ÎCCJ, decizie (scj.ro #180973)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #180973) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere de recuzare întemeiată pe dispozițiile art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Dezlegarea de către judecătorul recuzat a aceleași chestiuni deduse judecății
și după trimiterea spre rejudecare, în al doilea ciclu procesual. Nelegala respingere a cererii de recuzare
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Dispoziții generale. Participanții la procesul civil. Judecătorul. Incompatibilitatea
Index alfabetic: cerere de recuzare
incompatibilitate absolută
C. proc.civ., art. 41 alin. (1) teza ultimă, art. 42 alin. (1) pct. 2, pct. 10, pct. 13,
art. 48 alin. (4), art. 53 alin. (1), alin. (3) teza a II-a, art. 488 alin. (1) pct. 5
CEDO, art. 6 parag. 1
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepția cazului în care este chemat să se pronunțe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanța de apel sau, după caz, de recurs.
Astfel, în cazul în care judecătorul împotriva căruia s-a formulat cerere de recuzare a dezlegat în primul ciclu procesual chestiunea legată de calitatea procesuală activă a reclamantei, dar a dezlegat aceeași chestiune și după trimiterea spre rejudecare, în al doilea ciclu procesual, sunt încălcate dispozițiile art. 41 alin. (1) teza ultimă C. proc. civ., fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1741 din 16 septembrie 2021
A.I. Obiectul cererii introductive
1.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeș la 09.09.2020, reclamanta A. SA - în faliment, prin reprezentant legal, lichidatorul judiciar B. Filiala Galați SPRL, în contradictoriu cu pârâtele C., reprezentată de președintele consiliului de administrație D., și E. SRL, reprezentată de administrator D., a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea executării Hotărârii A.G.O.A. a societății C. SA nr. 107/04.08.2020 și a Hotărârii A.G.E.A. a societății C. SA nr. 108/04.08.2020.
2.În motivarea cererii, se arată că prin sentința civilă nr. 132/2019, pronunțată de Tribunalul Galați, definitivă prin decizia civilă nr. 75/2020 a Curții de Apel Constanța, ca urmare a respingerii apelurilor, s-a statuat în mod definitiv că transferul unui număr de 16.000.000 acțiuni emise de pârâtul C. SA între reclamantul A. SA, în calitate de vânzător, și F. SRL, în calitate de cumpărător, a fost nelegal și s-a dispus anularea acestuia. Apreciază că în virtutea efectului nulității, retroactiv, acțiunile nu au părăsit niciodată patrimoniul reclamantului A. SA.
3.Adunările generale au avut loc după ce hotărârea a rămas definitivă, astfel că pârâții nu cunoșteau faptul că transferul de acțiuni a fost anulat.
Mai arată reclamantul că despre soluția pronunțată și caracterul ei definitiv au fost notificate Depozitarul Central, emitentul C. și A.S.F.
4.Chiar dacă anularea transferului nu s-a operat încă de către Depozitarul Central, părțile din tranzacție (respectiv A. SA și E. SRL) cât și terții notificați (inclusiv emitentul C.), nu pot nega existența și efectele hotărârii judecătorești prin care cele 16.000.000 acțiuni emise de către C. au reintrat în patrimoniul A. S.A.
5.Atât la momentul ținerii Adunărilor Generale contestate (Ordinare a Acționarilor ("AGOA") nr. 107/04.08.2020 și Extraordinare a Acționarilor ("AGEA") C. SA nr. 108/04.08.2020cât) cât și la acest moment, A. S.A. are în patrimoniu cele 16.000.000 acțiuni simbol C. (C. SA) - transferate inițial prin actul anulat către E. SRL.
6.Având în vedere reglementarea specifică a pieței de capital și că Registrul Acționarilor este ținut și operat, conform legii, de către Depozitarul Central SA, acesta a efectuat demersurile specifice înregistrării hotărârii privind nulitatea tranzacției.
7.Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 70 alin. (1) lit. g) din Regulamentul ASF 10/2017 și ale art. 489 din Codul Depozitarului Central, prin adresa din data de 24.03.2020, s-a înregistrat la Depozitarul Central cererea privind efectuarea de urgență a transferului direct asupra unui număr de 16.000.000 acțiuni emise de C. SA (simbol C.) din contul societății E. SRL (fostă F. SRL) într-un cont distinct restricționat al societății A. S.A., cu menținerea înscrierii și evidențierii sechestrului asigurător asupra acestor instrumente financiare, precum și orice alte mențiuni și înregistrări necesare în vederea respectării și aducerii la îndeplinire a Sentinței Civile nr. 132 pronunțată în Dosarul nr. x/121/2017/a1* la 2.04.2019 de către Tribunalul Galați, Secția a II-a civilă; (anexat prezentei).
8.Cu toate acestea, nici până la data introducerii cererii de chemare în judecată, Depozitarul Central nu a repus părțile în situația anterioară și nu a efectuat transferul direct al celor 16.000.000 acțiuni emise de C. SA din contul E. SRL în contul reclamantei, conform hotărârii judecătorești. Această inacțiune are consecințe vătămătoare pentru calitatea de acționar a reclamantei.
9.Terțul dobânditor de rea credință, E. SRL, prin numitul D., în calitate de președinte al consiliului de administrație al C. SA, a efectuat, în mod repetat, în această perioadă, demersuri privind convocarea unor Adunări Generale a Acționarilor, vizând puncte pe ordinea de zi care să fie aprobate cu votul majoritar exercitat fraudulos de către pârâta E. SRL (mai exact exercitarea ilicită a dreptului de vot al celor 16.000.000 acțiuni proprietatea reclamantului).
10.Apreciază că numitul D. refuză să pună în executare hotărârea judecătorească în scopul menținerii în continuare a avantajului și controlului ilicit asupra societății C. SA, prin exercitarea abuzivă a dreptului de vot aferent celor 16.000.000 acțiuni proprietatea reclamantului.
11.Susține că este îndeplinită condiția urgenței deoarece societatea E. SRL a exercitat în mod fraudulos, cu rea credință, în cadrul ambelor AGA, din data de 04.08.2020, dreptul de vot aferent acțiunilor proprietatea reclamantului, drept de vot fără de care hotărârile nu ar fi fost adoptate în interesul acestuia, fiind incident în cauză principiul „
fraus omnia corrumpit
”.
12.Or, nerespectarea legii și frauda evidente, în sine, în opinia reclamantului, ar trebui să constituie un prejudiciu suficient pentru suspendarea hotărârilor AGA C. SA din data de 04.08.2020, la aceasta adăugându-se și riscurile pentru circuitul civil de punere în aplicare a unei hotărâri asupra căreia planează un dubiu serios cu privire la legalitatea sa, precum și riscul devalizării ireversibile a patrimoniului emitentului, sub aparenta legalitate pe care o oferă în mod artificial aceste hotărâri.
13.Apreciază ca reclamanta nu trebuie să-și demonstreze prejudiciul iminent pe care l-ar avea de suferit, cum trebuie să o facă în cadrul unei cereri ordinare întemeiată pe Codul de procedură civilă, deoarece se pune în discuție modul în care legea a fost respectată și dacă și cum a fost afectată subscrisa. De aceea, în cadrul acțiunii în anularea Hotărârii AGA, interesul reclamantului decurge automat din calitatea sa de acționar, iar ceea ce se încearcă a se proteja este societatea însăși. Aceasta este logica pentru care Legea nr. 31/1990 nici nu prevede posibilitatea respingerii cererii de suspendare, lăsând judecătorului doar opțiunea de a pretinde sau nu o cauțiune.
14.În ceea ce privește existența unor cazuri grabnice, arată că, prin încălcarea efectelor sentinței civile nr. 132/02.04.2019 pronunțate de Tribunalul Galați s-ar produce pagube iminente în patrimoniul reclamantului, întrucât, în condițiile în care, prin exercitarea dreptului de vot de către pârâta E. SRL, corespunzător unui nr. de 16.000.000 acțiuni, s-a schimbat puterea de decizie în adunările generale ale acționarilor și s-a creat o majoritate artificială pe care a deținut-o E. SRL.
15.Mai arată că prin adoptarea respectivelor hotărâri se afectează respectiv interesele și drepturile acestuia, se spoliază patrimoniul emitentului și al acționarilor în folosul numitului D.
16.Cu privire la ratificarea unor hotărâri ale consiliului de administrație, arată că acestea au ca efect transferul ilicit al unor sume importante de bani cu titlu de prime, indemnizații din patrimoniul emitentului C. SA în patrimoniul numitului D. (indirect prin societățile deținute de aceste membre în C.A. C., cu consecința imediată a vătămării drepturilor și patrimoniului emitentului și al reclamantei, în calitate de acționar al acestuia.
17.În concret, arată, spre exemplu, că prin Hotărârea CA nr. 227/26.02.2019 căreia i-a fost acordat în mod abuziv o aparență de legalitate prin AGOA din 04.08.2020, a fost acordată suma de 1.320.000 lei către 3 administratori (societăți deținute și controlate de D.) cu titlu de „prime„. Suma acordată nu este cuprinsă în Bugetul de venituri și cheltuieli aprobat de AGOA din 25.04.2019.
18.De asemenea, prin Hotărârea nr. 234/28.12.2019 a Consiliului de Administrație a C., la Art. 5 a fost aprobată „repartizarea remunerațiilor suplimentare pentru 3 membri ai Consiliului de Administrație pentru anul 2020 în valoare de 104.500 lei/lună, respectiv 1.254.000 lei/anul 2020”, în situația în care nu erau cunoscute rezultatele financiare ale anului 2019, iar Bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2020 urmează să fie discutat abia în AGOA de aprobare a rezultatelor anului 2019. Această sumă se adaugă indemnizației lunare aprobate de AGOA în valoare de 50.762 lei/lună, respectiv 609.144 lei/an. Deci, numai indemnizațiile și remunerațiile cunoscute pentru 2020 reprezintă 1.863.144 lei, aproape cât profitul net al anului 2019 în valoare de 2.036.989 lei.
19.Aceste aspecte rezultă și din solicitarea de convocare a unei adunări generale formulată de unul dintre acționarii societății cu dețineri semnificative.
Contractarea unei facilități de credit în valoare de 47.160.422 lei și garantarea acesteia cu ipoteca asupra conturilor curente, stocului de materie primă, universalității creanțelor, imobilelor societății, s.a.
Arată că potrivit bilanțului publicat de societate pentru anul financiar 2019 societatea C. înregistrează deja datorii semnificative în valoare de 80.443.163 lei (aproximativ 16.500.000 Euro).
20.Executarea acestui punct ar avea mai multe consecințe vătămătoare imediate cum ar fi creșterea gradului de îndatorare al societății, ipotecarea celor mai importante active, asigurarea de lichidități la dispoziția numitului D. garantate cu active din patrimoniul societății și implicit al acționarilor s.a.
21.Mai susține că prin prezenta cerere nu se cer măsuri care să prejudicieze litigiul în fond, pentru că astfel de măsuri nici nu ar mai putea fi luate, litigiul în fond a fost deja soluționat, respectiv s-a constatat nulitatea absolută a tranzacției, cu consecința reîntoarcerii acțiunilor în patrimoniul reclamantului.
22.Arată că, în situația expusă, aparența dreptului operează în favoarea reclamantei, în raport cu sentința civilă nr. 132/02.04.2019 pronunțată de Tribunalul Galați, Secția a II-a civilă în dosarul asociat nr. x/121/2017/al*, hotărâre care se impune cu putere lucru judecat și ale cărei efecte nu pot fi ignorate.
23.Se mai invocă existența unei aparențe de drept în favoarea reclamantului întrucât în cadrul ședințelor AGOA, respectiv AGEA C. SA din data 04.08.2020, dreptul de vot aferent unui număr de 16.000.000 acțiuni simbol C. proprietatea reclamantului, a fost exercitat în mod fraudulos și cu rea credință.
24.Această conduită frauduloasă a avut ca efect vicierea rezultatului votului în cadrul ședințelor AGEA și AGOA C. SA din data de 04.08.2020, încălcarea și vătămarea drepturilor acționarilor și a societății.
25.Consideră că instanța poate cerceta sumar, să verifice aparența dreptului prin analiza celor două hotărâri judecătorești (fond și apel) prin care s-a anulat în mod definitiv tranzacția cu privire la cele 16.000.000 acțiuni C. SA.
În dovedirea celor arătate solicită administrarea probei cu înscrisuri
În drept, s-au invocat prevederile art. 1254 alin.(1) C. civ., art. 133 alin. (1) din Legea Societăților nr. 31/1990, art. 997 alin. (1) C. proc. civ.
II. Apărarea formulată de pârâți
La data de 27.09.2020 a fost depusă întâmpinare de către pârâta SC C. S.A. („C.”) prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, cu titlu prealabil, s-a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului de către avocatul semnatar al cererii, iar în subsidiar, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantului de către avocatul semnatar al cererii, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 80 C.proc.civ. și ale art. 2016 C.civ. De asemenea, s-a mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului E. SRL, potrivit dispozițiilor art. 36 C.proc.civ. și ale art. 132 alin.(5) din Legea societăților comerciale nr. 31/1990. În plus, s-a mai solicitat obligarea reclamantului la plata unei cauțiuni, în raport de art. 133 alin (2) C.civ., ca urmare a faptului că în caz de admitere a cererii există riscul ca pârâta să piardă un ajutor de stat în sumă de 27.741.425 lei, având în vedere că prin Hotărârea AGEA s-au aprobat garanțiile necesare accesării ajutorului de stat, iar prin Hotărârea AGOA s-a aprobat împuternicirea CA de a modifica programul de investiții în măsura în care ajutorul de stat va fi accesat.
Se mai arată de către pârâtă că reclamanta, deși se pretinde acționar, nu este înscrisă în evidențele Depozitarului Central, iar C. S.A. are obligația legală (art. 98 alin. 2 și art. 177 alin. I din Legea nr. 31/1990) de a permite votul doar acelor persoane înscrise în evidențele Depozitarului Central S.A. - inexistența unei aparențe de drept în favoarea reclamantei. Prin urmare, se consideră că aparența de drept este în favoarea pârâtei E. SRL, care este acționară a C. SA și are dreptul de a vota față de această calitate.
În ceea ce privește condiția urgenței, pârâtul apreciază că simpla afirmare a eventualității producerii unor prejudicii, chiar de natură financiară, fără ca acestea să fie individualizate în conținutul lor, doar ca o formulare generală, nu satisface exigențele condiției urgenței din textul art. 133 din Legea nr. 31/1990, legiuitorul instituind prin acest text posibilitatea luării unor măsuri concrete, pentru situații și împrejurări concrete și care, în desfășurarea lor, produc, în mod efectiv, prejudiciile a căror înlăturare nu poate aștepta.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului și caracterul vremelnic, se apreciază că, dacă se va dispune măsura suspendării AGOA și AGEA, C. va pierde în mod ireversibil ajutorul de stat aprobat pentru suma de 27.741.425 lei, datorită faptului că garanțiile solicitate de MFP pot fi constituite doar dacă, în prealabil, exista aprobarea AGEA și AGOA, urmând ca termenul de 4 luni să nu poată să fie respectat, dacă cererea se va admite.
În drept, s-au invocat prevederile dispozițiile art. 146 alin. 5 și 6, art. 147 din Legea nr. 297/2004, art. 177 alin. (1) din Legea Societăților nr. 31/1990, art. 120 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, art. 997 C. proc. civ.
La data de 28.09.2020 s-a depus întâmpinare de către pârâtul E. SRL prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, cu titlu prealabil, se invocă excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului de către avocatul semnatar al cererii, în subsidiar, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamantului de către avocatul semnatar al cererii pentru nerespectarea dispozițiilor art. 80 C. proc .civ. și ale art. 2016 C.civ. De asemenea, se mai invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, raportat la faptul că Sentința civilă nr. 132/02.04.2019 a Tribunalului Galați nu conferă reclamantei un drept de proprietate asupra celor 16.000.000 de acțiuni emise de C. S.A., ci doar dă naștere unei obligații de a face în sarcina pârâtei E. S.R.L., aspect confirmat prin chiar demersurile întreprinse de A. S.A. împotriva Depozitarului Central S.A.
În ceea ce privește admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, se arată, în esență, că afirmațiile reclamantei nu pot fi primite, deoarece presupusa pagubă iminentă care s-ar produce în patrimoniul său prin neluarea măsurii solicitate nu a fost dovedită și, cu atât mai puțin, nu poate fi apreciată doar prin prisma unei viitoare conduite prezumtiv frauduloase, știut fiind faptul că buna-credință se prezumă.
Având în vedere că urgența măsurii solicitate se apreciază prin raportare la scopul luării acesteia, respectiv prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara altfel, în jurisprudența națională s-a stabilit că realizarea acestei cerințe se impune a fi analizată prin prisma existenței unui prejudiciu cert, iar nu și în cazul unor posibile pagube.
În ceea ce privește vremelnicia măsurii, nu rezultă și nu se analizează doar prin raportare la invocarea unei perioade de timp, ci și prin raportare la natura măsurii solicitate, astfel încât instanța va fi ținută să analizeze și faptul dacă s-au epuizat sau nu efectele hotărârilor adunărilor generale a căror suspendare a executării se solicită.
În acest sens se apreciază de către pârâtă că nu mai poate fi dispusă măsura suspendării executării H.A.G.O.A. nr. 107/04.08.2020 în ceea ce privește punctele de pe ordinea de zi ce vizau aprobarea situațiilor financiare aferente anului 2019, descărcarea de gestiune a administratorilor, aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli și a programului de investiții pentru anul 2020 (în contextul în care au trecut 9 luni din acest an), ratificarea unor hotărâri ale consiliului de administrație care au fost deja executate. În mod similar se consideră că nu poate fi dispusă nici suspendarea executării H.A.G.E.A. nr. 108/04.08.2020 cu privire la completarea obiectelor secundare de activitate ale societății C. S.A., deschiderea unui punct de lucru al acestei societăți, fiind efectuate deja demersurile în acest sens la Registrul Comerțului.
În ceea ce privește aparența de drept și neprejudecarea fondului, se arată că analiza motivelor de nulitate de care se prevalează reclamanta impune o antamare a fondului cauzei, iar nu doar o simplă pipăire a acestuia, aspect incompatibil cu procedura ordonanței președințiale. Cu alte cuvinte, măsura suspendării executării H.A.G.O.A. nr. 107/04.08.2020 și H.A.G.E.A. nr. 108/04.08.2020 este de natură să prejudece fondul, deoarece presupune analizarea legalității intrinseci a celor două hotărâri, neexistând motive de nulitate extrinseci celor două acte.
B. Hotărârea primei instanțe în primul ciclu procesual
Prin sentința nr. 593/07.10.2020, Tribunalul Specializat Argeș a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea ca fiind introdusă de către o persoană fără calitate procesuală activă. Totodată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, ca rămasă fără obiect.
38
.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, formal, certificatul de acționar sau cel puțin un extras din registrul acționarilor este documentul care face dovada calității de acționar, or, reclamanta A. SA - în faliment nu deține un astfel de document.
C.Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe în primul ciclu procesual.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat apel.
D.Hotărârea instanței de apel în primul ciclu procesual.
Prin decizia nr. 505/A-cont/18.11.2020, Curtea de Apel Pitești a admis calea de atac, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, reținând că apelul este fondat sub aspectul soluției date excepției lipsei calității procesuale active, care se impunea a fi respinsă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut, printre altele, că, în susținerea calității procesuale active, reclamanta s-a prevalat de sentința civilă nr. 132/2019 pronunțată de Tribunalul Galați, definitivă prin decizia civilă nr. 75/2020 a Curții de Apel Constanța, hotărârea prin care s-a anulat operațiunea de vânzare-cumpărare a unui număr de 16.000.000 acțiuni emise de pârâta C. SA, astfel că această hotărâre produce efecte depline între părți, pârâta E. nu se poate prevala de faptul neînscrierii în Registrul Acționarilor a reclamantei.
E. Hotărârea primei instanțe în al doilea ciclu procesual
În rejudecare, prin sentința nr. 3/20.01.2021, Tribunalul Specializat Argeș a admis excepția lipsei de interes; a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A. SA ca lipsită de interes; a respins cererea pârâtei E. SRL, privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată și a luat act de declarația pârâtei C. SA, privind solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
În motivarea sentinței s-a reținut că deși la momentul formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul justifica interes în promovarea ordonanței președințiale, în prezent, interesul acestuia nu mai subzistă, întrucât prin sentința nr. 223/C-C/16.12.2020 a fost soluționată, în fond, cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/1259/2020 aflat pe rolul Tribunalului Specializat Argeș, moment până la care s-a solicitat, prin prezenta ordonanță președințială, suspendarea executării Hotărârii A.G.O.A. a societății C. SA nr. 107/04.08.2020 și a Hotărârii A.G.E.A. a societății C. SA nr. 108/04.08.2020.
S-a mai arătat că împrejurarea că sentința pronunțată în dosarul nr. x/1259/2020 nu este una executorie nu conduce la o altă interpretare, câtă vreme interesul reclamantului se apreciază în concret, în funcție de limitele trasate prin cererea de chemare în judecată.
F. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe în al doilea ciclu procesual
Reclamanta A. SA a formulat apel împotriva sentinței nr. 3/20.01.2021, solicitând schimbarea acesteia, în sensul suspendării executării actelor Hotărârii AGOA C. SA nr. 107/04.08.2020 și a Hotărârii AGEA C. SA nr. 108/04.08.2020, până la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/1259/2020.
La 09.02.2021, apelanta a depus la dosar motivele de nelegalitate a hotărârii nr. 3/20.01.2021, însă în ședința publică din data de 22.02.2021 a fost admisă excepția de nulitate cu privire la motivele de apel depuse în data de 9.02.2021.
G. Recuzarea completului de judecată din calea de atac a apelului în al doilea ciclu procesual
La data de 23 februarie 2021, petentele E. SRL și C. SA au depus, prin arhiva instanței, cereri de recuzare a magistraților G. și H., cereri care, așa cum reiese din cuprinsul încheierii de ședință din 22 februarie 2021, au fost formulate și oral, în ședință publică.
Ambele petente și-au întemeiat cererea de recuzare a dlui judecător G. pe dispozițiile art. 42 alin. 1 pct. 2, 10 și 13 C. proc.civ, iar a dlui judecător H. pe dispozițiile art. 41 și art. 42 alin. (1) pct. 1, pct. 2 și 13 C. proc. civ., în esență pentru aceleași argumente de fapt.
Astfel, în privința dlui judecător G. s-a apreciat că, prin faptul că a formulat declarație de abținere, magistratul a recunoscut, implicit, că în privința sa nu sunt eliminate orice dubii cu privire la imparțialitate.
În al doilea rând, fiind invocate prevederile art. 42 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a arătat că, potrivit doctrinei, interesul poate fi atât material, cât și moral, legea vizând atât interesul personal, direct al judecătorului, cât și pe cel indirect, pe care îl poate avea soțul său, spre exemplu, iar în speță, ca urmare a sesizării Inspecției Judiciare cu privire la doamna judecător I., poate fi imaginat un interes moral pe care dumneaei și/sau soțul domniei sale l-ar avea în legătură cu soluționarea acestei cauze, interes a cărui realizare ar depinde de soluția pe care completul de judecată, în a cărui compunere intră domnul judecător G., ar lua-o cu privire la apelul declarat de A. S.A.
În al treilea rând, s-a invocat incompatibilitatea prevăzută de art. 42 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ.
,
arătându-se că doamna judecător I. a pronunțat Decizia civilă nr. 505/18.11.2020, ocazie cu care, reținând calitatea procesuală activă a societății reclamante, a antamat și aspecte ce țin de aparența de drept, ca și condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, în situația în care completul de judecată ar admite calea de atac declarată de A. S.A. și ar evoca fondul cauzei, domnul judecător G. ar fi în situația în care ar trebui să confirme sau, după caz, să infirme opinia soției domniei sale, aspect ce nu poate fi acceptat.
În al patrulea rând, invocând art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. petentele susțin că poate fi pusă sub semnul întrebării imparțialitatea domnului judecător G. în condițiile în care, pe de o parte, față de soția domniei sale a fost depusă o sesizare la Inspecția Judiciară, iar, pe de altă parte, ca efect al unei eventuale soluții de admitere a apelului, domnul judecător ar fi în situația de a infirma/confirma opinia soției domniei sale exprimată într-un ciclu procesual anterior.
Consideră că în viziunea unui observator independent aceste aspecte pot fi suficiente pentru a da naștere unei îndoieli cu privire la imparțialitatea domnului judecător G., în plus, inclusiv cererea de față ar putea fi percepută de domnia sa ca pe un afront, nemaifiindu-le oferite toate garanțiile suficiente pentru a exclude, în persoana domniei sale, orice bănuială legitimă.
Prin urmare, pentru a elimina orice dubiu cu privire părtinirea judecătorilor ce intră în compunerea completului de apel, apreciem că se impune admiterea prezentei cereri de recuzare.
În ceea ce privește cererea de recuzare a domnului judecător H., s-au invocat dispozițiile art. 41, art. 42 alin. (1) pct. 2 și 13 C. proc. civ.
Astfel, sub aspectul prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 2 și 13 C. proc. civ., consideră că ar exista un interes direct al magistratului, câtă vreme sesizarea depusă la Inspecția Judiciară îl vizează în mod direct pe domnul judecător, iar acesta din urmă a avut aceeași opinie cu cea a doamnei judecător I. cu privire la chestiunile ce vizau aparența de drept.
De asemenea, tot în legătură cu acest aspect consideră că, fiind unul dintre membrii completului de judecată care a pronunțat Decizia civilă nr. 505/18.11.2020, domnia sa și-a exprimat deja opinia cu privire la cel puțin una dintre condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială - aparența de drept, fiind, prin urmare, incidente în cauză prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. sau, după caz, cele ale art. 42 alin. (1) pct. 1 din același cod.
H. Soluția pronunțată în cererea de recuzare
Analizând cererile de recuzare a celor doi magistrați, membri ai completului de apel, completul învestit cu soluționarea acestora, prin prisma argumentelor de fapt și de drept invocate, prin
încheierea din 23 februarie 2021
, a respins aceste cereri, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 42 (1), pct. 2, 10 și 13 C.proc.civ.: „
Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situații: „(…); 2. când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă; (…); 10. dacă, atunci când este învestit cu soluționarea unei căi de atac, soțul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiași pricini înaintea altei instanțe; (…) 13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.”
În ceea ce privește cererea de recuzare a domnului magistrat G., Curtea constată că nu s-au arătat împrejurările care să justifice temerea că imparțialitatea magistratului este îndoielnică.
Sublinierea că sesizarea Inspecției Judiciare față de soția domnului judecător G. ar putea constitui un motiv de abținere/recuzare nu este un element suficient care să dovedească prin el însuși lipsa imparțialității.
Nici ipoteza art. 42 alin. 1 pct. 10 C. proc. civ. nu poate fi reținută, sentința nr. 3/20.01.2021, împotriva căreia s-a declarat apelul cu soluționarea căruia a fost învestit completul din care face parte dl judecător G., nu a fost pronunțată de doamna judecător I., ci de judecătorul sindic.
Referitor la cererea de recuzare a domnului judecător H., Curtea observă că acesta a pronunțat decizia nr. 505/18.11.2020 prin care a anulat sentința judecătorului sindic și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că reclamanta A. SA justifică calitatea procesuală activă.
Prin declarația de apel cu care a fost învestit completul de apel compus din domnii judecători G. și H. se contestă sentința nr. 3/20.01.2021 pronunțată de judecătorul sindic ca urmare a rejudecării, soluția fiind de respingere a cererii de ordonanță președințială ca lipsită de interes.
Drept urmare, domnul judecător H. este chemat să dezlege aspecte noi care nu au mai fost sesizate anterior și nu au făcut obiectul judecății, doar în această situație devine incidentă condiția aplicării art. 41 alin. 1 C. proc. civ., respectiv de a fi pus în situația să judece „aceeași pricină”.
Nici ipoteza art. 42 alin. 1 pct. 1 C. proc.civ. nu poate fi reținută câtă vreme, așa cum s-a arătat anterior, magistratul a fost învestit să soluționeze apelul împotriva unei alte sentințe, nr. 3/20.01.2021 pronunțată de judecătorul sindic, care pune în discuție alte aspecte.
De asemenea, faptul că a fost sesizată Inspecția Judiciară cu privire la dl judecător H. nu poate fi un argument suficient pentru a fi pusă la îndoială imparțialitatea sa.
În privința unui pretins interes al magistratului în soluționarea cauzei este de remarcat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia „imparțialitatea personală a unui judecător trebuie presupusă până când apar dovezi în sens contrar” (cauza Wettstein împotriva Elveției, nr. 33958/96, pct.43), or, în speță, nu s-a arătat vreo împrejurare care să susțină această supoziție, că magistratul ar avea un interes în soluționarea cauzei.
I. Hotărârea instanței de apel pronunțată în al doilea ciclu procesual
Prin decizia nr. 101/A-C din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul formulat de reclamanta A. SA - în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar J. SPRL, împotriva sentinței nr. 3 din 20 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr. x/1259/2020*, intimați fiind C. SA, reprezentată convențional prin SCA K. și Asociații și de SCA L. și E. SRL reprezentată de SCA M. și Asociații în București.
A fost anulată sentința apelată, și, rejudecând:
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte E. SRL și a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă.
A fost admisă, în parte, cererea de ordonanță președințială și a fost dispusă suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor C. SA nr. 107/04.08.2020, doar în ceea ce privește pct. 4 și pct. 13 din hotărâre, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/1259/2020.
A fost respinsă, în rest, cererea de ordonanță președințială.
A fost obligată reclamanta A. SA să achite pârâtei E. SRL cheltuieli de judecată în cuantum de 4.165 lei, reprezentând onorariu achitat de pârâtă către propriul avocat.
Pentru a se pronunța astfel, în rejudecarea apelului, s-a reținut, printre altele că reclamanta are calitate procesuală activă, deoarece aceasta s-a prevalat de sentința civilă nr. 132/2019 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/121/2017/a1*, definitivă prin decizia civilă nr. 75/18.03.2020 a Curții de Apel Constanța, prin care s-a anulat operațiunea de vânzare-cumpărare a unui număr de 16.000.000 de acțiuni emise de pârâta C. SA, între reclamanta A. SA, în calitate de vânzător și F. SRL, în calitate de cumpărător, fiind obligată aceasta din urmă să restituie reclamantei acțiunile respective.
S-a mai reținut că o asemenea dezlegare are autoritate de lucru judecat în raport cu părțile din litigiu și este opozabilă pârâtei C. SA, arătându-se că acest raționament se poate regăsi și în cuprinsul deciziei civile nr. 505/18.11.2020 a Curții de Apel Pitești.
J. Calea de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare formulate în al doilea ciclu procesual, în apel.
Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 2021, pârâta-intimată recurentă, C. S.A., a formulat recurs, în temeiul art. 53 alin. 1 teza a II-a, raportat la art. 488 C. proc. civ., împotriva încheierii din 23 februarie 2021, prin care a fost respinsă cererea de recuzare, formulată împotriva judecătorilor ce au soluționat cererea de apel în al doilea ciclu procesual, solicitând totodată casarea deciziei nr. 101/A-C din 24 februarie 2021 și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
S-au invocat următoarele motive de recurs:
71.În primul ciclu procesual, prin decizia nr. 505/A-CONT/18.11.2020, s-a reținut de către completul de apel compus din judecătorii H. și I. că s-ar fi admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. SA, instanța de apel pronunțându-se implicit și pe chestiunea aparenței de drept a cererii formulate, cât timp s-a reținut că reclamanta ar fi dovedit calitatea de acționar al C. S.A., pe această chestiune fiind invocată aparența de drept.
În al doilea ciclu procesual dosarul a fost atribuit completului din care au făcut parte judecătorii H. și G., ultimul fiind soțul doamnei I.
Aceștia au formulat cerere de abținere, care a fost respinsă, fără a se arăta vreun motiv pentru care s-a dispus această măsură.
Completul care a soluționat cererea de abținere a judecătorilor a soluționat și cererea de recuzare, deși, în opinia recurentei, acest complet era incompatibil absolut, încălcându-se astfel dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 raportat la art. 42 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ.
S-a susținut că acest complet era incompatibil, deoarece unele dintre motivele invocate în cele două cereri erau identice, susținându-se că respectivul complet de judecată și-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la incompatibilitatea judecătorilor recuzați.
Cererea de recuzare formulată nu a fost soluționată în raport de motivele invocate în cuprinsul acesteia, astfel că încheierea este nemotivată sub acest aspect, fiind încălcate dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 și 6 , raportat la art. 51 alin. 2 C. proc. civ.
Astfel, a fost invocat motivul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. 1 pct. 13 C. proc. civ., raportat la împrejurarea că ambii judecători s-au considerat a nu fi complet imparțiali, prin formularea cererilor de abținere, aspect care ar determina existența unei incompatibilități, în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (CADOLF), însă, completul care a soluționat cererea de recuzare nu s-a pronunțat asupra acestui motiv.
În mod greșit s-a reținut că nu este întemeiat motivul de recuzare prevăzut de art. 41 alin. 1 C. proc. civ., vizând pe judecătorul H., deși acesta era incompatibil absolut să judece pricina, în rejudecarea apelului, deoarece a dezlegat chestiunea litigioasă privind dovedirea calității de acționar de către reclamantă în primul ciclu procesual.
Este greșită susținerea potrivit căreia acest magistrat a fost chemat, în rejudecarea apelului, să dezlege aspecte noi care nu au mai fost sesizate anterior, și nu au făcut obiectul judecății, cât timp acesta, în primul ciclu procesual s-a pronunțat pe chestiunea aparenței de drept a cererii formulate, din moment ce s-a reținut, prin decizia pronunțată în apel în primul ciclu procesual, că reclamanta ar fi dobândit calitatea de acționar al C. S.A.
Ulterior, s-a dovedit că această situație este incidentă, față de considerentele deciziei nr. 101/A-C/24.02.2021, prin care s-a admis apelul, s-a anulat sentința apelată și în rejudecare, s-a admis în parte cererea de ordonanță președințială, completul pronunțându-se în mod expres, ca și în primul ciclu procesual cu privire la faptul că reclamanta ar fi dobândit calitatea de proprietar asupra acțiunilor C., fiind încălcate astfel dispozițiile art. 41 alin. 1 C. proc. civ.
În același sens, au fost aduse argumente cu privire la analiza efectelor juridice ale sentințe civile nr. 132 din 2 aprilie 2019, analiză care a fost efectuată atât în primul ciclu procesual, în apel, când s-a pronunțat decizia nr. 505/A-CONT/18.11.2020, cât și în al doilea ciclu procesual, când s-a pronunțat decizia civilă nr. 101/A-C/24.02.2021.
A fost ignorată jurisprudența CEDO, care confirmă că nu există imparțialitatea judecătorului, dacă acesta și-a exprimat anterior opinia asupra unor aspecte de drept care urmează a fi soluționate în a doua procedură.
Cum jurisprudența CEDO în materia imparțialității este obligatoriu a fi aplicată în cauză, cu prioritate față de dispozițiile naționale, instanța ce a soluționat cererea de recuzare era obligată să interpreteze dispozițiile și cazurile de recuzare în conformitate cu această jurisprudență.
Instanța ce a soluționat cererea de recuzare, a interpretat greșit prevederile art. 42 alin. 1 pct. 2, după caz pct. 13 C. proc. civ., față de împrejurarea că una dintre părțile din dosar a formulat sesizare disciplinară la Inspecția Judiciară în legătură cu soluționarea apelului în primul ciclu procesual, aceste persoane având interes personal în cauză, neputând a fi considerate ca fiind complet imparțiale.
Față de faptul că s-a formulat respectiva plângere, recurenta susține că există temerea justificată ca judecătorii respectivi să aibă un interes în a soluționa într-un anumit fel apelul în cel de-al doilea ciclu procesual, în cel privește pe judecătorul H., acesta avea interesul de a menține dezlegările date în primul ciclu procesual, iar judecătorul G., avea interesul de a confirma soluția soției sale, I., cea care soluționase apelul în primul ciclu procesual.
În mod greșit s-a respins motivul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. 1 pct. 10, după caz pct. 13 C. proc. civ., vizând pe judecătorul G., deși soția acestuia participase ca judecător la judecarea pricini în apel în primul ciclu procesual.
Această împrejurare se circumscrie și motivului prevăzut de art. 42 alin. 1 pct. 13 C. proc. civ., existând îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului G., mai ales că acest motiv de recuzare a fost invocat și în cererea de abținere.
K. Soluția instanței de recurs
Analizând încheierea recurată, Înalta Curte a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Preliminar, trebuie arătat că instanța de recurs are în vedere prevederile art. 53 alin. 1 C. proc. civ.
81.Totodată, Înalta Curte constată că unele critici formulate nu sunt fondate.
Astfel, recurenta a arătat că era incompatibil să soluționeze cererea de recuzare completul care a soluționat și cererea de abținere a judecătorilor, pe motiv că unele dintre motivele invocate în cele două cereri erau identice.
Această critică nu poate fi reținută, deoarece chiar dispozițiile art. 48 alin. 4 C. proc. civ. permit ca același complet care a analizat cererea de abținere să se pronunțe și asupra cererii de recuzare.
Nu poate fi reținut nici motivul referitor la faptul că judecătorii care au soluționat cererea de apel în al doilea ciclu procesual au devenit incompatibili prin simplul fapt al formulării cererii de abținere, cât timp dispozițiile art. 48 alin. 4 permit soluția de respingere a cererii de abținere, această situație neputând determina existența unei incompatibilități în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (CADOLF).
Nu se poate reține nici motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. 1 pct. 2, după caz pct. 13 C. proc. civ., referitor la faptul că una dintre părțile din dosar a formulat sesizare disciplinară la Inspecția Judiciară, iar, în acest fel, judecătorii cauzei ar avea un interes personal în cauză, deoarece, dacă s-ar accepta această interpretare, ar însemna că orice parte din orice dosar, dacă ar dori să îndepărteze pe un judecător din compunerea completului de judecată, ar formula plângere la Inspecția Judiciară și ar motiva că, în acest fel, judecătorul respectiv ar deveni incompatibil.
Pe de altă parte, celelalte motive de recurs sunt fondate.
Astfel, în ce-l privește pe judecătorul H., acesta a participat la soluționarea cauzei în apel, în primul ciclu procesual, participând la pronunțarea deciziei nr. 505/A-CONT/18.11.2020, iar motivul pentru care a fost admis apelul a fost cel legat de greșita reținere a lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că sentința civilă nr. 132/2019 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/121/2017/a1*, definitivă prin decizia civilă nr. 75/18.03.2020 a Curții de Apel Constanța, este opozabilă părților din dosar, chiar dacă nu au fost efectuate mențiunile corespunzătoare în Registrul Acționarilor.
Aceeași analiză a situației de fapt și de drept a fost efectuată și în cel de-al doilea ciclu procesual, când s-a pronunțat decizia civilă nr. 101/A-C/24.02.2021, reținându-se, în mod expres, că respectiva analiză s-a făcut și în decizia nr. 505/A-CONT/18.11.2020.
Ca atare, respectivul judecător a dezlegat o chestiune dedusă judecății, în primul ciclu procesual, legată de calitatea procesuală activă a reclamantei, dar a dezlegat aceeași chestiune și după trimiterea spre rejudecare, în al doilea ciclu procesual, dar cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 teza ultimă C. proc. civ., astfel că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.
Totodată, în ceea ce-l privește pe judecătorul G., acesta a participat la soluționarea cauzei, în apel, în al doilea ciclu procesual, participând la pronunțarea deciziei nr. 101/A-C/24.02.2021, deși soția sa, I., participase la soluționarea aceleiași pricini, într-un ciclu procesual anterior, participând la pronunțarea deciziei nr. 505/A-CONT/18.11.2020, ocazie cu care au fost dezlegate aceleași probleme de drept arătate în cazul judecătorului H., situație care se încadrează în prevederile art. 42 alin. 1 pct. 10 C. proc. civ., astfel încât devin incidente dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.
De asemenea, încheierea de respingere a recuzării este nemotivată tocmai sub aspectul dezlegării de către judecătorul H. a unor chestiuni de drept, în primul ciclu procesual, legat de calitatea procesuală activă a reclamantei, dezlegare care l-ar face incompatibil în soluționarea căii de atac a apelului în cel de-al doilea ciclu procesual, aspect ce s-a dovedit a fi real, după respingerea cererii de recuzare, completul de judecată ce a soluționat cererea de apel în al doilea ciclu procesual, din care a făcut parte și respectivul judecător, reținând aceeași dezlegare a problemei de drept respective, ca și în primul ciclu procesual, aspect ce se încadrează în prevederile art. 488 alin. 1 pct. 6, teza I C. proc. civ.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 53 alin. 1 și 3, teza a II, raportat la art. 496 alin. 1 și 2 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.