ÎCCJ, decizie (scj.ro #197541)

Contestație la executare. Cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. Confiscare specială

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Dispoziții comune

Indice alfabetic:

-

drept procesual penal

-

contestație la executare. cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

- confiscare specială

C. pen.,

art. 112

C. proc. pen.,

art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

Confiscarea specială a bunurilor dobândite prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală are un caracter subsidiar față de despăgubirea persoanei vătămate, în natură sau prin echivalent. Astfel, dacă prin hotărârea pronunțată în apel s-a dispus restabilirea situației anterioare în sensul revenirii bunurilor dobândite prin săvârșirea infracțiunilor în proprietatea persoanei vătămate, măsura confiscării speciale a acestora nu se mai menține.

I.C.C.J, Secția penală, decizia nr. 4/A din 11 ianuarie 2022

Prin decizia penală nr. x din 17 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, în dosarul nr. x/64/2016, printre altele, în ceea ce privește latura civilă, în temeiul art. 397 alin. (1) și alin. (3) raportat la art. 256 și art. 25 alin. (2) C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, și s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, în sensul reintegrării terenului în suprafață de 170.924,975 m.p., ce a făcut obiectul deciziei nr. x din data de 26 septembrie 2008 și a Protocolului de predare-preluare nr. x din 26 septembrie 2008, în proprietatea publică a statului, urmând ca partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român, să întreprindă toate demersurile necesare în acest sens.

Au fost înlăturate dispozițiile din sentința apelată cu privire la măsura confiscării speciale de la inculpatul A și de la S.C. B S.R.L..

În temeiul art. 397 alin. (1) și alin. (3) raportat la art. 256 și art. 25 alin. (2) și (3) C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, în sensul reintegrării următoarelor terenuri:

- terenul de 67393 m.p. înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x;

- terenul de 110682 m.p., înscris în C.F nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x;

- terenul de 68300 m.p. (68344 măsurat), înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x;

- terenul de 75400 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x.

- terenul de 14000 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x;

- terenul de 9300 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x;

- terenul de 6534 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x;

- terenul de 4399 m.p., înscris în C.F. inițială nr. x Snagov și dezmembrat ulterior în 43 de parcele cu numerele cadastrale x-x și

- terenul de 28799 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x

în proprietatea statului sau, după caz, a unității administrativ teritoriale Snagov, urmând ca partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român, și unitatea administrativ teritorială să întreprindă toate demersurile necesare în acest sens.

Împotriva executării deciziei penale nr. x din 17 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, în dosarul nr. x/64/2016, printre alții, Statul Român prin Ministerul Finanțelor a formulat contestație împotriva executării deciziei penale nr. x din 17 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/64/2016 al instanței supreme, invocând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și solicitând lămurirea hotărârii în sensul de a se preciza dacă sunt menținute dispozițiile instanței de fond cu privire la confiscarea specială în ceea ce privește suprafața de teren de 127.138 m.p., care este cuprinsă în suprafața totală de 170.924,975 m.p., ori dacă prin expresia „menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei decizii” se înțelege că dispozițiile referitoare la confiscarea specială au fost înlăturate întrucât sunt contrare deciziei penale menționate.

În acest sens, a învederat că, prin decizia de retrocedare nr. x din 26 septembrie 2008 a Consiliului de Administrație al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, terenul în suprafață de 170.924,975 m.p., reprezentând Ferma Regală Băneasa, a fost restituit în natură către C, urmare a cererii acestuia de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Terenul a fost, ulterior, dezmembrat în trei loturi (prin actul de dezmembrare nr. x din 14 ianuarie 2009; lotul 1 în suprafață de 5.583 m.p., nr. cadastral x/1; lotul 2 în suprafață de 18.200 m.p., nr. cadastral x/2/1; și lotul 3 în suprafață de 127.138 m.p., nr. cadastral x/2/2), care, apoi, au fost vândute către S.C. B S.R.L.

Prin sentința penală nr. x din 27 iunie 2019 a Curții de Apel Brașov, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C.pen. (1969), s-a dispus confiscarea specială a unor bunuri proprietatea inculpatei S.C. B S.R.L., printre care și terenul de 127.138 m.p. Prin urmare, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, cu modificările și completările ulterioare, „bunurile confiscate (…) trec în proprietatea privată a statului în temeiul (…) unei hotărâri judecătorești definitive”.

Ulterior, prin decizia penală nr. x din 17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, în sensul reintegrării terenului în suprafață de 170.924,975 m.p., ce a făcut obiectul deciziei nr. 30 din 26 septembrie 2008 a Consiliului de Administrație al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor și al Protocolului de predare-preluare nr. x din 26 septembrie 2008, în proprietatea publică a statului, urmând ca partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român, să întreprindă demersurile necesare în acest sens. Prin aceeași decizie au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare acesteia.

În opinia contestatoarei, dispozițiile instanței de fond privind confiscarea specială sunt în contradicție cu cele ale deciziei penale nr. x din 17 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/64/2016, căci prin aceasta s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor în sensul revenirii în proprietatea publică a statului a întregii suprafețe restituite nelegal (de 170.924,975 m.p.).

S-a apreciat că, în cazul în care au fost menținute dispozițiile instanței de fond cu privire la confiscarea specială, Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, se află în imposibilitate de a întreprinde măsurile legale în vederea restabilirii situației anterioare, respectiv a revenirii în proprietatea publică a întregii suprafețe de teren, căci suprafața de 127.138 m.p. ar intra în proprietatea privată, iar nu în cea a publică.

Analizând contestația la executare formulate, prin prisma aspectelor invocate, Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate pentru motivele arătate în continuare.

Din verificarea actelor dosarului, se constată că, printre alții, Statul Român prin Ministerul Finanțelor a solicitat, lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. x din 17 decembrie 2020, în sensul de a se preciza dacă sunt menținute dispozițiile instanței de fond cu privire la confiscarea specială în ceea ce privește suprafața de teren de 127.138 m.p. care este cuprinsă în suprafața totală de 170.924,975 m.p. ori dacă prin expresia „menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei decizii” se înțelege că dispozițiile referitoare la confiscarea specială au fost înlăturate întrucât sunt contrare deciziei penale menționate.

În esență, a susținut că dispozițiile instanței de fond privind confiscarea specială a suprafeței de teren de 127.138 m.p., ce ar avea drept consecință introducerea bunului imobil în proprietatea privată, sunt în contradicție cu cele ale deciziei penale nr. x din 17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, căci prin aceasta s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor în sensul revenirii în proprietatea publică a statului a întregii suprafețe restituite nelegal (de 170.924,975 m.p.).

Se observă, astfel, că prezenta contestație la executare promovată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor ,ce formează obiectul cauzei, vizează lămurirea unor dispoziții referitoare la terenul de 127.138 m.p., ce face parte din bunul imobil în suprafață totală de 170.924,975 m.p. cu privire la care, prin decizia penală nr. x din 17 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/64/2016 de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, s-a dispus restabilirea situației anterioare și reintegrarea sa în proprietatea publică a statului.

Cu privire la această suprafață de teren, în considerentele deciziei penale a cărei executare se contestă (Capitolul X. Latura civilă), s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că „apartenența la domeniul public al statului a terenului ce a format obiectul deciziei nr. x din 26.09.2008 emisă de Institutul x, în suprafață de 170.924,975 m.p., este fără echivoc, rezultând în mod explicit din art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 1881/2005, coroborate cu conținutul anexei nr.11c. a aceleiași hotărâri, dar și din Lista bunurilor aparținând domeniului public al statului, anexă la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.”

Prin urmare, raportându-se la dispozițiile art. 136 alin. (4) din Constituția României și art. 11 din Legea nr. 213/1998 care detaliază regimul juridic al bunurilor din domeniul public, Înalta Curte „având în vedere, pe de o parte, cele deja constatate de instanța de apel cu privire la restituirea nelegală a terenului în suprafață de 170.924,975 m.p. de către Institutul x, iar, pe de altă parte, reținând caracterul inalienabil al bunurilor din domeniul public al statului, precum și sancțiunea aplicată actelor juridice încheiate cu încălcarea acestuia”, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.), Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, a desființat sentința și în ce privește latura civilă a cauzei și, rejudecând, în baza art. 397 alin. (1) și (3) C. proc. pen. raportat la art. 256 și art. 25 alin. (2) C. proc. pen., a admis acțiunea civilă formulată de această parte civilă, dispunând restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, în sensul reintegrării terenului în suprafață de 170.924,975 m.p. ce a făcut obiectul deciziei nr. x din 26 septembrie 2009 și a Protocolului de predare-primire din aceeași zi, în proprietatea publică a statului.

Totodată, s-a menționat că partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român, urmează „să întreprindă toate demersurile necesare în sensul celor dispuse anterior cu privire la întreaga suprafață de teren care a fost restituită nelegal, fiind fără relevanță că o parte din aceasta (23.783 m.p.) a fost ulterior înstrăinată S.C. C S.R.L., care, la rândul său, a înstrăinat-o, în tot sau parte, altor persoane.

Astfel, dincolo de dispozițiile explicite cuprinse în art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 cu privire la sancțiunea aplicabilă tuturor actelor juridice încheiate cu încălcarea caracterului inalineabil al bunurilor din domeniul public al statului, este de reținut că martorul D, care controla în fapt S.C. C S.R.L., a cunoscut circumstanțele în care a fost obținut terenul pe care l-a dobândit.

Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 6 din 15.01.2009 încheiat între inculpata S.C. B S.R.L. și S.C. C S.R.L., prețul de 530.000 de euro nu a fost achitat, ci a fost compensat cu suma datorată de inculpată în baza contractului de prestări servicii, datat 01.09.2008, care avea ca obiect reprezentarea S.C. B S.R.L și a inculpatului E în fața autorităților publice competente și a instanțelor de judecată în legătură cu restituirea în natură a proprietăților.

Așa cum a rezultat și din considerentele prezentei decizii, martorul D a relatat aspecte în legătură cu demersurile efectuate de inculpații A, F și (…) pentru obținerea terenului fostei Ferme Regale Băneasa, cunoscând așadar, inclusiv prin prisma contractului de prestări servicii invocat ca temei pentru dobândirea suprafeței de 23.783 m.p., circumstanțele în care a fost obținut întreg terenul în suprafață de 170.924,975 m.p..

Prin urmare, S.C. C S.R.L., prin persoana care o controla în fapt, a fost la curent cu procesul de restituire a terenului, cunoscând așadar inclusiv faptul că acesta aparținea domeniului public și nu fusese parcursă procedura legală prevăzută în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 de trecere a terenului din domeniul public al statului în cel privat și, implicit, asumându-și riscul dobândirii unei părți din terenul astfel obținut.

În mod corespunzător, obligația de a verifica modul în care terenul a fost obținut, cu referire la apartenența acestuia la domeniul public al statului și la neparcurgerea procedurii legale de trecere în domeniul privat, incumba tuturor eventualilor dobânditori ulteriori ai unor suprafețe din terenul inițial.

În consecință, în cauză nu se pune problema obținerii unor despăgubiri prin echivalent bănesc pentru partea de teren care a fost înstrăinată de inculpata S.C. B S.R.L. către S.C. C S.R.L., ci a reintegrării efective în proprietatea publică a statului a întregii suprafețe restituite nelegal.

Tot astfel, nu sunt incidente dispozițiile referitoare la confiscarea specială, întrucât, potrivit art. 118 lit. e) din C.pen. (1969), respectiv art. 112 lit. e) din Codul penal în vigoare, confiscarea bunurilor dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală (adică a infracțiunii de trafic de influență, conform hotărârii apelate) are un caracter subsidiar față de despăgubirea persoanei vătămate, în natură sau prin echivalent.

Astfel, aceste bunuri sunt supuse confiscării numai dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

În speță, chiar dacă transmiterea terenului de la inculpatul E la inculpata S.C. B S.R.L. a reprezentat prețul traficării de influență stabilit în contractul de cesiune din 1.11.2006, este de reținut că dobândirea efectivă a terenului de către primul inculpat a fost urmarea imediată a infracțiunii de abuz în serviciu săvârșită de reprezentanții Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, la care au concurat și inculpații E, A și (…), în calitate de complici.

Prin urmare, având în vedere că infracțiunea de abuz în serviciu, pentru care se va dispune condamnarea prin prezenta decizie, este o infracțiune de prejudiciu, iar în cauză va fi admisă acțiunea civilă, în sensul restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunilor și reintegrării în proprietatea publică a statului a întregului teren în suprafață de 170.924,975 m.p. ce a făcut obiectul deciziei nr.30 din 26.08.2009, urmează a fi înlăturată dispoziția de la pct.V.2 din sentința apelată cu privire la confiscarea de la inculpata S.C. B S.R.L. a echivalentului în bani a unei părți din acest teren, înstrăinată de inculpata S.C. B S.R.L. către S.C. C S.R.L.”

Rezultă, așadar, că, în considerentele deciziei penale nr. x din 17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că întreaga suprafață de teren de 170.924,975 m.p., ce a făcut obiectul deciziei nr. x din 26 septembrie 2009 a Consiliului de Administrație al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor și al Protocolului de predare-primire din aceeași zi, constituie proprietatea publică a Statului Român și că, din această perspectivă, nu prezintă relevanță înstrăinarea ulterioară a terenului, cumpărătorii ori, după caz, adjudecatarii având obligația de a cerceta situația juridică a acestuia.

Astfel în privința contestației la executare formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, având în vedere mențiunile din decizie în sensul restabilirii situației anterioare pentru întreaga suprafață de teren ce a reprezentat Ferma Regală Băneasa (170.924,975 m.p.), context în care devine evidentă și clară dispoziția instanței de apel raportat la măsura confiscării luată de instanța de fond pentru o parte din acest teren (127.138 m.p.).

Astfel, așa cum s-a arătat și în considerentele deciziei a cărei executare se contestă, confiscarea bunurilor dobândite prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală are un caracter subsidiar față de despăgubirea persoanei vătămate, în natură sau prin echivalent.

Or, atâta timp cât, în apel, s-a dispus restabilirea situației anterioare în sensul reintegrării întregii suprafețe de teren de 170.924,975 m.p. în proprietatea publică a Statului Român, în mod evident măsura confiscării speciale, care ar fi atras introducerea terenului în proprietatea privată, nu se mai menține cu privire la acest imobil ori la cele rezultate în urma dezmembrării.

De altfel, inclusiv contestatorul a înțeles acest lucru, de vreme ce, în cuprinsul cererii scrise, a arătat că „dispozițiile instanței de fond privind confiscarea specială sunt în contradicție cu dispozițiile deciziei penale nr. x din 17 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/64/2016 prin care s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, în sensul revenirii în proprietatea publică a statului a întregii suprafețe restituite nelegal de 170.924,975 m.p.”, afirmație care dovedește că, prin prisma dispozitivului și a considerentelor sale, decizia a cărei executare se contestă este lămuritoare în ceea ce privește aspectele a căror neclaritate s-a invocat.

Pentru considerentele mai sus expuse, apreciind că nu este necesară o intervenție în condițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., Înalta Curte a respins, ca nefondată, contestația formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor împotriva executării deciziei penale nr. x din 17 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, în dosarul nr. x/64/2016.