ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3631/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3631/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 15 iunie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 03.01.2018 sub nr. x/2018, A. S.R.L., în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asociaților, a formulat contestație prin care a solicitat instanței de judecată să dispună anularea Deciziei nr. 11662/28.11.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asociaților; obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asociaților la plata către reclamantă a sumei de 1.952,23 RON cu titlu de despăgubiri; obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asociaților la plata cheltuielilor de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 3997 din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, anularea Deciziei nr. 11662/28.11.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asociaților, obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1.952,23 RON cu titlu de despăgubiri și obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asociaților la plata cheltuielilor de judecată.
II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului
Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de față, în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că recurenta-reclamantă nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."
Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".
Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 3997 din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 4 decembrie 2018, conform dovezii de înmânare atașată la dosarul instanței de fond - fila x.
În cauză, cererea de recurs a fost expediată prin poștă la instanța de fond la data de 21 decembrie 2018, potrivit mențiunii înscrise pe formularul de expediere atașat plicului, așadar cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.
Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Înalta Curte constată astfel, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 21 decembrie 2018, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 20 decembrie 2018.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 185 C. proc. civ. coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3997 din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2021.