SINKOVIC v. SLOVENIA

Reclamantul, dl Giuliano Sinkovič, este un național sloven care s-a născut în 1949 și locuiește în Piran. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl E. Dokič, un avocat practicant în Piran. În 1992, o companie, HIT, a publicat într-un ziar local o invitație pentru a prezenta propuneri pentru numele unui nou cazino. O recompensă de 100 000 de tolari sloveni (aproximativ 415 euro) a fost promisă persoanei a căror propunere a fost aleasă. Reclamantul a trimis o listă de 107 de propuneri în perioada prevăzută. La 21 august 1992 HIT a informat reclamantul despre cele două propuneri alese, nici ale căror propuneri nu au fost alese din lista reclamantului. Se pare că numele care a fost dat în cele din urmă noul cazinou nu a fost unul dintre cei aleși, ci unul din lista reclamantului. Prin urmare, în 1994 reclamantul, care se bazează pe dispozițiile Legii privind drepturile de autor și drepturile conexe (Zakon o avtorski în sorodnih pravikah), a solicitat Curții de District de la Ljubljana să nu mai utilizeze numele cazinoului și să ordone HIT să îndepărteze toate semnele vizibile care îl conțin. Societatea ar fi fost scutită de această obligație dacă ar fi plătit reclamantului o sumă de 20.000.000 de tolari sloveni (aproximativ 83.330 euro). La 25 septembrie 2000, instanța a respins cererea reclamantului. Acesta a susținut că termenul din lista reclamantului, folosit în cele din urmă pentru a numi cazinoul, nu a constituit activitatea unui autor și, prin urmare, nu a fost protejat de drepturi de autor. Comisia a concluzionat că reclamantul ar fi putut solicita recompensa promisă (a se vedea mai sus), dar nu a făcut acest lucru. La o dată neespecificată, reclamantul a apelat la Curtea Superioră Ljubljana (Višje sodišče/Ljubljani). La 20 decembrie 2000, instanța a respins apelul reclamantului. La 22 martie 2001, reclamantul, nereprezentat de un avocat, a depus un recurs constituțional. La 18 decembrie 2002, Curtea Constituțională (Ustavno sodišče) a respins recursul reclamantului, care nu a indicat data la care această decizie i-a fost transmisă. Reclamantul a dat prima sa scrisoare la Curte 23 iunie 2003. Reclamantul a trimis-o, ca scrisoare înregistrată, la ora 19.05, la 24 iunie 2003 la biroul poștal din Piran. La 27 iulie 2004, reclamantul a depus un formular de cerere în mod corespunzător, aproape un an după ce a primit scrisoarea Curții care l-a consiliat să facă acest lucru. Secțiunea 25 - Satisfacție echitabilă pentru daune suportate înainte de punerea în aplicare a prezentei acte „(1) În cazurile în care încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a depus o cerere de satisfacție echitabilă cu instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Procuratura de stat oferă părții o soluționare cu privire la suma de satisfacție echitabilă în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare. Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu. ...”

The applicant, Mr Giuliano Sinkovič, is a Slovenian national who was born in 1949 and lives in Piran. He was represented before the Court by Mr E. Dokič, a lawyer practising in Piran. In 1992 a company, HIT, published in a local newspaper an invitation to submit proposals for the name of a new casino. A reward of 100,000 Slovenian tolars (approximately 415 euros) was promised to the person whose proposal was chosen. The applicant sent a list of 107 proposals in the prescribed period. On 21 August 1992 HIT informed the applicant about the two chosen proposals, neither of which had been picked out of the applicant’s list. It appears that the name that the new casino was finally given was not one of the chosen ones, but one from the applicant’s list. Therefore, in 1994 the applicant, relying on the provisions of the Copyright and Related Rights Act (Zakon o avtorski in sorodnih pravicah), requested the Ljubljana District Court to disallow further use of the casino’s name and to order HIT to remove all visible signs containing it. The company would have been exempted from this obligation if it had paid the applicant the amount of 20,000,000 Slovenian tolars (approximately 83,330 euros). On 25 September 2000 the court rejected the applicant’s claim. It held that the term from the applicant’s list, finally used to name the casino, did not constitute the work of an author and was therefore not protected by copyright. It concluded that the applicant could have claimed the promised reward (see above), but had failed to do so. On an unspecified date the applicant appealed to the Ljubljana Higher Court (Višje sodišče v Ljubljani). On 20 December 2000 the court dismissed the applicant’s appeal. On 22 March 2001 the applicant, not represented by a lawyer, lodged a constitutional appeal. On 18 December 2002 the Constitutional Court (Ustavno sodišče) dismissed the applicant’s appeal. The applicant did not indicate the date on which this decision was served on him. The applicant dated his first letter to the Court 23 June 2003. The applicant posted it, as a registered letter, at 7.05 p.m. on 24 June 2003 at the post office in Piran. On 27 July 2004 the applicant lodged a duly completed application form, nearly a year after receiving the Court’s letter advising him to do so. Section 25 - Just satisfaction for damage sustained prior to implementation of this Act “(1) In cases where a violation of the right to a trial without undue delay has already ceased and the party had filed a claim for just satisfaction with the international court before the date of implementation of this Act, the State Attorney’s Office shall offer the party a settlement on the amount of just satisfaction within four months after the date of receipt of the case referred by the international court for the settlement procedure. The party shall submit a settlement proposal to the State Attorney’s Office within two months of the date of receipt of the proposal of the State Attorney’s Office. The State Attorney’s Office shall decide on the proposal as soon as possible and within a period of four months at the latest. ... ...”