ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5337/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanții Unitatea Teritorial Administrativă- Municipiul Iași și Consiliul Local al Municipiului Iași au formulat contestație împotriva următoarelor autorități publice: Ministerul Mediului, Administrația Fondului Pentru Mediu, Comitetul Director al Administrației Fondului pentru Mediu cu rol de comisie de selectare a proiectelor din cadrul "Programului privind îmbunătățirea calității aerului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puțin poluante în transportul public local de persoane, și de comisie de soluționare a contestațiilor depuse, solicitând admiterea contestației și, pe cale de consecință, admiterea următoarelor capete de cerere: - anularea Deciziei Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu din data de 07.12.2018, necomunicată în scris, doar (publicată pe site-ul Administrației Fondului pentru Mediu- www.x.ro, la data de 07.12.2018) prin care s-a respins Cererea de finanțare nerambursabilă depusă de către UAT Municipiul Iași, decizie atacată prin Contestația nr. 127622/10.12.2018, înregistrată la Autoritate sub nr. x/11.12.2018 și respinsă prin Decizia Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu nr. 349/DCD/17.12.2018; - anularea Deciziei Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu nr. 349/DCD/17.12.2018 contestată prin plângerea prealabilă nr. x/21.12.2018, înregistrată la Autoritate sub nr. x/27.12.2018, respinsă de către Administrația Fondului pentru Mediu- Direcția juridică prin adresa nr. x/25.01.2019, înregistrată la Municipiul Iași sub nr. x/29.01.2019; - constatarea conformității proiectului "înnoirea parcului prin achiziționarea de mijloace de transport public noi cu combustibili alternativi și/sau electrice în Municipiul Iași,; - constatarea eligibilității proiectului "înnoirea parcului prin achiziționarea de mijloace de transport public noi cu combustibili alternativi și/sau electrice în Municipiul Iași,; - alocarea finanțării nerambursabile de la bugetul anual al Fondului pentru mediu pentru implementarea Proiectului "înnoirea parcului prin achiziționarea de mijloace de transport public noi cu combustibili alternativi și/sau electrice în Municipiul Iași, " - admiterea excepției de nelegalitate a Ordinului Ministerului Mediului nr. 741/2018 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind îmbunătățirea calității aerului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puțin poluante în transportul public local de persoane, Anexa 1 Ghid de finanțare- dispozițiile art. 16 alin. (7), lit. b), sintagma "sau care nu sunt depuse sub forma solicitată de ghid.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 70/2019 din 21 iunie 2019, a admis excepția lipsei de interes în formularea capetelor de cerere vizând constatarea caracterului eligibil al proiectului "înnoirea parcului prin achiziționarea de mijloace de transport public noi cu combustibil alternativi și/sau electrice în Municipiul Iași" și obligarea autorității publice pârâte Administrației Fondului pentru Mediu la alocarea finanțării nerambursabile și, pe cale de consecință, le-a respins ca lipsite de interes; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul UAT-Municipiul Iași, prin primar, în contradictoriu cu pârâții Administrația Fondului pentru Mediu și Comitetul Director al Administrației Fondului pentru Mediu; a anulat Deciziile Comitetului Director al Administrației Fondului Mediu din data de 07.12.2018 și cea emisă sub nr. x/17.12.2018; a constatat conformitatea administrativă a documentației aferente dosarului de finanțare depus de reclamantul UAT Municipiul Iași privind proiectul "înnoirea parcului prin achiziționarea de mijloace de transport public noi cu combustibil alternativi și/sau electrice în Municipiul Iași " și, pe cale de consecință, a obligat Administrația Fondului pentru Mediu la verificarea pe fond a caracterului eligibil al proiectului depus de reclamant, cu respectarea celorlalte etape reglementate de art. 7 din Ordinul nr. 741/2018 al Ministrului Mediului și, totodată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că argumentele instanței de fond potrivit cărora "Cerința conformității cu originalul a documentelor depuse în copie, reglementată la alin. (2) al art. 15, nu poate fi extinsă și la dosarul copie a celui original deoarece cerința se referă la documentele depuse în copie și nu la dosarul copie, pentru că din punct de vedere logic documentele sunt depuse în dosarul original pe baza acestuia realizându-se copia exemplarului al doilea", nu pot fi primite tocmai datorită caracterului imperativ al normelor privind evaluarea și selectarea proiectelor în cadrul Programului privind îmbunătățirea calității aerului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puțin poluante în transportul public local de persoane, aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 741/13.07.2018. Obligația de conformitate cu legea și obligația de inițiativă pentru a asigura aplicarea legii, elemente care stau la baza principiului legalității, au impus respingerea dosarului de finanțare. Legiuitorul a configurat două ipoteze distincte: o primă ipoteză care stabilește cadrul general privind conținutul dosarului de finanțare (art. 12 din Ordinul ministrului mediului nr. 741/13.07.2018), și o a doua ipoteză care reglementează aspectele procedurale privind depunerea dosarului de finanțare (art. 15 din Ordinul nr. 741 din 13.07.2018). Analiza primei instanțe a vizat exclusiv metoda de interpretare logică a prevederilor art. 15 din Ordinul nr. 741 din 13.07.2018, fără a avea în vedere și metoda de interpretare sistemică a normelor juridice care presupune lămurirea înțelesului normei, ținând cont de legăturile sale cu altele, din același act normativ sau dintr-un altul. Or, dacă prima instanță ar fi analizat și prevederile art. 12 din Ordinul ministrului mediului nr. 741/13.07.2018 ar fi constatat că și în cazul documentelor care nu emană de la intimată (certificatul de cazier fiscal, certificatul de atestare fiscal,ă certificatul de atestare privind obligațiile la Fondul pentru mediu), legiuitorul a prevăzut posibilitatea depunerii în original, nu doar în copie, astfel cum eronat reține instanța fondului. Din această perspectivă, dacă solicitantul finanțării ar fi depus aceste documente în original, este evident că, în dosarul copie, înscrisurile în cauză ar fi trebuit certificate pentru conformitate conform prevederilor art. 15 alin. (2) din Ordinul nr. 741 din 13.07.2018. De aceea, o deplină respectare a normelor de tehnică legislativă trasate de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ar fi impus ca prima instanță să analizeze integral dispozițiile legale menționate în precedent. Recurenta mai precizează că intimata a depus două dosare, unul cu mențiunea "original", celălalt cu mențiunea "copie". Dosarul cu mențiunea "copie" conține copii ale documentelor aflate în dosarul cu mențiunea "original", astfel, documentele prezentate în copie "conform cu originalul" nu reprezintă certificarea "conform cu originalul", întrucât documentul în sine, în integralitatea lui, reprezintă copia copiei certificate "conform cu originalul" depusă inițial la dosarul "original". Prin urmare, intimata, potrivit art. 15 alin. (1) și (2) din Ordinul nr. 741/2018, trebuia ca în dosarul de finanțare - exemplarul copie - să depună documentele solicitate în copie certificată "conform cu originalul" și nu copii după documente certificate conform cu originalul. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Apărările formulate în cauză Intimații Administrația Fondului pentru Mediu și Comitetul Director al Administrației Fondului pentru Mediu au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul a depus la autoritatea pârâtă proiectul pentru înnoirea parcului prin achiziționarea de mijloace de transport public noi cu combustibil alternativi și/sau electrice în Municipiul Iași în vederea asigurării unei cote părți de finanțare nerambursabilă, procedura de analiză a proiectelor depuse spre finanțare fiind reglementată prin Ordinul 741/2018 emis de Ministrul Mediului. În etapa verificării conformității modului de depunere a cererii de finanțare și a documentelor aferente, conform grilei prevăzute în anexa nr. 3 la ghid, potrivit etapelor reglementate de art. 16 alin. (4) din Ordinul nr. 741/2018, cererea de finanțare și proiectul depus de către reclamant au fost constatate ca neconforme și respinse datorită faptului că documentele depuse în copie nu sunt certificate "conform cu originalul", documentele avute în vedere fiind cele depuse în dosarul copie, conform art. 15 alin. (1) din Ordin. Potrivit prevederilor art. 15 din Ordinul 741/2018 al Ministrului Mediului: "(1) Dosarul de finanțare, conținând două exemplare, copie și original, cu toate documentele obligatorii menționate în prezentul ghid, va fi depus la registratura Autorității, în plic sigilat, iar solicitantul va înscrie pe plic următoarele informații: a) denumirea și adresa completă; b) titlul programului: "Programul privind îmbunătățirea aerului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puțin poluante, în transportul public local de persoane"; c) sesiunea de depunere. (2) Documentele depuse în copie vor fi certificate "conform cu originalul". (3) Dosarul de finanțare poate fi transmis prin orice modalitate care asigură confirmarea recepționării acestuia de către Autoritate în interiorul perioadei sesiunii de depunere.". Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că reclamantul avea obligația legală de a întocmi un singur dosar de finanțare, pe care să-l depună în original și o copie a acestuia, cerința referitoare la conformarea cu originalul a documentelor depuse în copie referindu-se strict la dosarul original și nu la copia acestuia. Cerința conformității cu originalul a documentelor depuse în copie, reglementată la alin. (2) al art. 15, nu poate fi extinsă și la dosarul copie a celui original deoarece cerința se referă la documente depuse în copie și nu la dosarul copie, pentru că din punct de vedere logic documentele sunt depuse în dosarul original, pe baza acestuia realizându-se copia exemplarului al doilea. În măsura în care legiuitorul ar fi intenționat ca și documentele ce constituie copia dosarului original să fie certificate pentru conformitate, ar fi condiționat în mod expres prin referire la dosarul copie și nu doar la documentele ce se depun în copie. Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că U.A.T. Municipiul Iași a îndeplinit în integralitate cerințele depunerii dosarului de finanțare în conformitate cu dispozițiile art. 12 din Ghidul de finanțare aprobat prin Ordinul Ministerului Mediului nr. 741/2018, singurul motiv invocat în analiză fiind doar lipsa mențiunii "conform cu originalul". Prin respingerea dosarului de finanțare motivat de lipsa mențiunii "conform cu originalul" de pe dosarul copie, recurenta a făcut dovada unui formalism excesiv, neținând cont de faptul că lipsa acestei mențiuni de pe dosarul copie nu constituie o condiție esențială a existenței înscrisurilor, ci doar un aspect de formă, al cărui potențial viciu nu atrage aplicarea unei sancțiuni atât de drastice. Nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia instanța de fond a încălcat sau a aplicat greșit normele de drept material. Dimpotrivă, recurenta este cea care a analizat greșit normele juridice și a utilizat o modalitate de interpretare a acestora ce nu corespunde scopului și logicii firești a acestora. Recurenta a extins, astfel, cerința certificării documentelor depuse în copie și la dosarul copie, în condițiile în care art. 15 alin. (2) al Ordinului nr. 741/2018 prevede foarte clar că doar documentele depuse în copie la dosarul original trebuie certificate pentru conformitate cu originalul. Faptul că prima instanță a procedat la interpretarea corectă a dispozițiilor legale, spre deosebire de interpretarea abuzivă efectuată de recurenta-pârâtă, rezultă chiar din norma sancționatorie reprezentată de art. 16 alin. (7) din Ordinul nr. 741/2018, care se referă la respingerea dosarului de finanțare, dosar ce are caracter unic, sancțiunea neaplicându-se exclusiv dosarului copie în condițiile în care exemplarul original al dosarului de finanțare respectă cerințele impuse de Ghid. Înalta Curte apreciază că, în condițiile în care însăși recurenta a admis faptul că nerespectarea cerințelor de formă a vizat doar copia dosarului de finanțare, exemplarul original a respectat in integrum cerințele solicitate de Ghidul de finanțare, astfel cum a reținut și instanța de fond. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.