ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5999/2021

Ședința publică din data de 2 decembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.09.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 16563/27.08.2018 emise de pârât și obligarea pârâtului la plata sumei de 40.000 euro cu titlu de daune morale reprezentând despăgubiri garantate ca urmare a falimentului B. S.A., cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 2616 din 11 decembrie 2019, Curtea a admis în parte acțiunea, a anulat Decizia nr. 16776/10.09.2018 emisă de pârât și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 70.000 RON cu titlu de daune morale și la plata sumei de 363 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta și pârâtul.

2.1. Recurenta-reclamantă A. a solicitat admiterea recursului și, în raport cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, casarea hotărârii și obligarea intimatului-pârât la plata daunelor morale într-o sumă cât mai aproape de cea solicitată prin cererea de chemare în judecată.

A susținut recurenta că sentința este nelegală, pentru că instanța de fond a analizat consecințele negative pe care nu le-a suferit, mai mult decât cele pe care le-a suferit efectiv, astfel încât nu se poate stabili ce anume criterii au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale.

Stabilirea daunelor morale constituie atributul exclusiv al instanței judecătorești care, în lipsa unor criterii legale, urmează a efectua o judecată în echitate potrivit propriei aprecieri subiective a circumstanțelor particulare ale cauzei, însă instanța s-a limitat la a enumera, mai cu seamă, consecințele negative pe care reclamanta nu le-a suferit (infirmitate, punerea în primejdie a vieții etc.).

A apreciat recurenta că prejudiciul determinat de instanță este derizoriu raportat la prejudiciul nepatrimonial suferit, la cuantificarea daunelor morale trebuind a fi avute în vedere suferința fizică și regimul de viață deteriorat la care a fost supusă ca urmare a producerii accidentului de circulație.

După externare a fost imobilizată la pat pentru aproximativ 2 luni, iar câteva luni mai târziu a suferit o nouă intervenție chirurgicală la picior, aceste operații fiind vizibile și constituind prejudiciu estetic. În prezent, poate merge într-un ritm foarte scăzut, având dureri mari, și șchiopătează la fiecare pas. I se umflă gleznele și în urma unor deplasări scurte și a căpătat o meteosensibilitate accentuată.

Astfel, apreciază că suma avută în vedere de instanță este disproporționată în raport cu prejudiciul nepatrimonial suferit. Solicită a se ține cont de sechelele cu care a rămas și, în plus, de schimbarea radicală a preocupărilor zilnice. Nu mai este capabilă a face lucruri pe care le făcea înainte de accident, având limitări severe ale vieții sociale și resimțind frustrare, generată de reducerea capacității sale de mișcare și de muncă, tristețe și angoasă.

2.2. Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, respingerea contestației formulate împotriva Deciziei FGA nr. 16563/27.08.2018, cu cheltuieli de judecată.

După ce a prezentat situația de fapt, a susținut recurentul că sentința este dată cu încălcarea art. 22 coroborat cu art. 397 C. proc. civ., art. 1 alin. (4) din Constituție, art. 11 din Legea nr. 213/2015, art. 50 alin. (1) pct. 1 lit. a), d) și e) și art. 68 alin. (2) din Norma ASF nr. 23/2014, hotărârea conținând și o motivație contradictorie.

Instanța de fond, deși a constatat că cererea de plată a fost respinsă motivat de lipsa certificatului medico-legal, totuși a trecut la analizarea pretențiilor intimatei, apreciind asupra cuantumului despăgubirilor morale și respingând pretențiile materiale, folosind la soluționare elemente din procedura internă a FGA.

În opinia sa, instanța a încălcat prevederile constituționale, privind separația puterilor în stat, prevăzută la art. 1 alin. (4) din Constituție, și limitele învestirii, de vreme ce trebuia să aprecieze asupra legalității deciziei care a conținut un motiv de respingere clar și explicit, aprecierea asupra cuantumului sumelor pretinse depășind limitele în care instanța putea soluționa contestația.

Evident că, prin decizia atacată, nu a analizat fondul dreptului la despăgubiri morale, iar, în lipsa acestei analize, instanța nu se putea substitui Fondului și acorda despăgubirile.

Instanța a apreciat asupra daunelor morale solicitate în raport cu concluziile unui raport de expertiză medico-legală, probă care nu a fost prezentată, deși intimata-reclamantă a fost notificată în privința necesității acestei probe, și în raport cu o declarație de martor, probatorii care nu au fost prezentate FGA în soluționarea cererii de plată.

Asupra acestui aspect, recurentul a invocat o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel București într-o cauză similară.

A mai susținut recurentul că instanța a încălcat dispozițiile art. 50 alin. (1) pct. 1 lit. a), d), e) și art. 68 alin. (2) din Norma ASF nr. 23/2014 când a stabilit că pretențiile reprezentând despăgubiri morale pot fi soluționate în lipsa prezentării unui certificat medico-legal.

Aceste dispoziții legale dispun că în acordarea despăgubirilor în cazul vătămării corporale rezultate în urma unor accidente rutiere se au în vedere în mod expres și certificatele medicale.

Referitor la certificatul medico-legal, a subliniat recurentul că este un act medico-legal cu înalt grad de probitate și imparțialitate, iar numărul de îngrijiri medicale stabilit prin acest act reprezintă un indicator al leziunilor traumatice suferite și nu o contabilizare propriu-zisă a zilelor de tratament suportate de victime. Conținutul său nu poate fi substituit cu un certificat medical obișnuit sau bilet de internare sau externare.

Textele legale invocate nu îl individualizează ca atare, dar, fiind singurul certificat medical care indică legătura de cauzalitate directă între prejudiciul suferit de victimă și accidentul rutier precum și celelalte elemente, îl fac complet și imparțial și este solicitat de asigurători pentru a se putea orienta în privința despăgubirilor materiale și morale solicitate.

Instanța a ignorat aceste prevederi legale, certificatul medico-legal neputând fi substituit de alte certificate medicale sau scrisori medicale depuse de intimata-reclamantă, pentru că acestea nu stabilesc faptul că vătămările și tratarea acestora au drept cauză evenimentul rutier reclamat.

Așa fiind, FGA, pentru a evita arbitrariul, se orientează și după un criteriu obiectiv de cuantificare a daunelor morale, fapt pentru care nu poate da curs unei cereri de plată în lipsa certificatuliu medico-legal, act emis de Institutul de Medicină Legală care are o valoare probatorie clară.

La stabilirea despăgubirilor morale se ține seama și de alte elemente, pe lângă numărul de zile de îngrijiri medicale, respectiv importanța valorii morale lezate, durata menținerii consecințelor fizice și psihice, intensitatea durerilor fizice și psihice, repercusiunile prejudiciului pe plat socio-profesional și personal, dar, totuși, trebuie plecate de la un criteriu obiectiv, respectiv de la numărul de zile de îngrijiri medicale stabilit prin certificatul medico-legal, în caz contrar sumele acordate putând fi calificate ca arbitrare.

A mai apreciat recurentul, că sentința cuprinde motive contradictorii, de vreme ce consideră că lipsa certificatului medico-legal nu constituie un motiv întemeiat de respingere a pretențiilor intimatei-reclamante, dar totuși, în aprecierea despăgubirilor morale, instanța s-a raportat le expertiza medico-legală efectuată în cauză, la numărul de îngrijiri medicale stabilite, și la elemente din procedura internă a FGA.

De asemenea, instanța nu a făcut nicio referire la jurisprudența relevantă, deși pe rolul Curții de Apel București se află înregistrate peste 2.000 de dosare în care se contestă decizii emise de FGA.

3.1. Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare față de recursul recurentului-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

3.2. Recurentul-pârât a depus întâmpinare față de recursul reclamantei A., solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor invocate prin întâmpinare și în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

4.1. Referitor la recursul reclamantei A., aceasta, în esență, apreciază că instanța ar fi stabilit un prejudiciu derizoriu, raportat la prejudiciul nepatrimonial pe care l-a suferit.

Înalta Curte apreciază că, de principiu, cuantumul despăgubirilor morale stabilit de prima instanță, conform circumstanțelor particulare, reprezintă o chestiune ce ține de temeinicia hotărârii și nu de nelegalitate și este necenzurabilă pe calea de atac a recursului.

Practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea daunelor morale, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată.

Astfel, în absența unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, se va apela la consecințele negative suferite, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

În cauză, la stabilirea sumei reprezentând despăgubiri morale pentru reclamantă, s-a avut în vedere un criteriu obiectiv, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale și urmările accidentului, în sensul că viața nu i-a fost pusă în pericol și că nu prezintă nicio infirmitate sau prejudiciu estetic grav și permanent, după cum a reieșit din concluziile Raportului de expertiză medico-legală întocmit, precum și un criteriu subiectiv, constând în aprecierile instanței referitoare la suferința fizică și psihică cauzată de accident.

Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.

Este demn de amintit că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere și gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Prin urmare, și în accepțiunea Înaltei Curți, cuantumul daunelor morale, de 70.000 RON, acordate recurentei-reclamante reprezintă o reparație echitabilă și efectivă, fără a conduce la o îmbogățire fără justă cauză.

4.2. În ceea ce privește recursul pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților, răspunzând în mod unitar motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., astfel cum au fost invocate și susținute prin cererea de recurs, Înalta Curte reține, contrar argumentelor recurentului-pârât, că, prin decizia contestată, acesta a analizat pe fond cererea de plată a reclamantei, pe care a respins-o în totalitate.

Fondul de Garantare a Asiguraților a interpretat dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 și ale art. 21 alin. (2) din Norma ASF nr. 16/2015 și apreciat că "daunele morale nu pot fi cuantificate în lipsa unui certificat medico-legal". De asemenea, în soluționarea cererii de plată, a mai reținut că prejudiciul trebuie să fie cert, direct, personal și că, dacă prejudiciul nu este sigur, nu se poate ști dacă s-a născut dreptul la reparație, iar dacă incertitudinea privește întinderea lui, obiectul creanței în despăgubire nu poate fi stabilit.

Or, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 213/2015 și ale art. 21 din Norma ASF nr. 16/2015, invocate de recurentul-pârât prin decizie, nu prevăd, pentru soluționarea cererilor de plată, obligația ca persoana prejudiciată să anexeze la dosarul de daună certificatul medical din care să rezulte zilele necesare vindecării, în condițiile în care este cert că recurenta-reclamantă a suferit vătămări corporale și a avut nevoie de îngrijiri medicale.

Din moment ce Fondul de Garantare a Asiguraților a examinat cererea de plată formulată de recurenta-reclamantă A. și a respins-o în totalitate, considerând că nu se justifică despăgubirile solicitate, nu se poate susține cu suficient temei că instanța de fond ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești și că s-ar fi substituit organului administrativ în competența acestuia.

Astfel, reținând și dispozițiile art. 46 pct. 3 din Norma ASF nr. 23/2014, prima instanță, constatând că, într-adevăr, reclamanta nu a prezentat un certificat medico-legal pentru dovedirea în integralitate a cererii în raport cu toate susținerile sale și că efectele accidentului s-au perpetuat în timp, a încuviințat efectuarea unei expertize medico-legale pe care a și avut-o în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor.

De altfel, ar fi fost contrar oricăror norme de procedură civilă și de desfășurare a judecății, ca instanța, după administrarea unei probe, să restituie cauza autorității emitente a actului atacat, fără a ține cont de proba administrată și fără a soluționa acțiunea.

În aceste condiții, Înalta Curte nu poate reține nici alegațiile recurentului-pârât în sensul că instanța ar fi interpretat eronat dispozițiile art. 50 alin. (1) lit. a), d) și e) sau ale art. 68 alin. (2) din Norma ASF nr. 23/2014, când a apreciat că despăgubirile morale se pot soluționa și în lipsa prezentării unui certificat medico-legal.

După cum s-a apreciat și mai sus, cu referire la art. 13 din Legea nr. 213/2015 și la art. 21 din Norma ASF nr. 16/2015 avute în vedere la soluționarea cererii de plată, textele legale invocate de recurent nu prevăd exclusivitatea depunerii unui certificat medico-legal pentru soluționarea cererii de despăgubire pentru daune morale.

De asemenea, nicio dispoziție legală invocată de recurent nu limitează dreptul la repararea prejudiciul nepatrimonial rezultat în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății de existența unui număr de zile de îngrijiri medicale.

În acest sens, relevante sunt prevederile art. 1391 alin. (1) C. civ., potrivit cărora, "În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială".

Deci, pentru acordarea despăgubirilor morale, situația premisă este cea a probării vătămării integrității corporale sau a sănătății, fără a fi limitat ansamblul mijloacelor de probă apte a dovedi această situație de fapt.

Prin urmare, limitarea de către recurentul-pârât a mijloacelor de probă, exhibate de creditorul de asigurare care pretinde daune morale pentru vătămare, la certificatul medico-legal vine în contradicție atât cu dispozițiile art. 1391 alin. (1) C. civ., cât și cu cele ale legislației speciale, Legea nr. 213/2015 și Norma ASF nr. 23/2014.

Faptul că în lipsa unor criterii și limite legale, pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, Fondul de Garantare a Asiguraților este îndreptățit să apeleze la un criteriu obiectiv și rezonabil (zilele de îngrijiri medicale menționate în certificatul medico-legal), atunci când acest mijloc de probă este prezentat de creditorul de asigurare, nu poate duce la constatarea inexistenței prejudiciului și la respingerea cererii de plată, atunci când, în pofida absenței certificatului medico-legal, existența vătămării corporale este dincolo de orice dubiu, fiind depuse și alte înscrisuri în acest sens (bilete de ieșire din spital, ordonanța de clasare emisă de parchet).

Prin urmare, nu sunt fondate nici argumentele recurentului-pârât că prima instanță ar fi interpretat sau aplicat eronat dispozițiile legale, când a dispus administrarea probei cu expertiza medico-legală deși a constatat că în mod nelegal Fondul de Garantare a Asiguraților a respins cererea reclamantei A. de acordare oricărei despăgubiri morale pentru lipsa certificatului medico-legal.

Judecătorul, conform art. 22 C. proc. civ., are îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului și poate dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare soluționării cauzei.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că a fost demonstrată nelegalitatea actului administrativ contestat, Decizia nr. 16563/27.08.2081 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, prima instanță stabilind în mod corect cuantumul despăgubirilor morale cuvenite recurentei-reclamante, argumentele expuse de recurentul-pârât în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea hotărârii de fond, întrucât a fost motivată cu respectarea rigorilor prevăzute de lege și dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că soluția adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de recurenta-reclamantă A. și de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 2616 din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.