ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1087/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.10.2019 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanții A., B., C., A., D., E., F., G., H. și I. au solicitat obligarea pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) la plata următoarelor sume, reprezentând daune morale: 1.000.000 euro către fiecare din reclamanții A. și B., în calitate de părinți ai defunctului J.; 1.000.000 euro către reclamanta C., în calitate de soră a defunctului J.; 500.000 euro către reclamanta A., în calitate de mătușă paternă (sora tatălui) a defunctului J.; 500.000 euro către reclamanta D., în calitate de mătușă paternă (verișoara tatălui) a defunctului J.;- 1.000.000 euro către fiecare din reclamanții E. și F., în calitate de părinți ai defunctei K.; 1.000.000 euro către reclamanta G., în calitate de bunică paternă a defunctei K.; 1.000.000 euro către reclamanta H., în calitate de bunică maternă a defunctei K.; 500.000 euro către reclamantul I., în calitate de unchi matern (fratele mamei) al defunctei K..

Prin sentința civilă nr. 942 din 14 august 2020, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

A obligat pârâtul la plata următoarelor sume: 70.000 RON către fiecare din reclamanții A. și B., în calitate de părinți ai defunctului J.; 70.000 RON către reclamanta C., în calitate de soră a defunctului J.; 15.000 RON către reclamanta A., în calitate de mătușă paternă (sora tatălui) a defunctului J.; 15.000 RON către reclamanta D., în calitate de mătușă paternă (verișoara tatălui) a defunctului J.; 70.000 RON către fiecare din reclamanții E. și F., în calitate de părinți ai defunctei K.; 35.000 RON către reclamanta G., în calitate de bunică paternă a defunctei K.; 35.000 RON către reclamanta H., în calitate de bunică maternă a defunctei K..

A respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

Prin decizia nr. 1050A din 01 iulie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul reclamanților, a admis apelul pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) formulat împotriva sentinței civile nr. 942 din 14 august 2020 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și a schimbat parțial sentința, în sensul diminuării daunelor acordate, după cum urmează: pentru reclamanta A. (mătușa paternă), suma de 6000 RON; pentru reclamanta D., suma de 9000 RON; pentru reclamanta G., suma de 25.000 RON; pentru reclamanta H., suma de 15.000 RON. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

A luat act că apelanții-reclamanți și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, iar apelantul-pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei nr. 1050A din 01 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs reclamanții A., B., C., A., D., E., F., G., H. și I..

Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenții au susținut, în esență, că decizia curții de apel nu este motivată în fapt și în drept în ceea ce privește reducerea despăgubirilor.

Totodată, au susținut că prin hotărârea atacată, s-a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 1 C. civ. și ale art. 5 alin. (3) și art. 22 alin. (7) C. proc. civ., încălcându-se principiile echității și proporționalității.

În dezvoltarea acestei critici, recurenții-reclamanți au arătat că instanța de apel s-a raportat la jurisprudența depusă la dosarul cauzei, întemeindu-și soluția chiar pe aceste decizii, deși jurisprudența nu reprezintă izvor de drept și nici nu poate fi considerată drept material.

Prin întâmpinarea depusă în termenul legal, intimatul-pârât a invocat excepția excepția inadmisibilității recursului prin raportare la dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 09 noiembrie 2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 10.

Prin rezoluția din 09 februarie 2022, în baza art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

alin. (5) și (6) din C. proc. civ., modificat și completat prin Legea nr. 310/2018, s-a stabilit termen pentru analiza recursului la 18 mai 2022.

La termenul de judecată din 18 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-pârât, prin întâmpinare, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 310/2018 și de data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței de fond, 24 octombrie 2019.

Examinând recursul din perspectiva excepției inadmisibilității acestuia, invocate de intimatul-pârât, a cărei analiză se impune cu prioritate conform art. 248 alin(.1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanții A., B., C., A., D., E., F., G., H. și I. au solicitat obligarea pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) la plata următoarelor sume, reprezentând daune morale: 1.000.000 euro către fiecare din reclamanții A. și B., în calitate de părinți ai defunctului J.; 1.000.000 euro către reclamanta C., în calitate de soră a defunctului J.; 500.000 euro către reclamanta A., în calitate de mătușă paternă (sora tatălui) a defunctului J.; 500.000 euro către reclamanta D., în calitate de mătușă paternă (verișoara tatălui) a defunctului J.;- 1.000.000 euro către fiecare din reclamanții E. și F., în calitate de părinți ai defunctei K.; 1.000.000 euro către reclamanta G., în calitate de bunică paternă a defunctei K.; 1.000.000 euro către reclamanta H., în calitate de bunică maternă a defunctei K.; 500.000 euro către reclamantul I., în calitate de unchi matern (fratele mamei) al defunctei K..

Capetele de cerere ale acțiunii civile deduse judecății reprezintă pretențiile pecuniare ale reclamanților, care, în calitate de succesori ai victimelor unui accident de circulație, au înțeles să solicite instanței de judecată obligarea pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) la plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit în urma producerii unui eveniment rutier.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349, art. 1391 alin. (2) tezele a doua și ultima C. civ. și pe dispozițiile Legii nr. 132/2017.

Raportat la cele reliefate, se constată că prezenta cauză se circumscrie materiei asigurărilor, obligațiile pârâtului izvorând din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie.

Potrivit art. 483 alin. (2) Cod procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței de fond, respectiv 24 octombrie 2019, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Conform dispozițiilor legale enunțate, hotărârile judecătorești pronunțate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, urmare modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018.

Începând cu această dată, în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost eliminată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Înalta Curte notează că, potrivit art. 24 C. proc. civ.:

"Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi (art. 25 din același cod).

Coroborând normele legale enunțate, rezultă că pentru litigiile ce au ca obiect cereri formulate în materia asigurărilor, promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, au fost instituite numai două grade de jurisdicție, anume fond și apel.

În cauza de față, cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 24.10.2019, litigiul a fost soluționat în primă instanță, de Tribunalul București, secția a V-a civilă prin sentința civilă nr. 942 din 14 august 2020, iar apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia civilă nr. 1050A din 01 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Drept urmare, având în vedere că data depunerii cererii de chemare în judecată este 24 octombrie 2019 și că prezentul litigiu este unul născut în materia asigurărilor, hotărârea pronunțată în apel de Curtea de Apel București este definitivă.

În acest sens, Înalta Curte reține că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum și a principiului constituțional inserat în art. 129 din Constituția României, conform căruia împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate pot exercita căile de atac în condițiile legii.

În raport de argumentele expuse și de dispoziții legale enunțate, aplicabile în cauză, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat reclamanții A., B., C., A., D., E., F., G., H. și I. împotriva deciziei nr. 1050A din data de 01 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurenților la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimat, reprezentând onorariu de avocat, acestea fiind dovedite cu extrasul de cont aflat la dosarul de recurs, menționatul onorariu fiind redus conform dispozițiilor art. 451 alin. (2) din același act normativ, apreciindu-se că valoarea onorariului pretins, în cuantum de 3.000 RON, nu se justifică față de complexitatea cauzei și munca efectiv îndeplinită de avocat în cadrul procedurii derulate în etapa recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., G., A., D., H., C., F., B., E. și I., împotriva deciziei nr. 1050A din data de 01 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

Obligă reclamanții la plata sumei de 2000 lei‚ cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., către intimatul- pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.