ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1027/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la 28.04.2021 pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. x/2021, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâții C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. solicitând instanței, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/06.04.2012 cu repunerea părților în situația anterioară, respectiv obligarea pârâților să restituie reclamanților suma de 30.000 RON, cu coeficientul de inflație la zi; obligarea pârâților la plata de daune interese, în sumă de 120.000 RON, cu obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1953 din 17.11.2021, Judecătoria Motru a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat, în favoarea Tribunalului Brașov, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Motru a reținut, în esență, sub aspectul competenței materiale, că instanța a fost investită cu o cerere privind rezoluțiunea unei promisiuni de vânzare cumpărare și obligarea pârâților la plata sumei de 350.000 RON, reprezentând pagubele și pierderile suferite, iar obiectul cererii de față nu se regăsește între cele menționate ca fiind în competența materială a judecătoriei, prevăzute la art. 94 pct. 1 C. proc. civ., indiferent dacă obiectul cererii este evaluabil sau neevaluabil în bani.

În consecință, competența materială privind soluționarea cauzei aparține tribunalului.

Sub aspectul competenței teritoriale, în raport cu prevederile art. 107 și 112 C. proc. civ., Judecătoria Motru a reținut că singura pârâtă care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Motru are domiciliul în municipiul Brașov, sens în care a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente material de la domiciliul acesteia.

Nu au fost reținute susținerile reclamantului, în sensul că Tribunalul Gorj ar fi instanța competentă să soluționeze cauza de față, întrucât competența teritorială a acestuia nu poate fi atrasă prin aplicarea dispozițiilor art. 113 C. proc. civ. referitoare la competența alternativă, coroborat cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ. privitoare la alegerea competenței.

Astfel, chiar dacă locul încheierii promisiunii de vânzare cumpărare autentificată sub nr. x din 06.04.2012 este Târgu - Jiu, obiectul acestei convenții îl constituie vânzarea-cumpărarea unui teren în suprafață de 35.634 mp,situat în comuna Florești, sat Zegujani, județul Mehedinți.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul Brașov, secția I civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 45/S din 18.03.2022, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Motru.

În motivare, s-a reținut, în esență, că, în speță, prin antecontractul de vânzare-cumpărare pe care l-au perfectat, părțile contractante, de comun acord, au evaluat bunul cu privire la care au contractat la suma de 15.000 de RON, astfel că doar în raport cu această valoare, trebuie stabilită competența materială de soluționare a cauzei.

Pretențiile referitoare la acordarea daunelor interese au caracterul unor pretenții accesorii celei referitoare la rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, sens în care, în conformitate cu dispozițiile art. 123 din C. proc. civ., trebuie să fie judecate de instanța competentă să judece capătul principal de cerere.

Mai mult decât atât, chiar cumulând valoarea fiecăruia dintre capetele cererii introductive de instanță, valoarea rezultată se situează sub valoarea de 200.000 de RON, fiind de 180.000 de RON, majorarea acestei valorii, rezultată din majorarea câtimii pretenției accesorii a acordării de daune interese, după data sesizării instanței, neavând nicio influență asupra competenței materiale de soluționare a cauzei, așa cum statuează dispozițiile art. 106 alin. (1) din C. proc. civ.

Asupra competenței teritoriale de soluționare a cauzei va decide instanța care va fi desemnată ca instanță competentă material să soluționeze procesul, însă, sub acest aspect, tribunalul a remarcat faptul că, dată fiind împrejurarea că domiciliile părților sunt situate în raza de competență a unor instanțe diferite, criteriul obiectiv ce se impune a fi luat în considerare sub acest aspect este cel al locului executării, fie chiar în parte, a obligației, criteriu reglementat de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanții au sesizat instanța cu mai multe capete de cerere având următorul obiect: rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/06.04.2012, cu repunerea părților în situația anterioară, respectiv obligarea pârâților să restituie reclamanților suma de 30.000 RON, cu coeficientul de inflație la zi; obligarea pârâților la plata de daune interese, în sumă de 120.000 RON.

În cererea introductivă de instanță s-a reliefat că prețul imobilelor inserat în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. x/06.04.2012 - 15.000 RON - a fost achitat la data semnării actului, solicitându-se a se rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/06.04.2012, cu repunerea părților în situația anterioară, respectiv obligarea pârâților să restituie reclamanților suma de 30.000 RON, cu coeficientul de inflație la zi. S-a solicitat todoat, obligarea pârâților la plata de daune interese, în sumă de 120.000 RON.

Ulterior formulării acțiunii introductive, la 28.09.2021 reclamanții au formulat o cerere adițională privind modificarea cererii de chemare în judecată prin care au arătat că înțeleg să-și modifice pretențiile daunelor interese solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le plătească daune interese de 71.000 euro, echivalentul a 350.000 RON, reprezentând pagubele și pierderile suferite.

Trebuie subliniat faptul că, în limitele învestirii cu soluționarea conflictului negativ de competență, prezenta decizie are în vedere doar stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei, nu și a celei teritoriale.

În ceea ce privește competența materială, potrivit art. 192 C. proc. civ., învestirea instanței se face prin cererea de chemare în judecată, iar potrivit art. 106:"(1) Instanța legal învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect. (2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și la judecarea căilor de atac."

Potrivit art. 98 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar "pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății."

Art. 99 din același cod prevede că atunci când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte.

Totodată, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanță, orice cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.

Așa cum în mod corect a reținut Tribunalul Brașov, prin antecontractul de vânzare-cumpărare pe care l-au perfectat, părțile contractante, de comun acord, au evaluat bunul cu privire la care au contractat la suma de 15.000 de RON, astfel că doar în raport cu această valoare, trebuie stabilită competența materială de soluționare a cauzei.

Pretențiile referitoare la acordarea daunelor interese au caracterul unor pretenții accesorii celei referitoare la rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, sens în care, în conformitate cu dispozițiile art. 123 din C. proc. civ., trebuie să fie judecate de instanța competentă să judece capătul principal de cerere.

Mai mult decât atât, chiar în situația în care s-ar cumula valoarea fiecăruia dintre capetele cererii introductive de instanță, valoarea rezultată se situează sub valoarea de 200.000 de RON, fiind de 180.000 de RON, iar momentul care interesează în stabilirea valorii obiectului cererii este acela al sesizării instanței, deci al introducerii (înregistrării) cererii de chemare în judecată.

Faptul că reclamanții și-au majorat câtimea pretenției accesorii a acordării de daune interese după data sesizării instanței, nu are nici o relevanță asupra competenței materiale a instanței, așa cum statuează dispozițiile art. 106 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Instanța legal învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect".

Față de considerentele expuse anterior, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că în prezenta cauză competența materială de soluționare revine Judecătoriei Motru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Motru.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2022.