ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1114/2022

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin încheierea civilă nr. 44/PI/26.07.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Timiș a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 187 din 12 octombrie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a recalificat cererea de apel formulată de reclamantul - apelant A. împotriva încheierii civile nr. 44/PI/26.07.2021, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr. x/2021, ca fiind cerere de reexaminare și a dispus trimiterea acesteia spre soluționare instanței competente, Tribunalul Timiș.

Împotriva deciziei nr. 187 din 12 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Timișoara, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 04 aprilie 2022, a fixat termen de judecată la data de 19 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat de reclamantul A..

Intimații nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Analizând recursul în raport de excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

De asemenea, art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Prin raportare la dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Cum hotărârea pronunțată de curtea de apel, prin care s-a recalificat calea de atac formulată de reclamant și s-a dispus trimiterea acesteia spre soluționare instanței competente, are semnificația unei declinări de competență, devin incidente dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora "Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent."

Din textele de lege anterior redate și argumentele prezentate, se reține că hotărârea curții de apel nu este supusă niciunei căi de atac, în consecință nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, iar recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 187 din 12 octombrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.