ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 760/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 10.03.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea, în parte, a Deciziei nr. 3722/02.02.2017 emise de pârât și obligarea acestuia la admiterea cererii de plată și pentru diferența de 1.230,13 RON, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 3623 din 11 octombrie 2017, instanța a admis acțiunea reclamantei, a anulat, în parte, Decizia nr. 3722/02.02.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților în ceea ce privește măsura de respingere a cererii de despăgubiri pentru suma de 1.230,13 RON și a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților să emită o decizie prin care să admită cererea de despăgubiri a reclamantei și pentru diferența de 1.230,13 RON.

A mai obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 RON, cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de intimata-reclamantă împotriva Deciziei FGA nr. 3722/02.02.2017, cu cheltuieli de judecată.

A susținut recurentul că instanța a încălcat art. 1270 C. civ., motivele respingerii sumei de 1.230,13 RON circumscriindu-se clauzelor contractului CASCO încheiat între părți și înscrisurilor depuse de intimată pentru dovedirea pretențiilor sale, în sensul că s-a depus un deviz de reparații, respectiv o evaluare făcută de o unitate reparatoare aleasă de intimată, document neînsoțit de un ordin de plată/extras de cont.

Reducerile operate își au temeiul în faptul că reparația autovehiculului nu s-a efectuat și devizul în temeiul căruia se plătește despăgubirea este cel al asigurătorului și nu cel al asiguratului, iar vechimea autovehiculului de peste 4 ani impune aplicarea clauzelor contractuale de stabilire a despăgubirii în raport cu prețurile piețelor secundare pentru piesele necesar a fi înlocuite.

Astfel, acordarea despăgubirilor în temeiul calculului B. efectuat de inspectorii de daună ai FGA și raportarea la prețurile pieselor noi de pe piața secundară își au deplină justificare în clauzele contractului.

Fondul de Garantare a Asiguraților nu poate plăti pur și simplu sumele eventual stabilite de asigurătorul în faliment cu titlu de despăgubiri și nici pe cele pretinse prin cererile de plată, ci este obligat să facă propria evaluare și să acționeze diligent.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității și excepția netimbrării recursului. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut la pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

4.1. Recurentul-pârât a emis decizia ce face obiectul acțiunii, apreciind că nu se justifică acordarea sumei de 1.230,13 RON, pentru că, din devizul emis de FGA din sistemul de specialitate B., prețul manoperei ar fi 71,25 RON și prețul vopsitoriei 448,6, RON, astfel că prețul reparației ar fi de 519,87 RON.

Din devizul estimativ depus de intimata-reclamantă A. anexat cererii de plată adresate FGA, deviz întocmit de S.C. C. tot prin sistemul B., a rezultat un preț manoperă de 143,00 RON, preț vopsitorie 581,19 RON și preț piese de 1.046,66 RON, reieșind un total de plată de 1.770,85 RON, fără TVA.

4.2. Constată Înalta Curte că art. 12 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților prevede că "Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat și a condițiilor de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare."

Potrivit art. 51 alin. (3) din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, "Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la prețurile practicate de unitățile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum și cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 53.".

De asemenea, conform alin. (6) și (7) al articolului menționat, unitățile de specialitate sunt persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate și/sau executarea de lucrări de întreținere și de reparație la vehicule iar costul reparațiilor efectuate la vehicule se stabilește pe baza documentelor eliberate de unitățile de specialitate.

Or, în cauză, aspect necontestat, devizul anexat de intimata-reclamantă a fost întocmit de o unitate de specialitate, C.. Prin deviz au fost detaliate operațiunile și prețurile pieselor necesar a fi înlocuite.

În raport cu situația de fapt și de drept, după cum corect a reținut prima instanță, costul reparațiilor efectuate la autoturismul avariat a fost stabilit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, invocate chiar de recurent prin recurs.

Recurentul-pârât nu contestă calitatea unității reparatoare de unitate de specialitate în sensul legii și nici nu invocă vreun motiv de nulitate a devizului emis de aceasta.

4.3. Nu în ultimul rând, un aspect demn de subliniat se referă la faptul că discrepanțele invocate de recurent, privind costul mai mic al pieselor noi de pe piața secundară, nu au fost dovedite în niciun fel.

Decizia emisă de FGA prin care s-a aprobat plata sumei de 519,87 RON se referă numai la prețul manoperei și la prețul vopsitoriei (71,25 RON + 448,62 RON = 519,87 RON), fără, însă, a se referi în niciun fel la prețul pieselor.

Nici în fața instanței de fond și nici prin recurs, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu a susținut că reparația autovehiculului asigurat nu ar fi necesitat înlocuirea anumitor piese, ci, dimpotrivă, întrega argumentație a recurentului se întemeiază pe așa-zisa raportare a inspectorilor de daună ai FGA la prețurile pieselor noi de pe piața secundară (care ar fi mai mici decât cele din devizul estimativ depus odată cu cererea de plată), în raport cu dispozițiile art. 5.4.2 din contractul de asigurare, care prevede că despăgubirea ar acoperi piese noi de calitate superioară de pe piața secundară.

Însă, din devizul depus în dovedirea cererii de plată de către intimata-reclamantă A. S.R.L., rezultă necesitatea înlocuirii următoarelor piese: garnitură ușă sp st (231,01 RON), garnitură sup ușă st (185,95 RON), garnitură inf ușă sp st (68,21 RON), macara geam sp st (540,97 RON) și diverse piese mici (2%, respectiv 20,52 RON).

Astfel, deși recurentul susține că inspectorii de daună din cadrul FGA s-ar fi raportat la prețurile pieselor noi de pe piața secundară, din deciza contestată rezultă că suma aprobată cuprinde numai prețul manoperei și prețul vopsitoriei, fără a cuprinde, în niciun fel, contravaloarea pieselor, indiferent de unde ar proveni acestea, din piața auto secundară sau nu.

Prin urmare, recurentul-pârât nu aduce niciun argument relevant și nu indică nicio dispoziție legală în temeiul căreia, ar putea cenzura suma stabilită prin devizul emis de unitatea service autorizată, fără a include, în niciun fel, contravaloarea pieselor necesar a fi înlocuite.

4.5. Reținând că sentința de fond este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 3623 din 11 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.