ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6056/2021

Ședința publică din data de 3 decembrie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată, inițial, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 28.09.2018 sub nr. x/2018, contestatorul A. a formulat plângere împotriva Rezoluției de clasare din 18.07.2018 emisă în dosarul nr. x/2018 de intimata Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Contestatorul a precizat că a formulat acțiune împotriva d-nei judecătoare B., cu mențiunea că motivele pe care își întemeiază acțiunea le va prezenta în fața instanței.

Prin încheierea din data de 14.11.2018 dată în Cameră preliminară, Judecătoria Sector 5 a declinat competența materială și funcțională în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, instanță pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la data de 07.12.2018.

La termenul din 17.04.2019 contestatorul a învederat instanței că obiectul litigiului îl reprezintă Rezoluția de clasare nr. 3017 dispusă de Inspecția Judiciară în data de 18.07.2018 filele x și următoarele, precum și Rezoluția Inspectorului șef de respingere a plângerii în lucrarea cu nr. x/2018 din 06.11.2018 .

În susținerea acțiunii petentul nu a formulat critici de nelegalitate și/sau de netemeinicie ale actelor în litigiu precizând doar că a formulat acțiune împotriva d-nei judecător B. cu mențiunea că motivele pe care își întemeiază acțiunea le va prezenta în fața instanței.

Prin sentința civilă nr. 220 din 08 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., arătând prin cererea de recurs ca motivele vor fi prezentate personal în fața instanței.

Nu a fost formulată întâmpinare de către intimata Inspecția Judiciară.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, Înalta Curte constată, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., că recursul este inadmisibil.

Prin cererea formulată la data de 28 septembrie 2018, recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității Rezoluției de clasare din 18.07.2018 emisă în dosarul nr. x/2018 de intimata Inspecția Judiciară, precum și a Rezoluția Inspectorului șef de respingere a plângerii în lucrarea cu nr. x/2018 din 06.11.2018.

Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată împotriva celor două Rezoluții, respectiv data de 28 septembrie 2018, Înalta Curte va analiza admisibilitatea căii de atac formulată în raport de legea în vigoare la această dată.

În acest sens, Înalta Curte va avea în vedere, pe de o parte, dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 27 C. proc. civ.

Astfel, dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. statuează asupra faptului că "hotătârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele prevăzute de aceastea, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar dispozițiile art. 27 C. proc. civ. instituie regula conform căreia "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În raport de normele procedurale mai sus enunțate, se constată că o cale de atac poate fi declarată doar în situația în care aceasta este prevăzută de legea sub care a început procesul, concluzie ce rezultă, de altfel, și din dispozițiile art. 25 alin. (1) C. proc. civ. ce instituie principiul supraviețuirii legii vechi:

"(1) Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de petentul A. la data de 28 septembrie 2018, dată la care Legea nr. 317/2004 nu prevedea calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate în fond de Curtea de Apel București.

În acest sens, dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 - forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată (28.09.2018) prevedeau:

"(7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă".

În atare situație, recursul formulat de recurentul reclamant A. este inadmisibil.

Prezenta soluție de inadmisibilitate a recursului are în vedere și Soluția de principiu a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 9 octombrie 2017, prin care s-a stabilit că, în ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

Analizând sentința de fond din această perspectivă, Înalta Curte constată că aceasta este definitivă, având în vedere prevederile art. 47 din Legea nr. 317/2004, conform cărora:

"În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă."

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Astfel, conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. și ale art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că hotărârea recurată, prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluției de clasare, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 317/2004). În acest sens, trebuie menționat că, potrivit art. 8 din Legea nr. 76/2012, "De la data intrării în vigoare a C. proc. civ., referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă și irevocabilă" sau, după caz, "irevocabilă" se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească "definitivă".

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În cauză, recurentul A. a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, este definitivă.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței nr. 220 din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2021.