ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 999/2021

Ședința publică din data de 18 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Orașul Horezu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programul Operațional Regional a solicitat anularea Deciziei nr. 85/29.11.2017 privind soluționarea contestației formulate de către UAT Orașul Horezu inregistrată la sediul MDRAPFE sub nr. x/09.11.2017, ca fiind netemeinica si nelegala.

Prin sentința civilă nr. 2998 din 22 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 2998 din 22 iunie 2018 0, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Orașul Horezu, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de anulare a Deciziei nr. 85/29.11.2017 privind soluționarea contestației formulate de către UAT Orașul Horezu.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut în esență, că pentru realizarea si întocmirea studiului de fezabilitate autoritatea contractanta a estimat o valoare a contractului de achiziție la suma de 132.000 RON, COD CPV 79314000-8, si având in vedere ca aceasta valoare se încadrează în limita prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 98/2016, a inițiat atribuirea contractului de prestări servicii cu nr. x/04.10.2016 prin procedura incredintare directa, având ca preț maximal de achiziție suma de 130.000 RON .

Constatările Autorității de Management fata de procedura inițiata de autoritatea contractanta cu privire la cele doua contracte au fost in sensul nerespectării legii cu privire la alegerea procedurii de atribuire, astfel ca in opinia sa cele doua contracte trebuiau cumulate la o singura valoare .

În opinia recurentei, autoritatea contractanta a achiziționat servicii diferite iar fiecare in parte a furnizat rezultate diferite complementare doar in situația in care rezultatul studiilor de teren favoriza investiția propusa rațiunile fiind si de ordin economic de limitare a unor costuri care nu s-ar fi impus .

In atare situație, la momentul elaborării studiilor de teren nu putea previziona întocmirea studiului de fezabilitate astfel ca procedura de încredințare directa aleasa de autoritatea contractanta pentru fiecare contract de achiziție publică de servicii nu se circumscrie dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 98/2016, fiind vorba de achiziționarea unor servicii distincte.

În fine, în raport cu situația de fapt invocată, recurenta consideră instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale aplicabile în materie, respectiv că cele doua contracte de achiziție trebuiau cumulate la o singură valoare prin raportare la dispozițiile art. 17 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016 deși fiecare serviciu achiziționat oferă rezultate diferite în raport de care urma să se stabilească oportunitatea și eligibilitatea investiției.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Orașul Horezu, este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul Orașul Horezu a solicitat anularea Deciziei nr. 85/29.11.2017 privind soluționarea contestației formulate de către UAT Orașul Horezu inregistrata la sediul MDRAPFE sub nr. x/09.11.2017, ca fiind netemeinica si nelegala.

Prin sentința recurată, Curtea de apel a respins acțiunea formulată de reclamantul Orașul Horezu ca nefondată.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative aplicabile, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului.

Se reține că pentru obiectivul de investiții "înființarea parcului de agrement și recreere Constantin Brâncoveanu", reclamantul-recurent a procedat la atribuirea directă către S.C. A. S.R.L. a următoarelor contracte de prestări servicii:

- Contractul nr. x/04.10.2016, în valoare de 45.000 RON și având ca obiect realizarea unor studii de teren (geotehnice, topografice, hidrogeotehnice, pedologice);

- Contractul nr. x/04.10.2016, în valoare de 130.000 RON, având ca obiect realizarea studiului de fezabilitate.

Prin nota de neconformitate atacată s-a constatat că încălcările săvârșite de UAT Horezu sunt cele prevăzute la punctul 1 (nepublicarea unui anunț de participare) și 2 (divizarea artificială a contractelor de servicii) din Anexa, fiind aplicată corecția financiară în cuantum de 100%.

Prin Decizia nr. 85/29.11.2017, autoritatea publică pârâtă a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantă.

Instanța de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentului care, în esență, sunt centrate pe neîncălcarea dispozițiilor art. 17 din H.G. nr. 395/2016 și a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 98/2016.

Contrar susținerilor recurentului, instanța de control judiciar constată că sunt relevante prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 395/2016, potrivit cărora în alegerea procedurii de achiziție autoritatea contractantă trebuie să țină cont de valoarea estimată a tuturor achizițiilor cu același obiect sau destinate utilizării identice ori similare, ori care se adresează operatorilor economici ce desfășoară constant activități într-o piață de profil relevantă, pe care autoritatea contractantă intenționează să le atribuie în cursul unui an bugetar.

În cauză, ambele contracte aveau obiect similar, respectiv realizarea unor studii pentru înființarea unui parc în orașul Horezu, astfel că serviciile erau similare și reclamanta trebuia să respecte disp. art. 17 alin. (2) din H.G. nr. 395/2016 potrivit cărora " În aplicarea art. 11 alin. (2) din Lege, autoritatea contractantă are obligația ca, la alegerea modalității în care se va derula procesul de atribuire a contractului de achiziție publică, să se raporteze la valoarea estimată cumulată a produselor, serviciilor și lucrărilor care sunt considerate similare în condițiile de la alin. (1) lit. a)."

Prin urmare, cum reclamantul nu a calculat însumat valoarea achiziției în conformitate cu prevederile sus-menționate, este corectă constarea instanței de fond potrivit căreia divizarea serviciilor de studii pentru înființarea unui parc în orașul Horezu a avut ca scop evitarea incidenței art. 7 alin. (5) din Legea nr. 98/2016.

În acest context, Înalta Curte constată că mod corect s-a reținut încălcarea art. 11 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, potrivit cărora, "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică și nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, cu scopul de a evita aplicarea procedurilor de atribuire reglementate de prezenta lege."

Având ca reper aceste dispoziții legale, în contextul factual expus, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, iar soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Orașul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Orașul Horezu împotriva sentinței civile nr. 2998 din 22 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 februarie 2021.