ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1367/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

În speță, în cadrul soluționării cererii de strămutare a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea, petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Promontoriul Oradea a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

În practicaua încheierii civile nr. 44PI din 6 mai 2022, prin care a soluționat cererea de strămutare, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă s-a pronunțat asupra cererii de sesizare, respingând-o ca inadmisibilă întrucât dispozițiile legale invocate ca pretins neconstituționale nu au legătură cu soluționarea cauzei ce vizează o solicitare de strămutare.

Încheierea a fost atacată de petentă cu recurs, relativ la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În esență, recurenta a susținut că dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, contravin prevederilor constituționale, iar în prezentul recurs subzistă cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Dispoziția legală contestată a fi neconformă cu prevederile neconstituționale are un conținut neclar și susceptibil de mai multe nuanțe, petenta solicitând efectuarea unui control constituțional asupra acesteia: "Magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor’’. S-a contestat compunerea completului de judecată din 18 aprilie 2022, în sensul că magistratul desemnat să participe la ședință nu avea termen de judecată planificat și nici nu figura în planificarea de permanență pentru data respectivă.

A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de sesizare astfel cum a fost formulată.

În cadrul recursului, petenta a formulat distinct o altă cerere de sesizare a Curții Constituționalitate cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 71 și art. 72 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în cadrul căreia a solicitat suspendarea prezentei pricini până la soluționarea sesizării.

Intimații au fost legal citați și li s-a comunicat recursul, însă nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unei întâmpinări.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând încheierea atacată, Înalta Curte constată că recursul promovat de petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Promontorul Oradea este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Ca o chestiune preliminară, instanța reține că nu se impune suspendarea judecării recursului până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, în legătură cu invocarea prevederilor art. 71 și art. 72 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Prevederea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care prevedea suspendarea de drept a judecății pricinii în intervalul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, a fost abrogată prin Legea nr. 177/2010, astfel că intenția legiuitorului a fost aceea de a nu impune, cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri. Aceasta nu înseamnă că instanța nu poate suspenda cursul judecății în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcție de elementele cauzei, apreciază că măsura se justifică.

În situația de față, Înalta Curte apreciază că măsura de suspendare a judecării cauzei nu este oportună, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, așa încât cererea petentei cu acest obiect urmează a fi respinsă.

Recurenta a invocat în prezenta etapă procesuală "excepția de nulitate absolută a întâmpinării formulate de intimata Primăria Oradea’’. Din motivarea apărărilor pe care se sprijină formularea excepției, se deduce faptul că petenta a fost privată de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea actului, astfel că norma inserată în art. 201 C. proc. civ. a fost înlăturată de la aplicare.

Se constată că în dosarul instanței supreme nu a fost parcursă procedura de comunicare la care textul art. 490 alin. (2) C. proc. civ. face referire, deoarece s-a apreciat că recursul promovat împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale face parte din categoria pricinilor urgente, nespuse unei atare proceduri. Astfel, la momentul primirii dosarului se dispune se dispune fixarea termenului de judecată și efectuarea verificărilor privind îndeplinirea cerințelor de formă ale cererii de recurs.

Verificând actele procedurale de la dosarul cauzei, se observă că întâmpinarea formulată de partea adversă a fost comunicată recurentului, deci, a luat la cunoștință de conținutul apărărilor formulate de partea adversă, neputând invoca nerespectarea art. 490 alin. (2) C. proc. civ. combinat cu art. 471

1

din același cod, respectiv lipsa posibilității de a formula răspuns la întâmpinare, în condițiile în care, din rațiuni de soluționare cu celeritate a anumitor cauze urgente, nu s-a dispus efectuarea unei atare proceduri de regularizare a cererii de recurs. În consecință, vor fi înlăturate apărările recurentei dezvoltate în cadrul "excepției de nulitate absolută a întâmpinării’’.

Cu privire la calea de atac exercitată, reține Înalta Curte că recurenta și-a întemeiat în drept criticile pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Întrucât motivul respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale l-a reprezentat neîndeplinirea condiției de legătură cu cauza, recursul pendinte va fi examinat din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamându-se a se verifica dacă s-a făcut o corectă aplicare a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din același articol dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, instanța de judecată este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși asupra relevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

Așadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței - de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate - este limitată de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care și cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății.

În speță, recurenta a formulat în fața Curții de Apel Oradea cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, potrivit cărora "Magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor.’’

Această instanță a fost învestită cu judecarea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Oradea, neputând fi identificată o legătură directă între prevederile supuse controlului și obiectul pricinii, iar, din argumentele aduse în recurs, potrivit cărora se contestă planificarea pentru ședința de judecată din 18 aprilie 2022, nu reiese care ar fi relevanța normei în soluționarea cererii de strămutare.

Astfel, se constată că nu este îndeplinită condiția înscrisă de art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 în privința admisibilității excepției de neconstituționalitate, respectiv existența legăturii dintre excepție și cererea dedusă judecății, așa cum corect a apreciat și Curtea de Apel în motivarea încheierii pronunțate la 6 mai 2022.

Pentru argumentele expuse, recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de petentă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Promontorul Oradea împotriva încheierii civile nr. 44 din 6 mai 2022 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2022.