ÎCCJ, decizie (scj.ro #197546)

Judecător de drepturi și libertăți. Abținere. Recuzare

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea generală. Participanții în procesul penal. Competența organelor judiciare

Index alfabetic

: -  drept procesual penal

recuzare

-  abținere

-  judecător de drepturi și libertăți

C. proc. pen.,

art. 64 alin. (4), art. 66, art. 67

Cererea de recuzare formulată în cadrul unei cauze reprezintă un incident procedural ce nu poate fi asimilat cu o cale de atac. Judecătorul de drepturi și libertăți nu este incompatibil să participe, în aceeași cauză, la soluționarea unei cereri de recuzare, nefiind incidente dispozițiile art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală.

I.C.C.J, Completul de 5 judecători - Penal, încheierea din 23 noiembrie 2022

La data de 23 noiembrie 2022, doamna judecător A, membru al Completului de 5 Judecători, a formulat declarație de abținere în dosarul nr. x/1/2019, înregistrat pe rolul Completului de 5 Judecători Penal 2 - 2019, având ca obiect apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție — Direcția Națională Anticorupție, inculpații B, C, D, E, F, G și partea civilă Statul roman prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței penale nr. x din data de 29 iunie 2018, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în dosarul nr. x/1/2014, privind și pe intimații-inculpați H, I, J, K, L, M și N.

În motivarea declarației de abținere formulate a învederat că a făcut parte din compunerea completului care a pronunțat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, încheiera nr. x din data de 05.12.2014, în dosarul nr. x/1/2014, prin care s-au respins, ca nefondate, contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatele B și I împotriva încheierii nr. x din data de 25 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală prin care a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, privind numai pe inculpata B.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Examinând declarația de abținere formulată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în majoritate, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta.

Prealabil, menționăm faptul că, deși obiectul dosarului nr. x/1/2019 al Completului de 5 Judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, P 2- 2019 are ca obiect apelurile formulate de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție — Direcția Națională Anticorupție, inculpații B, C, D, E, F, G și partea civilă Statul roman prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței penale nr. x din data de 29 iunie 2018, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în dosarul nr. x/1/2014, privind și pe intimații-inculpați H, I, J, K, L, M și N, doamna judecător A este chemată să soluționeze un incident procedural ivit în cadrul acestei cauze.

Potrivit art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală: „Judecătorul de drepturi și libertăți nu poate participa, în aceeași cauză, la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac.

Or, cererea de recuzare formulată în cadrul unei cauze reprezintă un incident procedural ce nu poate fi asimilat cu o cale de atac, astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători P 2 2019, în majoritate, consideră că doamna judecător A nu este incompatibilă să participe la soluționarea cererii de recuzare formulate în cauză.

Totodată, completul legal învestit cu soluționarea declarației de abținere a doamnei judecător A, în majoritate, constată că nu există nicio suspiciune legitimă i-ar putea crea acesteia vreun dubiu justificat cu privire la vreo lipsă de imparțialitate a doamnei judecător în participarea la soluționarea cererii de recuzare formulate în cauză, față de criteriul obiectiv și subiectiv ce rezultă și din blocul de convenționalitate european.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în aprecierea asupra imparțialității judecătorului două criterii, respectiv unul subiectiv, și anume încercarea de a stabili convingerea personală sau interesul unui anumit judecător într-o anumită cauză, precum și unul obiectiv, și anume dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru exclude orice îndoială legitimă în această privință, cauzele Piersack împotriva Belgiei,pct.30 și Grieves împotriva Regatului Unit (MC) pct. 69.

În cadrul criteriului subiectiv, Curtea Europeană a considerat întotdeauna că imparțialitatea personală a unui magistrat este prezumată până la proba contrarie, cauza Hauschildt împotriva  Danemarcei, pct. 47. În ceea ce privește tipul de probă impus, Curtea a încercat, de exemplu să verifice temeinicia acuzațiilor potrivit cărora un judecător a dat dovadă de ostilitate sau, condus de motive personale, a aranjat ca o cauză să îi fie atribuită, cauza De Cubber împotriva Belgiei, pct. 25.

Deși este uneori dificil să se prezinte proba care ar răsturna prezumția de imparțialitate subiectivă a unui magistrat, cerința de imparțialitate obiectivă oferă o garanție suplimentară importantă, Curtea Europeană, recunoscând dificultatea de a stabili existența  unei încălcări a art. 6 pentru părtinire subiectivă și a recurs în marea majoritate a cazurilor la criteriul obiectiv.

Referitor la criteriul obiectiv, atunci când se aplică unei instanțe colegiale, înseamnă să se examineze dacă, independent de atitudinea personală a unuia dintre membrii acesteia, anumite fapte verificabile permit să i se pună la îndoială imparțialitatea, cauza Castillo Algar împotriva Spaniei, pct. 45.

Pentru a se pronunța cu privire la existența, într-o anumită cauză, a unui motiv legitim vizând lipsa de imparțialitate a unui judecător, viziunea celui care contestă imparțialitatea intră în discuție, dar nu joacă un rol decisiv. Elementul decisiv constă în a stabili dacă temerile părții interesate pot fi considerate justificate în mod obiectiv, cauzele Ferrantelli și Santangelo împotriva Italiei, pct. 59 și Padovani împotriva Italiei, pct. 27.

În raport cu cele menționate, cu majoritate, se apreciază că doamna judecător A este compatibilă să facă parte din completul care va soluționa cererea de recuzare, în raport cu obiectul cauzei, respectiv cererea de recuzare formulată de inculpatul E, recuzarea fiind un incident procedural și nicidecum nu vizează fondul cauzei, așa încât motivul invocat referitor la judecătorul de drepturi și libertăți nu își găsește aplicabilitatea.

Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în majoritate, a respins, ca nefondată, declarația de abținere formulată de doamna judecător A în dosarul nr. x/1/2019 înregistrat pe rolul Completului de 5 Judecători P 2 - 2019, având ca obiect apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție — Direcția Națională Anticorupție, inculpații B, C, D, E, F, G și partea civilă Statul roman prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței penale nr. x din data de 29 iunie 2018, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în dosarul nr. x/1/2014, privind și pe intimații-inculpați H, I, J, K, L, M și N.