ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4607/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul A.N.I., solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/3.09.2018, întocmit de pârât.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 159/2018 din 19 decembrie 2018 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul A.N.I.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, recurentul reclamant a arătat, în esență, că sentința este nemotivată, instanța de fond preluând doar idei din raportul de evaluare. Totodată, arată că sentința a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 70 și 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Analizând definiția conflictului de interese, oferită de art. 70 din Legea nr. 161/2003 se observă că este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții, respectiv calitate de demnitar public a persoanei, existența unui interes patrimonial, interesul să influențeze efectiv îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin în cadrul funcției sau demnității deținută, atribuțiile să derive din Constituție sau alte acte normative. Or, faptul angajării fiicei nu se încadrează în noțiunea de interes patrimonial în cauză, iar acest eventual interes nu a influențat activitatea subsemnatului și îndeplinirea atribuțiilor. Astfel, Legea nr. 215/2001 dă dreptul primarilor să angajeze un consilier personal, nu interzice să își angajeze în cadrul biroului său o rudă în linie dreaptă, de gradul I. Agenția Națională de Integritate nu a făcut nicio trimitere la niciun text de lege din cuprinsul Legii nr. 215/2001 și a decis, în mod arbitrar, că o legătură de sânge naște o prezumție de culpă absolută și că subsemnatul mă fac vinovat de săvârșirea unui conflict de interese contrar normelor legale în vigoare.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prealabil, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului declarat de reclamantul A. apreciind că față de criticile formulate, recursul se încadrează în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Referitor la criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ., așa cum Înalta Curte a arătat constant în jurisprudența sa, dispozițiile legale menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților. Or, hotărârea recurată, cuprinde succint argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea îl nemulțumesc pe recurent, nefiind identificată "lipsa motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței și care au condus la respingerea cererii și argumentele pentru care a înlăturat susținerile subsemnatului" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. Faptul că recurentul nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat. Potrivit motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ. de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate. Astfel, prin raportul de evaluare nr. x/03.09.2018 încheiat de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate s-a concluzionat că în urma evaluării efectuate în lucrarea nr. x/10.03.2015, privind pe A., primar al Comunei Rebricea, Județul Iași, au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul juridic al conflictelor de interese, în materie administrativă, întrucât a semnat Dispoziția nr. 349/31.07.2012 privind prelungirea contractului de muncă nr. x/31.10.2010 al fiicei sale, B., în funcția de consilier al Primarului comunei Rebricea pe durata mandatului acestuia de primar, 2012-2016, începând din data de 1.07.2012. De asemenea, reclamantul, în aceeași calitate, a semnat Actul adițional la Contractul individual de muncă nr. x/31.10.2010 de prelungire a duratei contractului pe o perioadă determinată cuprinsă între 01.07.2012 - iunie 2016 și de modificare a salariului de bază lunar; fișa de evaluare a performanțelor profesionale individuale (criterii) a doamnei B., consilier personal al primarului, din data de 31.01.2013; Dispoziția nr. 57/31.01.2014 privind stabilirea salariului brut și reîncadrarea, începând cu data de 01.01.2014, în funcția de execuție de consilier în cadrul Cabinetului primarului, a doamnei B.; Acordul acestuia nr. 1165/19.02.2014 cu privire la încetarea contractului individual de muncă al acesteia; și Dispoziția nr. 97/26.02.2014 privind încetarea Contractului individual de muncă nr. x/31.10.2010 al doamnei B., consilier personal în cadrul Cabinetului primarului, începând cu data de 03.03.2014. Toate aceste aspect au influențat îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi reveneau, situație ce constituie conflict de interese, în raport cu dispozițiile art. 70, art. 71 și art. 76 din Legea nr. 161/2003. Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003: "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative". În temeiul art. 71 din același act normativ: "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public". Conform art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, act normativ în vigoare în perioada mandatului de primar a intimatului: "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv; b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia; c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri; d) o altă autoritate din care fac parte; e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceștia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora; f) o asociație sau fundație din care fac parte." Art. 25 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, act normativ în vigoare în perioada celor mandatului de primar a intimatului, ne arată că aleșii locali sunt primarul, consilierii locali, președintele consiliului județean și consilierii județeni. În asigurarea liberului exercițiu al mandatului lor, aceștia îndeplinesc o funcție de autoritate publică, beneficiind de dispozițiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat. Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, "primarii, viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I". Față de dispozițiile legale menționate mai sus, se impune a concluziona că interesul personal de natură patrimonială al alesului local trebuie analizat în raport de integralitatea dispozițiilor legale incidente și în vigoare în perioada verificată. Pe de altă parte, interpretarea prevederilor normative anterior citate conduc la concluzia că generarea unui conflict de interese este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: persoana verificată să ocupe o funcție publică; în exercitarea funcției publice, persoana să emită un act administrativ, să încheie un act juridic ori să emită o dispoziție; actul administrativ/actul juridic să producă un folos material pentru sine, pentru soțul său ori pentru rudele sale sau afinii până la gradul al doilea inclusiv. În cauza de față, se constată că: - intimatul-reclamant A. a îndeplinit funcția de primar al Comunei Rebricea, județul Iași, în mandatului 2012 - 2016. - a semnat Dispoziția nr. 349/31.07.2012 privind prelungirea contractului de muncă nr. x/31.10.2010 al fiicei sale, B., în funcția de consilier al Primarului Comunei Rebricea; - a semnat Actul adițional la Contractul individual de muncă nr. x/31.10.2010 de prelungire a duratei contractului pe o perioadă determinată cuprinsă între 01.07.2012 - iunie 2016 și de modificare a salariului de bază lunar; - a semnat fișa de evaluare a performanțelor profesionale individuale (criterii) a doamnei B., consilier personal al primarului, din data de 31.01.2013; - a semnat Dispoziția nr. 57/31.01.2014 privind stabilirea salariului brut și reîncadrarea, începând cu data de 01.01.2014, în funcția de execuție de consilier în cadrul Cabinetului primarului, a doamnei B.; - a semnat acordul acestuia nr. 1165/19.02.2014 cu privire la încetarea contractului individual de muncă al acesteia; - a semnat Dispoziția nr. 97/26.02.2014 privind încetarea Contractului individual de muncă nr. x/31.10.2010 al doamnei B., consilier personal în cadrul Cabinetului primarului, începând cu data de 03.03.2014. Atât recurenta Agenția Națională de Integritate cât și prima instanță au reținut că simpla încălcare a obligației prevăzute de texul de lege de la art. 76 din Legea nr. 161/2003 conduce la concluzia existenței conflictului de interese, nefiind necesară întrunirea altor condiții cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut o prezumție absolută de nelegalitate a actelor astfel încheiate, sancționându-le cu nulitatea absolută conform alineatului al doilea al aceluiași articol. Așadar, nu pot fi considerate ca având un caracter întemeiat nici criticile recurentei-reclamante în sensul că "Agenția Națională de Integritate nu a făcut nicio trimitere la niciun text de lege din cuprinsul Legii nr. 215/2001 și a decis, în mod arbitrar, că o legătură de sânge naște o prezumție de culpă absolută și că subsemnatul mă fac vinovat de săvârșirea unui conflict de interese contrar normelor legale în vigoare". Faptul că Legea nr. 215/2001 nu reglementează în mod expres regimul interdicțiilor și incompatibilităților celor care ocupă funcții de demnitate nu poate echivala nici într-un caz cu eludarea dispozițiilor din cuprinsul legilor speciale care reglementează aceste situații. Situația de fapt anterior învederată este recunoscută de recurentul-reclamant, însă acesta susține că nu a avut un interes personal patrimonial în sensul legii. Înalta Curte nu poate reține această susținere întrucât, în cazul interesului personal de ordin administrativ, nu se pune în discuție existența unui beneficiu, a unui folos, ci sancțiunea intervine chiar pentru simplul fapt al posibilității anticipării deciziei autorității. Se constată, astfel, că în cauză au fost încălcate principiile enumerate de art. 71 din Legea nr. 161/2003, respectiv imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, existând, în ceea ce îl privește pe recurent, un interes în sensul art. 70 din Legea nr. 161/2003. În consecință, criticile aduse sentinței recurate sunt neîntemeiate, fiind reținută corect existența conflictului de interese reglementat de prevederile art. 76 din Legea nr. 161/2003, ivit prin faptele identificate în cuprinsul Raportului de evaluare nr. x/03.09.2018, reținute în sarcina persoanei evaluate în calitate de primar al Comunei Rebricea, Județul Iași. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.