări.

La 2 mai 2022 raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. În cuprinsul raportului s-a reținut că urmează a fi analizate cu prioritate excepția netimbrării și excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului.

Examinând recursul în raport cu excepția de netimbrare, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic, sub sancțiunea nulității.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (2), dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.

În prezenta cauză, în sarcina recurentului B. s-a stabilit obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, calculată în conformitate cu dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Recurentul a fost înștiințat că are obligația de a achita taxa judiciară de timbru la 23 februarie 2022, astfel cum rezultă din dovada de comunicare de la dosarul de recurs. De asemenea, în cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, comunicat părții, s-a consemnat faptul că recursul este supus taxei judiciare de timbru, iar recurentul nu a făcut dovada complinirii acestei obligații, astfel încât urmează a fi analizată cu prioritate excepția netimbrării recursului.

Totodată, prezintă relevanță împrejurarea că recurentul nu a formulat cerere de reexaminare privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru și nici cerere de ajutor public judiciar.

Cum recurentul nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, deși a fost legal înștiințat despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, în raport cu prevederile legale menționate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a anula, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul B..

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 1368A din 15 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-06-21
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1422/2022
Ședința publică din data de 21 iunie 2022 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman la data de 27.03.2019 sub nr. x/2019, reclamanta
ÎCCJ 2024-02-29
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 570/2024
, pârâtul C., ce urmează a fi actualizate cu dobânda legală, calculată de la data punerii în întârziere, respectiv de la data de 8.11.2021. A solicitat să se instituie în sarcina pârâților obligația de a-i achita daune-interese reprezentând
ÎCCJ 2022-03-31
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 721/2022
Ședința publică din data de 31 martie 2022 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele litigiului: 1. Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la 15 mai 2018 pe rolul Tribunalului București, reclamanții A. și
ÎCCJ 2025-11-26
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2122/2025
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2025 asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București,
ÎCCJ 2025-02-25
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 358/2025
Ședința publică din data de 25 februarie 2025 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele litigiului. Hotărârea recurată. Prin decizia civilă nr. 1073 din 15 iulie 20
Sursă