ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6243/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/22.05.2018.

Prin sentința civilă nr. 6798/26.10.2018, Tribunalul București a admis excepția de necompetență materială, invocată de pârâtă, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 11.12.2018, sub nr. x/2018.

La termenul de judecată din data de 26.02.2019, reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere adițională, prin care a completat motivele inițiale ale contestației, iar în urma analizării tuturor motivelor invocate și a tuturor dispozițiilor normative incidente, a solicitat să se dispună admiterea contestației și anularea Raportului de evaluare nr. x/22.05.2018 emis de pârâta ANI ca fiind nelegal, precum și obligarea pârâtei ANI la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1980 din 11 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția de tardivitate a invocării excepției de tardivitate a cererii adiționale, ca neîntemeiată.

A fost admisă excepția de tardivitate a cererii adiționale și constatat decăzut reclamantul din dreptul de a invoca noi motive de nelegalitate ale raportului de evaluare.

A fost respinsă acțiunea introductivă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, în urma rejudecării, admiterea contestației și anularea raportului de evaluare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, în ceea ce privește soluționarea cererii denumite "completare a contestației", a arătat recurentul că soluția instanței de fond este nelegală, având în vedere că instanța de fond a respins-o ca tardiv formulată, fără a analiza argumentele invocate. A apreciat recurentul că această soluție echivalează cu o veritabilă denegare de dreptate.

A susținut recurentul că modificarea cererii potrivit art. 204 din C. proc. civ. nu se referă la invocarea unor mijloace de apărare noi, cum sunt argumentele invocate prin cererea completatoare, ci la modificarea a ceea ce s-a cerut, respectiv anularea raportului de evaluare.

În conformitate cu art. 22 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de judecată are obligația de a aplica legea, soluționând litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. Prin soluțiile pronunțate în ceea ce privește excepțiile, instanța de fond a încălcat flagrant principiul iura novit curia. Instanța are obligația de a aplica legea chiar și în situația în care niciuna dintre părți nu ar invoca astfel de motive. Totodată, aplicarea prioritară a dispozițiilor UE este o chestiune de ordine publică reglementată expres atât de art. 4 din C. proc. civ., cât și de art. 148 alin. (2) din Constituție.

A mai apreciat recurentul că modalitatea de soluționare a speței reprezintă ingerințe ale dreptului recurentului de acces la o instanță, în condițiile în care nu există un text de lege care să prevadă în mod expres obligația impusă de instanță, respectiv invocarea tuturor dispozițiilor legale incidente în termenul de 15 zile prevăzut pentru contestație sau până la primul termen la care reclamantul a fost legal citat.

Sentința recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor privitoare la prescripția extinctivă a răspunderii administrative, dat fiind că termenul general de prescripție de trei ani de la săvârșirea presupuselor fapte s-a împlinit.

Totodată, sentința este pronunțată cu încălcarea legii, cu ignorarea împrejurării că în cauză sunt incidente prevederile art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 176/2010, care instituie o cauză de înlăturare a răspunderii disciplinare pentru această incompatibilitate.

A mai arătat recurentul că instanța de fond a apreciat în mod eronat, prin aplicarea greșită a legii, că actele efectuate de pârâtă în lucrarea x/01.04.2014, inclusiv raportul de evaluare, sunt întocmite în mod legal, deși acestea sunt lovite de nulitate absolută, în temeiul art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. Astfel, până la informarea persoanei evaluate și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, inspectorul de integritate desfășoară două proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informații publice, iar numai după informarea persoanei evaluate și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice și date ori informații care nu sunt publice. În speță, intimata a transmis adresa prin care îl invita pe recurent să depună un punct de vedere la 22.01.2018.

Intimata-pârâtă a depus concluzii scrise prin care a arătat că sentința instanței de fond este legală și temeinică.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Așa cum s-a precizat la pct. I.1 din decizie, recurentul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/22.05.2018 prin care s-a reținut că s-a aflat în stare de incompatibilitate generată de faptul că, în perioada 26.06.2012 - 11.12.2013, în timpul exercitării funcției de viceprimar al comunei Vărădia, județul Caraș-Severin, a desfășurat activități remunerate, în baza contractului de mandat nr. x/30.08.2011 încheiat cu S.C. B. S.R.L., încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantului, soluție care nu este împărtășită de instanța de control judiciar.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, pentru a răspunde la criticile de nelegalitate prezentate în cadrul memoriului de recurs, subsumate motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., instanța de control judiciar reține:

Prin cererea introductivă de instanță, recurentul a invocat următoarele motive de nelegalitate ale raportului de evaluare dedus judecății:

- încălcarea prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, întrucât procedura administrativă de evaluare s-a realizat fără informarea persoanei vizate și invitarea acesteia să-și expună punctul de vedere, fapt ce atrage sancțiunea nulității absolute a raportului de evaluare;

- raportul de evaluare a fost întocmit deși intervenise prescripția extinctivă a răspunderii administrative a recurentului, precum și cauza de înlăturare a răspunderii disciplinare, prevăzută de dispozițiile art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 176/2010.

În mod indiscutabil, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, care are, în mod necesar, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și al argumentelor invocate de părți.

Or, judecătorul fondului nu a lămurit în mod corespunzător situația de fapt și de drept existentă în speța dedusă judecății.

În concret, prima instanță nu a analizat respectarea prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, în care se menționează următoarele:

"(1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează:

a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfășoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informații publice;

b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice și date ori informații care nu sunt publice."

Este de observat faptul că art. 20 coroborat cu art. 13 din legea în discuție reglementează procedura de desfășurare a evaluărilor efectuate de instituția intimată în privința conflictelor de interese și împarte această procedură în două etape: înainte și după informarea persoanei evaluate.

Recurentul a susținut faptul că a fost informat de către intimată cu privire la faptul că aceasta a identificat elemente privind existența stării de incompatibilitate și l-a invitat să depună un punct de vedere abia la data de 22.01.2018, prin emiterea adresei nr. x/22.01.2018. Însă, anterior acestei date, intimata a solicitat și recepționat o serie de informații și date care nu sunt publice, date care au stat la baza emiterii ulterioare a raportului de evaluare contestat în cauză. În concret, partea a făcut referire la următoarele solicitări trimise către:

- Primăria Vărădia, județul Caraș-Severin, la care aceasta a răspuns prin adresele nr. x/28.04.2014 și nr. y/09.07.2014;

- Oficiul Național al Registrului Comerțului la care acesta a răspuns prin adresa nr. x/30.06.2014;

- Serviciul fiscal orășenesc Oravița, județul Caraș-Severin, la care acesta a răspuns prin adresa nr. x/07.10.2014;

- S.C. Ecologica Oravița S.R.L., la care aceasta a răspuns prin adresa nr. x/21.07.2014;

- Depozitarul Central, la care acesta a răspuns prin adresa nr. x/09.10.2014;

- Bursa de Valori București, la care aceasta a răspuns prin adresa nr. x/24.09.2014;

- Direcția Generală Trezorerie și Contabilitate Publică, la care aceasta a răspuns prin adresa nr. x/13.10.2014;

- S.C. C. S.R.L., la care aceasta a răspuns prin adresa nr. x/05.11.2014;

- S.C. B. S.R.L., la care aceasta a răspuns prin adresele nr. x/21.10.2014 și nr. y/21.11.2017.

Prima instanță nu a analizat conținutul acestor informații pentru a stabili dacă sunt/nu sunt informații cu caracter public. În plus de aceasta, instanța nu a verificat susținerea recurentului în sensul că, într-adevăr, prima informare a sa cu privire la declanșarea procedurii de evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilităților pe perioada exercitării funcțiilor și demnităților publice a avut loc la data de 08.04.2014, însă nu a fost invitat să prezinte un punct de vedere, după cum impun prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 176/2010. Procedând astfel, instanța nu a analizat această critică de nelegalitate a actului administrativ dedus judecății.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că sunt fondate motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ.

În concluzie, nemotivarea hotărârii sub aspectele de esență echivalează cu necercetarea fondului cauzei, situație în raport cu care, pentru respectarea dublului grad de jurisdicție, se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1980 din 11 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1980 din 11 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 9 decembrie 2021.