ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1252/2022

Ședința publică din data de 7 iunie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 21 iulie 2021, sub numărul x/2021, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele B. S.A. și C. S.R.L., să se constate că executările silite demarate în dosarele de executare nr. 352/2015, 261/2015 și 262/2015 sunt lovite de nulitate, cu consecința întoarcerii executării, să se dispună suspendarea executării silite în temeiul art. 719 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat prevederile art. 712 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2015/2021 din data de 8 noiembrie 2021, Judecătoria Bistrița, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Blaj.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut incidența prevederilor art. 714 alin. (1) și ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., observând că la datele formulării cererilor de executare silită, respectiv 17.08.2015 și 14.10.2015, domiciliul din actul de identitate al contestatoarei se afla în jud. Alba, valabilitatea cărții de identitate a contestatoarei fiind 22.10.2008-25.12.2018, conform dovezii aflate la dosarul Judecătoriei Bistrița.

Ulterior la data de 25.01.2016, contestatoarea și-a schimbat domiciliul în județul Bistrița-Năsăud, sat Tiha Bârgăului, nr. 422, comuna Tiha Bârgăului, după cum rezultă din copia noii cărți de identitate depusă la dosar. Contestatoarea a susținut faptul că nu a mai locuit efectiv în jud. Alba începând din luna aprilie-mai 2015, însă instanța a reținut că, până la analiza excepției necompetenței teritoriale, contestatoarea nu a dovedit acest aspect.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Blaj, prin sentința civilă nr. 240/2020 din 21 aprilie 2022 a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița. A constatat că s-a ivit un conflict negativ de competență între Judecătoria Blaj și Judecătoria Bistrița și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 91 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., arătând că alin. (3) stabilește că dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune, în cazul de față instanța fiind cea căreia i se opune dovada făcută de către contestatoare, în sensul că, la data sesizării executorului judecătoresc, domiciliul său faptic și real se afla în Bistrița-Năsăud, aspect ce reiese indubitabil din declarația notarială depusă la dosar.

A apreciat că, din probatoriul existent la dosar a rezultat că domiciliul contestatoarei, la data depunerii cererilor de executare silită la executorul judecătoresc, a fost în Bistrița-Năsăud, care se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Bistrița, motiv pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Blaj și a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările de competență este contestația la executare prin care contestatoarea a solicitat să se constate că executările silite demarate în dosarele de executare nr. 352/2015, 261/2015 și 262/2015 sunt lovite de nulitate, cu consecința întoarcerii executării, precum și suspendarea executării silite în temeiul art. 719 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Cererea de încuviințare a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile anterior menționate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevăd că "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Conflictul negativ de competență a fost determinat de interpretarea diferită a noțiunii de domiciliu de către instanțele care și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cauzei.

Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte reține că, la data formulării cererilor de executare silită, respectiv 17.08.2015 și 14.10.2015, domiciliul din actul de identitate al contestatoarei debitoare se afla în jud. Alba, valabilitatea cărții de identitate a contestatoarei fiind 22.10.2008-25.12.2018. Ulterior, la data de 25.01.2016, contestatoarea și-a schimbat domiciliul în județul Bistrița-Năsăud, sat Tiha Bârgăului, nr. 422, comuna Tiha Bârgăului, după cum rezultă din copia noii cărți de identitate depuse la dosar.

Susținerea contestatoarei a fost în sensul că nu a mai locuit efectiv în jud. Alba începând din luna aprilie-mai 2015. Această susținere a fost dovedită cu declarația notarială data de D., depusă la dosar.

Înalta Curte reține și incidența în cauză a dispozițiilor art. 91 C. civ., conform cărora "(1) dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.(2) În lipsa acestor mențiuni, sau când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reședinței nu va putea fi opusă altor persoane."

Cu toate acestea, alin. (3) al aceluiași articol stabilește că "dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Se constată că, în cauză, contestatoarea a făcut, prin intermediul declarației notariale sus-citate, dovada că, la data sesizării executorului judecătoresc, domiciliul său faptic și real se afla în jud. Bistrița-Năsăud, sat Tiha Bârgăului, nr. 422, comuna Tiha Bârgăului.

Este important de relevat faptul că noțiunea de "domiciliu" care interesează la stabilirea competenței teritoriale nu se referă doar la domiciliul formal, ci și la cel de fapt, care corespunde realității imediate, intenția legiuitorului fiind de a se asigura că debitorul își va putea exercita drepturile procesuale prin intermediul instanței de judecată aflată în proximitatea domiciliului său real, fără a fi necesar ca acesta să își antreneze cheltuieli suplimentare aferente deplasării în alt oraș.

Față de cele arătate mai sus, având în vedere că debitoarea locuia efectiv, la data formulării cererilor de executare silită, în jud. Bistrița-Năsăud, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița, instanță în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul debitoarei contestatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 iunie 2022.