ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5802/2021

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 31.08.2015 sub nr. x/2015, reclamanta Regia Autonomă pentru Activități Nucleare, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, a solicitat anularea măsurilor de impunere privind impozitul pe profit, accesoriile aferente acestuia, precum și baza de impozitare stabilite conform punctelor 2 și 3 din decizia nr. 47/25.02.2015.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 176/2019 din 19 aprilie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte în parte acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă pentru Activități Nucleare, prin lichidator judiciar A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți.

A anulat în parte Decizia de soluționare a contestației nr. 47/25.02.2015 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. x/14.08.2014 emis de A.J.F.P. Mehedinți astfel cum a fost modificată prin Decizia de soluționare a contestației nr. 47/25.02.2015, respectiv doar pentru obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 49.813 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 37.257 RON și accesorii aferente în sumă de 12.556 RON (pct 3 din Decizia de soluționare a contestației nr. 497/25.02.2015), obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 134.996 RON reprezentând impozit pe profit și obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 157.824 RON accesorii aferente impozitului pe profit (pct. 2 din Decizia de soluționare a contestației nr. 497/25.02.2015).

A menținut Decizia de soluționare a contestației nr. 497/25.02.2015 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. x/14.08.2014 emis de A.J.F.P. Mehedinți, astfel cum a fost modificată prin Decizia de soluționare a contestației nr. 47/25.02.2015, pentru suma de 329.313 RON impozit pe profit, pentru suma de 936.136 RON reprezentând contribuția de asigurări sociale datorată de angajator, pentru suma de 632.032 RON reprezentând accesorii aferente contribuției de asigurări sociale datorată de angajator, pentru suma de 472.422 RON reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați, pentru suma de 318.962 RON reprezentând accesorii aferente contribuției individuale de asigurări sociale reținută de la asigurați, pentru suma de 20.429 RON reprezentând contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator și pentru suma de 13.804 RON reprezentând accesorii aferente contribuției de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator.

A menținut dispozițiile de la pct. 1, 4 și 5 din Decizia de soluționare a contestației nr. 497/25.02.2015 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 176/2019 din 19 aprilie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, prin care au solicitat casarea în parte a hotărârii și în rejudecare să respingă în totalitate cererea formulată de reclamantă.

În susținerea cererii de recurs, recurentele au dezvoltat următoarele critici:

Având în vedere că instanța de fond si-a motivat soluția într-un mod succint fără a se apleca asupra studierii întregii documentații aflate la dosarul cauzei și fără să prezinte argumentele și calculele care au condus la aprecierea acesteia de a respinge în parte Decizia nr. 47/25.02.2015 emisa de D.G.S.C. ANAF, se apreciază că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Instanța de fond nu a arătat motivele pentru care au fost înlăturate apărările și susținerile formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, apărări care au dovedit îndeplinirea condițiilor cerute de textul de lege pentru suspendarea soluționării acțiunii astfel că se consideră că hotărârea atacată este nemotivată.

Mai mult decât atât, în situația în care hotărârea nu cuprinde motivele care au stat la baza pronunțării soluției cât și modalitatea extragerii sumelor dar și a calculelor acestora, pârâtele nu pot formula apărări care să combată reținerile instanței de fond.

Astfel, instanța de fond se limitează la a constata faptul că doar suma de 2.401.631 RON nu poate fi avuta în vedere la determinarea profitului impozabil, spre deosebire de suma de 2.521.666 stabilită prin decizia de impunere și decizia de soluționare a contestației, cererea reclamantei fiind admisa sub acest aspect.

Instanța de fond nu a făcut o analiza a probatoriului administrat în cauză și a apărărilor formulate de instituția pârâtă, aceasta reținând, în bloc, susținerile consultantului fiscal, fără a arăta care sunt motivele clare pentru care a înlăturat apărările sale dar și modalitatea prin care a ajuns la suma respinsă, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Instanța de fond mai reține total eronat faptul că, pe parcursul soluționării cauzei, prin sentința penală nr. 120/2015 a Tribunalului Mehedinți, pronunțată în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 1087/29.06.2016 a Curții de Apel Craiova, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prejudiciul suferit de reclamantă în relația contractuală cu societatea B. S.R.L., urmare a livrării de cărbune necorespunzător energetic în anul 2007 este de 2.857.941,04 RON, din care 456.309,91 RON taxa pe valoare adăugata aferenta cantității de 39.714,25 tone cărbune, cantitatea de 4.088,5 tone cărbune fiind considerată corespunzătoare energetic și neinclusă astfel în prejudiciu, mai mare decât cantitatea avută în vedere de organul de inspecție fiscală, 2.291 tone corespunzător calitativ, astfel ca prejudiciul stabilit prin hotărârea instanței penale este mai mic decât prejudiciul avut în vedere de organul de inspecție fiscală.

Hotărârea este data cu încălcarea dispozițiilor legale în materie fiscală, respectiv art. 19 alin. (1) și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 or, simpla achiziție a bunurilor de la furnizori nu este suficientă pentru a demonstra că acestea au fost realizate în scopul obținerii de venituri impozabile, atât timp cât regia nu a depus documente din care să rezulte ce venituri impozabile a obținut în activitatea pe care o desfășoară conform obiectului său de activitate, ca urmare a acestor achiziții.

De asemena, se formulează critici și prin raportare la prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 si art. 26 din același act normativ întrucât s-a reținut a fi fondate criticile reclamantei privind modalitatea de calcul a profitului și implicit a modului de calcul al impozitului pe profit întrucât profitul impozabil se calculează ca diferența intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile, astfel încât ajustările bazei impozabile reținute de organele de inspecție fiscala, este necesar să fie reflectate în perioada fiscală la care se refera, iar eventualele pierderi fiscale rezultate inclusiv cu ocazia ajustării bazei impozabile, este necesar să fie raportate în anii următori, astfel ca se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii ani.

S-a reținut de către instanța de fond faptul ca aplicând în mod legal aceste reguli, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor și cheltuielilor suplimentare stabilite de organele de inspecție fiscală, consultantul fiscal a constatat, recalculând profitul impozabil (pierderea fiscală de recuperat in anii următori) că sunt corecte susținerile reclamantei privind valoarea profitului impozabil și a pierderii fiscale de recuperat în anii următori, pentru perioada fiscala 01.01.2008 - 31.12.2012, validând calculele prezentate de reclamantă în cererea de chemare în judecată.

Astfel, consultantul fiscal a reținut în răspunsul nr. 2 al expertizei ca impozitul pe profit datorat de reclamantă la sfârșitul anului 2012 este de 2.899.428 RON, diferența de impozit pe profit suplimentar fiind de 43.610 RON pentru anul 2012 și 304.908 RON pentru anul 2011, spre deosebire de impozitul pe profit în suma de 464.309 RON, stabilit prin punctul 2 al Deciziei de soluționare a contestației nr. 47/2015 și impozitul pe profit în suma de 37.257 RON, stabilit prin punctul 3 al aceleiași decizii.

Cu privire la cele reținute de instanța de fond, se arată că la punctul 3 din decizia atacată în mod corect organul de soluționare a contestației a decis respingerea contestației ca nemotivata pentru suma de 49.813 RON reprezentând impozit pe profit în sumă de 37.257 RON și accesorii aferente în sumă de 12.556 RON, stabilită suplimentar prin Decizia de impunere nr. x/14.08.2014, având în vedere că reclamanta prin contestația depusă nu a prezintat argumente de fapt și de drept în susținerea contestației cu privire la aceste sume, hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 213 alin. (1) și (5) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește punctul 2 din decizia atacată, se critică hotărârea instanței de fond prin raportare la prevederile art. 19 alin. (1) și art. 21 alin. (1) din legea nr. 571/2003, având în vedere următoarele aspecte:

a) Referitor la suma de 552.806 RON reprezentând impozit pe profit în suma de 412.505 RON si accesorii aferente acestuia în suma de 140.301, instanța de fond interpretează eronat dispozițiile art. 19 alin. (1) și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în formă aplicabilă la data efectuării operațiunilor, prevederi care au fost explicitate prin pct. 12, respectiv pct. 22 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere prevederile legale menționate mai sus profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.

Așa cum rezultă din situația de fapt în timpul inspecției fiscale s-a constatat că regia nu a justificat faptul că achizițiile de cărbune energetic de la societatea B. S.R.L., în anul 2007, au fost efectuate în vederea obținerii de venituri impozabile.

Mai mult, din documentele anexate la dosarul cauzei rezultă că achizițiile de cărbune energetic nu au corespuns condițiilor stabilite prin contract privind puterea calorică și locația din care s-au exploatat, neconcurând la obținerea de venituri, ci din contră au avut o influență negativă și asupra producției, randamentul fiind sub cel prevăzut prin tehnologie. Astfel, chiar dacă s-a recepționat întreaga cantitate de cărbune, persoana care avea în atribuții urmărirea acestui fapt, nu a efectuat-o în mod corespunzător, acest aspect reieșind chiar din documentele întocmite de C. și prezentate organelor de inspecție fiscală.

Astfel, doar simpla achiziție a bunurilor de la furnizori nu este suficientă pentru a demonstra că acestea au fost realizate în scopul obținerii de venituri impozabile, atât timp cât regia nu a depus documente din care să rezulte ce venituri impozabile a obținut în activitatea pe care o desfășoară conform obiectului său de activitate, ca urmare a acestor achiziții.

Referitor la achiziția și transportul cărbunelui de la societatea B. S.R.L., reclamanta se limitează la a menționa că s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr. x/2007, pentru suma de 3.000.783,12 RON reprezentând valoare cărbune necorespunzător furnizat de societatea B. S.R.L. în cadrul contractului nr. x/A/20.06.2007, având la bază Referatul cu propunere de arestare preventivă din data de 21 octombrie 2011, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT- Biroul Teritorial Mehedinți.

Așadar, având în vedere prevederile legale în vigoare în perioada verificată și faptul că regia nu a anexat niciun document justificativ/înscris care să justifice că achizițiile de cărbune energetic de la societatea B. S.R.L. în anul 2007, în mod legal organele de inspecție fiscală au stabilit în sarcina acesteia sumele de plată.

b). Referitor la suma de 69.327 RON reprezentând impozit pe profit în suma de 51.804 RON si accesorii aferente acestuia in suma de 17.523 RON, sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. (1) și alin. (2), art. 7 alin. (1) și alin. (3) și art. 11 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare si ale pct. 126 alin. (1z6bl) și alin. (2) lit. a) din OMFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, în vigoare la data efectuării operațiunilor, prevederi care au fost menținute și prin pct. 156 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, în vigoare începând cu data de 01.01.2010.

Având în vedere prevederile legale mai sus menționate orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, iar aceste documente justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Totodată, deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

Prin urmare, este necesar să se asigure recepționarea tuturor bunurilor materiale intrate în entitate și înregistrarea acestora la locurile de depozitare și să se efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și de pasiv deținute la începutul activității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în alte situații prevăzute de lege, iar rezultatul inventarierii să se înregistreze în contabilitate potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

Așa cum rezultă din situația de fapt prezentată detaliat în cauză, în timpul inspecției fiscale, organele de inspecție fiscală au constatat că regia a utilizat în procesul propriu de producție cantitatea de 7.485,23 tone cărbune energetic pusă la dispoziție pentru procesare de către diverse societăți comerciale în calitate de beneficiari, pentru perioada 2011-2012, cărora nu li s-a pus la dispoziție energie electrică, potrivit contractelor, contribuind la realizarea de venituri, venituri ce nu au fost înregistrate în contabilitate potrivit prevederilor legale.

De asemenea, nu a solicitat și nu a calculat penalități de întârziere pentru depășirea termenelor de execuție de furnizorii prestatori ai lucrărilor de reparații, în perioada 01.01.2008-31.12.2012, deși avea această obligație legală.

Din analiza Procesului-verbal încheiat la data de 11.08.2014 la C. din cadrul RAAN, rezultă faptul că la finalul fiecărui contract beneficiarii procesării și ai energiei pusă în bandă de RAAN au pus la dispoziție cantitatea de 7.485,23 tone cărbune energetic care a fost utilizată în procesul de producție propriu al RAAN, beneficiarii nesolicitând restituirea acesteia.

Prin urmare, rezultă că regia a utilizat cantitatea de 7.485,23 tone cărbune energetic în procesul de producție, astfel că nu se justifică argumentul regiei că acest cărbune energetic ar reprezintă perisabilități.

Mai mult, regia nu a prezentat nici organelor de inspecție fiscală și nici organului de soluționare a contestației, normele de consum proprii care să aibă incluse pierderile tehnologice, ori dacă cantitatea de 7.485,23 tone cărbune energetic pus la dispoziție pentru procesare de către beneficiari, pentru perioada 2011-2012, cărora nu li s-a pus la dispoziție energie electrică, ar fi fost considerată perisabilități, aceasta trebuia justificată cu documente, potrivit prevederilor legale.

În ceea ce privește obligațiile fiscale accesorii, se învederează că reclamanta nu aduce niciun argument cu privire la modul de calcul al acestora.

Mai mult decât atât, în mod eronat instanța de fond a reținut că "întrucât în anul 2011 reclamanta avea de recuperat impozit pe profit reprezentând plăți efectuate în cursul anului, iar în anul 2012 avea de recuperat o suma de 3.501.336 RON, impozit pe profit de recuperat din anul 2011, în mod legal consultantul fiscal a constatat faptul că la acest impozit pe profit suplimentar în suma de 43.610, aferent anului 2012 și 304.908 RON aferent anului 2011 reclamanta nu datora accesorii fiscale."

Pe cale de consecința, având în vedere prevederile legale aplicabile cauzei, rezultă ca instanța în mod eronat a anulat în întregime obligațiile fiscale accesorii, astfel că acestea puteau fi anulate doar corespunzător sumelor reprezentând debite principale anulate de instanță.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Regia Autonomă pentru Activități Nucleare nu a depus întâmpinare la cererile de recurs formulate de către pârâte și nu a formulat alte apărări pe parcursul acestui stadiu procesual.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

2.1. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat potrivit considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Reclamanta a învestit instanța de fond cu controlul de legalitate al pct. 2 și 3 din Deciziei nr. 47/25.02.2015 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală de Soluționare a Contestațiilor prin care s-a soluționat contestația prealabilă împotriva deciziei de impunere nr. xnr. 291/14.08.2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți.

La punctul 2 din decizia de soluționare a contestației s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației formulată de reclamanta Regia Autonomă pentru Activități Nucleare pentru suma de 3.015.913 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 464.309 RON, accesorii impozitului pe profit în sumă de 157.824 RON, contribuția de asigurări sociale datorată de angajator în sumă de 936.136 RON, accesorii aferente contribuției de asigurări sociale datorată de angajator în sumă 632.032 RON, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați în sumă de 472.422 RON, accesorii aferente contribuției individuale de asigurări sociale reținută de la asigurați în sumă de 318.962 RON, contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator în sumă de 20.429 RON și accesorii aferente contribuției de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de anagajator în sumă de 13.804 RON.

La punctul 3 din decizia menționată s-a respins ca nemotivată contestația formulată de reclamantă împotriva aceleași decizii de impunere pentru suma de 49.813 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 37.257 RON și accesorii aferente impozitului pe profit în sumă de 12.556 RON.

Referitor la prima dispoziție expusă din decizia de soluționare a contestației administrative instanța de fond, valorificând autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 120/2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar x/2012, a dispus anularea parțială a măsurilor de impunere suplimentară, apreciind că suma de 120.035 RON, rezultantă a diferenței dintre suma de 2.521.666 RON reținută ca și cheltuială nedeductibilă de organul fiscal și suma de 2.401.631 RON, exclusiv TVA, ce a fost a fost achitată de reclamantă în mod nelegal către societatea B. S.R.L., este aferentă unei cantități de cărbune energetic corespunzător calitativ fiind astfel deductibilă din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit.

Constatările instanței de fond sunt eronate, criticile recurentei - pârâte fiind în consecință fondate sub acest aspect.

Este indiscutabil, așa cum s-a reținut de instanța penală prin hotărârea anterior menționată, din perspectiva stării de fapt, că valoarea totală a prejudiciului suferit de reclamantă urmare a infracțiunilor săvârșite de inculpații cercetați a fost de 2.857.941,04 RON inclusiv TVA, reprezentând diferență nelivrată dar achitată de reclamantă pentru cantitatea de cărbune convenită prin contractul nr. x/S/16.01.2007 încheiat cu societatea B. S.R.L. Diferența a reprezentat slam cărbunos rezultat din activități metalurgice sau pământ amestecat cu praf de cărbune a cărei livrare a făcut obiectul cercetărilor penale pentru infracțiunea de înșelăciune.

În concret, reclamantei i-a fost livrat numai cantitatea de 2.291 tone de cărbune corespunzător calitatativ.

Or, pe aceeași stare de fapt s-au întemeiat și constatările organelor fiscale, independent și prealabil pronunțării hotărârii penale. Astfel, s-a reținut că suma de 2.521.666 RON reprezintă cheltuială efectuată în perioada iunie - decembrie 2007 cu achiziția și transportul de cărbune energetic de la societatea B. S.R.L., cărbune care nu a întrunit condițiile stabilite prin contract, astfel că din 39.714,25 tone cărbune achiziționat, doar 2.291,5 tone cărbune energetic a fost corespunzător, restul de 37.422,75 tone a fost slam cărbunos sau pământ amestecat cu praf de cărbune.

Diferența sesizată de instanța de fond de 120.035 RON este într-adevăr aferentă unei cantități de cărbune energetic corespunzător calitativ, însă nici reclamanta nu a pretins și demonstrat cu documente justificative, nici instanța de fond nu a reținut că aceste cheltuieli au fost efectuate în scopul operțiunilor sale taxabile. De altfel, singurile critici aduse de reclamantă în legătură cu acest aspect s-au rezumat la susținerea că s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr. x/2007 pentru suma de 3000.783,12 RON reprezentând valoare cărbune necorespunzător furnizat de societatea B. S.R.L.

Aceasta pentru că în raport de dispozițiile art. 19 alin. (1) și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

Or, constatarea faptului că s-a achiziționat și o cantitate de cărbune a fost corespunzătoare energetic nu conduce automat la concluzia că această achiziție a fost în scopul operațiunilor taxabile ale reclamantei, ansamblul achiziției demonstrând, așa cum a reținut organul fiscal, că nu a concurat la obținerea de venituri, ci din contra, a avut o influență negativă asupra producției, randamantul fiind sub cel prevăzut de tehnologie.

Prin urmare, contrar aserțiunilor instanței de fond, reclamanta datorează și suma de 134.996 RON reprezentând impozit pe profit și obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 157.824 RON accesorii aferente impozitului pe profit.

Instanța de fond a anulat și pct. 3 din decizia de soluționare a contestației în considerarea faptului că pentru justa stabilire a obligațiilor fiscale ale reclamantei corectă era obligarea acesteia la plata impozitului pe profit la un singur punct al deciziei, neputând fi calculate mai multe sume cu titlu de impozit pe profit aferente aceleiași perioade fiscale, astfel că se va reține ca nefiind legală decizia contestată pentru obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 49.813 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 37.257 RON și accesorii aferente în sumă de 12.556 RON (pct 3 din Decizia de soluționare a contestației nr. 497/25.02.2015).

În această privință, instanța de fond nu se prevalează de nici o normă a cărei încălcare să justifice sancțiunea nulității actului administrativ fiscal în discuție. Conduita organului fiscal care a tratat distinct creanțe fiscale cu titlu de impozit pe profit pentru aceași perioadă fiscală este justificată, prin analogie cu abordarea instanțelor judecătorești în întocmirea dispozitivului hotărârilor pe care le pronunță, de analiza unor raporturi juridice fiscale distincte în privința cărora au fost adoptate soluții diferite.

Astfel, la pct. 2 a fost respinsă ca nefondată contestația reclamantei ca nefondată, iar la pct. 3 ca nemotivată, în acest din urmă caz pentru lipsa oricăror critici de nelegalitate în cadrul contestației administrative având ca obiect impunerea suplimentară a reclamantei cu suma de 49.813 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 37.257 RON și accesorii aferente impozitului pe profit în sumă de 12.556 RON.

Concluzionând se reține că fără temei legal instanța de fond a anulat pct. 3 din Decizia nr. 47/25.02.2015 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală de Soluționare a Contestațiilor.

Prin urmare, actele administrativ fiscale contestate sunt legale, astfel că hotărârea instanței de fond care le-a invalidat parțial este dată cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, soluția adoptată de judecătorul fondului este nelegală, astfel că în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 alin. (1) și 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. va admite recursurile declarate de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți împotriva sentinței nr. 176/2019 din 19 aprilie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pe care o va casa în parte și, rejudecând, va respinge în tot acțiunea formulată de Regia Autonomă pentru Activități Nucleare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți împotriva sentinței nr. 176/2019 din 19 aprilie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând cauza respinge în tot acțiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.