ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4722/2021

Ședința publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 2.10.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea Deciziei nr. 402 emise de pârât la data de 04.09.2018, prin care reclamanta a fost sancționată cu somație publică de intrare în legalitate pentru încălcarea prevederilor art. 112 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentința civilă nr. 1384 din 10 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1384 din 10 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată că potrivit art. 112 alin. (1) din Codul audiovizualului, pe care s-a întemeiat sancțiunea aplicată:

"În mod excepțional, în cadrul serviciilor de programe de televiziune se poate difuza, în intervalul orar 20:00 - 6,00, în alte situații decât cele precizate la art. 110, un spot publicitar izolat, cu respectarea regulilor de inserare a publicității".

Precizează că pârâtul a analizat raportul întocmit de Direcția Monitorizare în baza reclamatiei primite cu privire la edițiile emisiunii "B." difuzate în 6 și 7 martie 2018, de postul de televiziune A., iar în motivarea deciziei s-a reținut că sancțiunea a fost acordată pentru presupusa încălcare a art. 112 alin. (2) din Codul audiovizualului - Decizia CNA nr. 220/2011 prin difuzarea de către postul de televiziune A. în datele de 06.03.2018 și 07.03.2018, în cadrul emisiunii arătate a unui spot izolat pentru produsul Hepiflor, apreciind că spotul a fost difuzat cu încălcarea regulilor de inserare a publicității prevăzute de art. 112 alin. (1) din Codul audiovizualului.

Susține că instanța de fond a reținut în mod eronat că intenția legiuitorului ar fi fost a fost aceea de a face trimitere la condițiile cumulative specifice impuse spotului izolat prin alin. (2) al art. 110 și că sintagma "respectarea regulilor de inserare a publicității" evocă regimul general de difuzare a publicității, și nu condițiile cumulative specifice spotului izolat prin art. 110 alin. (1) și (2) din Codul audiovizualului.

Susține că instanța de fond nu a ținut cont de apărările sale și nu le-a analizat în întregime.

Mai arată că, dacă s-ar reține că spoturile publicitare izolate trebuie să respecte regulile de inserare a publicității prevăzute de art. 27 din Legea nr. 504/2002 și de art. 106 din Codul audiovizualului, dispozițiile art. 112 din Codul audiovizualului ar fi lipsite de eficiență.

Precizează că, referitor la spoturile publicitare izolate, altele decât cele difuzate în cadrul transmisiunilor sportive, art. 27 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 prevede că acestea constituie excepții de la regulile referitoare la publicitate și pot fi difuzate numai în cazuri stabilite ca atare de Consiliu prin Decizia CNA nr. 220/2011 - Codul audiovizualului. Arată că acest tip de publicitate și condițiile de inserare sunt reglementate într-o secțiune separată și distinctă față de regulile generale prevăzute de art. 106 al aceluiași act normativ.

Consideră că la pronunțarea hotărârii atacate, instanța de fond nu a avut în vedere faptul ca art. 106 din Codul audiovizualului tratează regulile aplicabile calupurilor de publicitate, nu spoturilor izolate.

Susține că un calup publicitar poate fi alcătuit și dintr-un singur spot publicitar, neexistând vreo obligație legală ca acesta să includă mai multe spoturi, astfel că în speță ar fi vorba de un calup publicitar cu un singur spot. În acest sens, apreciază că în intervalul orar 20:00 - 06:00 poate fi difuzat un singur calup publicitar cu un spot, interdicție care nu este prevăzută de legislația audiovizuală.

Critică faptul că instanța de fond a reținut că sintagma generică "respectarea regulilor de inserare a publicității" evocă regimul general de difuzare a publicității, respectiv art. 27 din Legea nr. 504/2002, fără a lua în considerare faptul ca spoturile publicitare izolate se circumscriu noțiunii de publicitate. Consideră că din art. 27 alin. (2) al Legii nr. 504/2002 reiese că spoturile publicitare izolate, altele decât cele difuzate în cadrul transmisiunilor sportive, se supun unor reguli distincte față de celelalte tipuri de publicitate. Dacă spotul pentru care a fost sancționată se supune regimului generic de inserare a publicității prevăzut de alin. (1) al articolului de mai sus, se impune separarea clară prin mijloace optice și/sau acustice ori spațiale a publicității televizate față de conținutul audiovizual. Or, așa cum a reținut instanța, spotul în discuție a fost însoțit, pe tot parcursul difuzării, de marcajul "P" de culoare albă, pe fond transparent, amplasat în partea din dreapta jos a ecranului, apreciind că a îndeplinit această condiție.

Intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea Deciziei nr. 402 emise de pârât la data de 04.09.2018, prin care reclamanta a fost sancționată cu somație publică de intrare în legalitate pentru încălcarea prevederilor art. 112 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.

Prin decizia atacată, recurenta-reclamantă a fost sancționată cu somație publică de intrare în legalitate pentru încălcarea prevederilor art. 112 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutul audiovizual, reținând că spotul publicitar izolat trebuia difuzat în condițiile textului de lege de mai sus, și nu conform art. 110 alin. (2) din același cod.

Potrivit art. 112 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, emisă de Consiliul Național al Audiovizualului:

"În mod excepțional, în cadrul serviciilor de programe de televiziune se poate difuza, în intervalul orar 20:00-6:00, în alte situații decât cele precizate la art. 110, un spot publicitar izolat, cu respectarea regulilor de inserare a publicității."

De asemenea, conform art. 110 din același cod: (1) În cadrul serviciilor de programe de televiziune se pot difuza spoturi publicitare izolate numai dacă pauzele disponibile pentru inserarea spoturilor între părțile unui program, cum ar fi pauzele dintre rundele unui meci de box sau de tenis, sunt foarte scurte.

(2) Spotul izolat se difuzează în următoarele condiții cumulative:

a) durata spotului să nu depășească 30 de secunde;

b) să fie însoțit pe toată durata difuzării de un marcaj cât mai vizibil, constând în majuscula "P" încadrată într-un cerc cu suprafața transparentă, cu dimensiunea de minimum 30 de puncte în format SD, definiție standard, respectiv 60 în format HD, înaltă definiție, amplasat în partea din dreapta jos a ecranului.

Cele două texte anterior evocate se regăsesc în Secțiunea a 4-a Excepții. Spoturi izolate din cadrul Capitolului IV Publicitate și teleshopping al Deciziei nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

Înalta Curte constată că, din analiza coroborată a celor două articole, reiese că difuzarea spoturilor publicitare izolate în condițiile art. 110 alin. (2) din Codul audiovizualului, invocat de către recurenta-reclamantă, presupune ca respectivul spot să fie difuzat doar atunci când pauzele disponibile pentru inserarea spoturilor între părțile unui program, cum ar fi pauzele dintre rundele unui meci de box sau de tenis, sunt foarte scurte.

Or, în speță, în mod corect a sesizat, atât Consiliul Național al Audiovizualului, cât și instanța de judecată, că acest text de lege nu era aplicabil în speță, nefiind îndeplinită condiția premisă ca pauzele disponibile pentru inserarea spoturilor între părțile unui program să fie foarte scurte, în speță fiind vorba de emisiunea "B.".

Art. 110 alin. (2) din Codul audiovizualului presupune ca durata foarte scurtă a pauzei disponibile pentru inserarea spoturilor izolate să fie determinată de specificul emisiunilor în cadrul cărora se difuzează, Consiliul Național al Audiovizualului exemplificând în sensul că este vorba de pauzele dintre rundele unui meci de box sau de tenis, emisiuni ce se transmit, de regulă, în direct, iar intervalul scurt ce poate fi alocat spoturilor publicitare izolate este dat tocmai de elementele caracteristice ale respectivelor emisiuni.

Astfel fiind, contrar celor susținute de către recurenta-reclamantă, dat fiind specificul emisiunii "B.", spoturile publicitare izolate nu puteau fi difuzate în cadrul acestei emisiuni decât în condițiile art. 112 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, respectiv, în intervalul orar 20:00-6:00, în alte situații decât cele precizate la art. 110, cu respectarea regulilor de inserare a publicității.

De altfel, în același sens este și art. 27 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, potrivit căruia:

"(2) Spoturile publicitare și de teleshopping izolate, altele decât cele difuzate în cadrul transmisiilor sportive, constituie o excepție și pot fi difuzate numai în cazuri stabilite ca atare de Consiliu".

Înalta Curte constată că, din această perspectivă, prima instanță a reținut în mod corect că, din interpretarea sistematică a întregii Secțiuni 4 din Capitolul IV din Codul audiovizualului, în baza regulilor de interpretare teleologică, că înțelesul art. 112 alin. (1) este acela că text de lege instituie o excepție de la tipul de emisiune în cadrul căreia spotul izolat poate fi inserat, cu condiția respectării regulilor de inserare a publicității, iar sintagma "respectarea regulilor de inserare a publicității" evocă regimul general de difuzare a publicității, în sensul art. 27 din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului care impune o separare clară prin mijloace optice și/sau acustice și/sau spațiale a publicității televizate de conținutul editorial propriu-zis și în condițiile art. 106 din Codul audiovizualului, și nu condițiile cumulative specifice spotului izolat prin prevederile art. 110 alin. (1) și (2) din Codul audiovizualului, cu observația că un indiciu clar pentru stabilirea sensului art. 112 alin. (2) din Codul audiovizualului îl reprezintă tocmai opțiunea legiuitorului de a utiliza cuvântul "publicitate" și nu "respectarea regulilor de inserare a spotului izolat" în înțelesul și condițiile art. 110 alin. (2).

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1384 din 10 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 14 octombrie 2021.