ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 946/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanții A., B., C. și D. au solicitat anularea în parte a ordinului Ministrului Justiției nr. 89/C/04.01.2019, anexele privitoare la fiecare dintre reclamanți, și reîncadrarea reclamanților și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoarea de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 9.04.2015 și cu 484,18 începând cu 1.12.2015. Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Arad la plata diferențelor de drepturi salariale, actualizate în funcție de indicele de inflație, precum și a dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare și până la data plății efective.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 360/2019 din data de 16 iulie 2019, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției referitor la capătul de cerere privind plata diferențelor salariale și a fost respins capătul cererii de chemare în judecată privind plata formulat de părțile reclamante în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 360 din 16 iulie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, recurentul-pârât Ministerul Justiției a declarat recurs apreciind că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, iar potrivit art. 496 C. proc. civ. solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, respingerea acțiunii formulată de intimații-reclamanți A., B., C. și D.. În sens contrar celor reținute de către prima instanță prin sentința civilă recurată arătă că, Ordinul ministrului justiției nr. 89/C/04.01.2019 a fost emis ținând seama de Ordinul ministrului justiției nr. 2066/C/24.05.2018 prin care s-au pus în aplicare dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, respectiv au fost stabilite în beneficiul intimaților -reclamanți drepturile salariale cuvenite pentru perioada 09.04.2015 - 30.06.2018, în aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, calculate având în vedere valoarea de referință sectorială de 421,36 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017. Pe fondul cauzei, arătă că potrivit art. 3 1 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 43/2016 "prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții." Alin. (1) 2 al aceluiași articol stabilea "în aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești." Prin Decizia nr. 794/2016, Curtea Constituțională a decis că dispozițiile art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale, reținând în motivarea deciziei că "în vederea egalizării prevăzute de art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", care trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică." Așa fiind, arătă că la data de 15.03.2018 președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 75 prin care s-a stabilit că judecătorii, magistrații-asistenți, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul instanței supreme sunt salarizați pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015 prin acordarea valorii de referință 421,36 RON (VRS 405 la care se adaugă procentul de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008), iar pentru perioada 1.12.2015-31.12.2017 se acordă valoarea de referință 463,5 RON (VRS 405 la care se adaugă 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 și 10% conform Legii nr. 293/2015). Ca atare, ținând cont de faptul că la data de 24.05.2018 ministrul justiției a emis ordine prin care s-a dispus recalcularea drepturilor salariale pentru judecători, asistenți judiciari, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurilor din Ministerul Justiției, potrivit celor statuate de înalta Curte de Casație și Justiție prin Ordinul nr. 75/15.03.2018, iar nu sentinței civile nr. 1961/2017 a Tribunalului Dâmbovița, după cum susține în mod eronat prima instanță. Totodată, a fost comunicată curților de apel recomandarea nr. x/2018, în vederea calculării salariilor de bază în funcție de valorile de referință sectoriale avute în vedere de cele două acte administrative. Ordinul nr. 75/15.03.2018 al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost emis având în vedere sentința civilă nr. 1961/1010.2017 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2017, privind acordarea valorii de referință sectorială în sumă de 405 RON + 4% procent prevăzut de O.G. nr. 13/2008 + 10% procent prevăzut de Legea nr. 293/2015. După cum se poate observa, intimaților-reclamanți le-a fost acordat procentul de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, iar adăugarea unui procent de 8,5 % depășește chiar cadrul legal aplicabil la nivelul anului 2008, anul apariției O.G. nr. 13/2008, motiv pentru care apreciază că, în mod greșit, prima instanță a admis acțiunea ca fiind întemeiată. Arătă că niciun ordonator de credite în cadrul familiei ocupationale "Justiție" nu a emis acte administrative, pentru magistrați, prin care să se procedeze la recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi salariale, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 484,18 RON. Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 829/2018 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița, definitivă, au fost acordate diferențe de drepturi salariale, exclusiv, pentru categoria profesională a personalului auxiliar, iar nu s-a dispus obligarea unei instituții sau autorități publice din cadrul familiei ocupationale "Justiție" la recunoașterea unei alte valori de referință sectorială în favoarea magistraților. În concluzie, solicită instanței de recurs să înlăture aprecierile primei instanțe cu privire la nelegalitatea O.M.J. nr. 89/C/2019, deoarece acesta a fost emis în aplicarea unui act administrativ cu caracter normativ, care nu a fost anulat și care produce efecte juridice, respectiv O.M.J. nr. 2066/C/24.05.2018.

Apărările formulate în cauză Intimații-reclamanți D., C. și A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul acțiunii îl constituie anularea în parte a ordinului ministrului justiției nr. 89/C/04.01.2019, anexele privitoare la fiecare dintre reclamanți, și reîncadrarea reclamanților și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoarea de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 9.04.2015 și cu 484,18 începând cu 1.12.2015. Astefel, în mod corect prima instanță a admis acțiunea, anulând în parte Ordinul nr. 89/C/04.01.2019 emis de Ministerul Justiției, în ceea ce privește art. 1 și anexa 15 a ordinului, obligând pârâtul să emită un ordin prin care să se recunoască dreptul nostru de a fi salarizați, începând cu data de 09.04.2015 și 15.06.2015, întrucât există în familia ocupațională Justiție, hotărâri judecătorești definitive prin care se recunoaște un calcul al salariilor cu valoarea de referință sectorială de 484,18 RON. Recurentul în recursul formulat, recunoaște că există în familia ocupațională justiție, anumite categorii de personal care beneficiază de un calcul al indemnizației la o valoare sectorială mai mare decât cea cu care este calculat salariul reclamanților-intimați, dar susține că personalul respectiv care beneficiază de o valoarea sectorială mai mare, este personal auxiliar sau conex. Începând cu Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, care a statuat că nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare trebuie să se stabilească prin raportare la întreaga categorie profesională, respectiv familie ocupațională, indiferent de instituție sau autoritate publică, ținând cont de hotărârile judecătorești menționate mai sus, precum și de valoarea de referință sectorială aplicată la nivelul instanțelor judecătorești, a rezultat că valoarea de referință sectorială trebuie să fie unică pentru întreaga familie ocupațională justiție, indiferent dacă este calculată pentru grefieri sau judecători. Astfe, Înalta Curte apreciază că la decizia CCR și la sentința nr. 1961/2017 a Trib. Dâmbovița se raportează Ordinul Președintelui ÎCCJ nr. 75/2018, toate aceste aspecte rezultând din preambulul OMJ atacat. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a hotărât la punctul 8 din Ordinea de categorii profesionale și familii ocupationale să nu existe o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, valoarea de referință sectorială fiind o constantă, a recomandat ordonatorilor de credite stabilirea unei valori de referință sectorială unică atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar al instanțelor judecătorești. La fel a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare. Hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea valorii de referință sectorială - care prin definiție vizează aplicabilitatea aceluiași criteriu de salarizare unui întreg sector de activitate, nu vizează situații de fapt particulare, ci aplicarea unor prevederi legale cuprinse în acte normative, care au aplicabilitate generală, astfel cum a reținut ÎCCJ în decizia mai sus menționată. Sentința civilă nr. 829/12.07.2018 a Tribunalului Mureș face dovada nivelului maxim de salarizare cuprinzând majorările prevăzute de O.G. nr. 13/2008. Ca atare, începând cu 09.04.2015, personalul din cadrul familiei ocupationale de funcții bugetare "Justiție" a beneficiat de hotărâri judecătorești prin care drepturile le-au fost calculate prin raportare la o valoare de referință sectorială mai mare. Nivelul maxim se aplică tuturor instanțelor, toate fiind în subordinea aceluiași ordonator de credite. Hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea valorii de referință sectorială - care prin definiție vizează aplicabilitatea aceluiași criteriu de salarizare unui întreg sector de activitate, nu vizează situații de fapt particulare, ci aplicarea unor prevederi legale cuprinse în acte normative, care au aplicabilitate generală, astfel cum a reținut ÎCCJ în decizia mai sus menționată. Prin urmare, existența în cadrul familiei ocupaționale justiție a unor angajați care au calculată indemnizația de bază lunară cu o altă valoare sectorială, mai mare decât a reclamanților, impune acordarea aceleiași valori de referință sectorială unică atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar al instanțelor judecătorești. Astfel, în mod corect prima instanță a dispus obligarea pârâtului să emită un nou ordin prin care să se recunoască dreptul reclamanților la recalcularea indemnizației de încadrare raportat la o valoare de referință de 484,18 RON începând cu data de 09.04.2015 și 15.06.2015 și la plata diferențelor de drepturi salariale actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală penalizatoare până la data plății efective. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.