ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 664/2022

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3980 din 26 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat Decizia nr. 3570/31.01.2017, emisă de către pârât și a obligat pârâtul să emită o nouă decizie, prin care să admită cererea reclamantei de plată a despăgubirilor în cuantum de 7.330,39 RON.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 3980 din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 677 din 06 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 3980 din 26 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința atacată și în rejudecare, a respins acțiunea cu privire la următoarele sume: 1156 de RON dobânda legală, 595 RON taxe de timbru, 1000 de RON onorariul de avocat, menținând în rest dispozițiile sentinței atacate.

Contestația în anulare Împotriva deciziei nr. 677 din 06 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare reclamanta A., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., solicitând admiterea contestației în anulare, doar în ce privește lipsa de folosință și cheltuielile de judecată pe care le-a suportat împotriva asigurătorului înainte de intrarea acestuia în faliment, casarea în parte a deciziei atacate și, pe fond, respingerea în tot a recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția nulității contestației în anulare, iar în subsidiar a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei atacate. 5. Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 08 octombrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării contestației în anulare formulate de A. împotriva deciziei nr. 677 din data de 06 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță". Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă". Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 08 octombrie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării contestației în anulare, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 08 octombrie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 08 aprilie 2021. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat. PENTRU ACESTE MOTIVE,