ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3621/2021

Ședința publică din data de 15 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Județul Dâmbovița, prin Consiliul Județean Dâmbovița, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (M.D.R.A.P.) - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative (A.M.P.O.D.C.A.), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea deciziei M.D.R.A.P. nr. 10/25.05.2015 de soluționare a contestației formulate împotriva notei de constatare a abaterii și de stabilire a reducerilor procentuale nr. 3640-P/13.10.2014, acte administrative privind proiectul cu cod SMIS 12696, cu titlul "Strategia pentru dezvoltarea durabilă a județului Dâmbovița", cu retragerea constatărilor, anularea măsurilor și a concluziilor finale de aplicare a reducerii procentuale în sumă de 28.595 RON, reprezentând 10% din valoarea contractului de serviciu nr. x/21.07.2011.

Primul ciclu procesual

Prin sentința nr. 263 din data de 04.12.2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a anulat deciziile nr. 10/25.05.2015 și nr. 38/17.02.2015 și nota de constatare a abaterii și de stabilire a reducerilor procentuale nr. 426-P/24.02.2015.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 2613/18.06.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 263 din 4 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Al doilea ciclu procesual

La Curtea de Apel Ploiești, secția a II a civilă,de contencios administrativ și fiscal cauza a fost înregistrată sub nr. x/2015* din data de 23.10.2018.

Prin sentința nr. 212 din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Județul Dâmbovița prin Consiliul Județean Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 212 din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Județul Dâmbovița prin Consiliul Județean Dâmbovița, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului, recurentul - reclamant a arătat că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod eronat prevederile art. 47 alin. (3) și art. 50 alin. (4) din O.U.G nr. 66/2011, în sensul constatării, în mod cu totul nejustificat, a posibilității refacerii notei de constatare a neregulilor nr. 3640-P/13.10.2014 de către echipa de control din cadrul autorității de management MDRAP, chiar pentru lipsa temeiului de fapt și de drept din notă, în baza căreia i-a fost aplicată și reținută beneficiarului proiectului Cod SMIS 12696, o corecție financiară de 10% din valoarea contractului de servicii nr. x/21.07.2011, nefiind prevăzută prin lege o atare posibilitate.

Refacerea unei note de constatare a neregulilor este permisă doar din considerente legate de erori de calcul în ce privește sumele stabilite cu titlu de corecție financiară, sau erori legate de măsurile prevăzute, altminteri refacerea unui act administrativ lipsit de temei de drept nu poate fi acoperită prin posibilitatea emiterii unui nou act.

Recurentul a invocat în acest sens dispozițiile art. 48 alin. (3) din Codul de procedură fiscală privind îndreptarea erorilor materiale din actele administrative potrivit cărora: "(3) Prin erori materiale, în sensul prezentului articol, se înțelege orice greșeli de redactare, omisiuni sau mențiuni greșite din actele administrative fiscale, cu excepția acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal".

Însă în Decizia MDRAP nr. 38/17.02.2015 și în Nota de constatare a abaterii nr. 426-P/24.02.2015 se specifică faptul că atât reducerea de 10% din valoarea contractului de serviciu menționat, cât și măsurile dispuse prin Nota de constatare a neregulilor nr. 3640-P/13-10-2014, rămân neschimbate, fiind evident faptul completării ulterioare a temeiului de drept, peste prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale Codului de procedură fiscală.

Ori după epuizarea cercetării administrative referitor la Nota de constatare a abaterii nr. 3640-P/13.10.2014, MDRAP nu mai putea reface această notă, omisiunea și completarea ulterioară a temeiului de drept fiind o chestiune legată de fondul actului administrativ fiscal, Autoritatea de Management încălcând astfel și prevederile art. 47 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011.

Ca atare, instanța de fond a concluzionat total eronat faptul că Județului Dâmbovița nu i-ar fi fost produs niciun prejudiciu prin menținerea măsurilor de aplicare a corecției financiare în cauză conform Deciziei MDRAP nr. 10/25.05.2015 și a notei de constatare a abaterii nr. 426-P/24.02.2015, întrucât nici prima notă de constatare a abaterilor și nici nota refăcută de constatare a abaterilor nu au natura juridică de titluri de creanță, în sensul legii.

Recurentul - reclamanta a susținut, de asemenea, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, apreciind cu totul nejustificat faptul că cerințele minime de calificare în ceea ce privește capacitatea profesională a experților, prevăzute de autoritatea contractantă în fișa de date a achiziției la secțiunea 5.4.2), în vederea atribuirii contractului de servicii nr. x/21.07.2011 din cadrul proiectului Cod SMIS 12696, ar fi încălcat prevederile O.U.G. nr. 34/2006.

Autoritatea contractantă nu a impus pentru operatorii economici cerințe de calificare restrictive referitor la capacitatea profesională și experiența similară a experților ce aveau să fie desemnați urmare demarării licitației publice pentru atribuirea contractului de servicii menționat, iar având în vedere obiectul și specificul contractului ce urma a fi derulat, s-a respectat întocmai O.U.G nr. 34/2006, astfel cum era în vigoare la data demarării licitației publice în cauză, respectiv conform invitației de participare nr. 296511 publicată de către ANRMAP în SEAP la data de 31.05.2011.

Conform Ordinului Autorității Naționale de Reglementare și Monitorizare a Achizițiilor Publice nr. 509/2011, privind formularea criteriilor de calificare și selecție, sunt enumerate prin Anexa 1 și 2, formulările restrictive și nerestrictive în ce privește documentația de atribuire și invitația de participare, act care a fost publicat în M. Of. nr. 687/28 septembrie 2011.

În condițiile în care, până la data de 28 septembrie 2011, prin O.U.G. nr. 34/2006 nu existau precizate cerințele apreciate ca fiind restrictive, astfel cum au fost prevăzute în Ordinul ANRMAP mai sus menționat, precum și având în vedere prevederile art. 9 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, abaterile reținute autorității contractante conform actelor administrative a căror anulare o solicităm, nu constituie condiții restrictive de calificare.

A mai arătat recurentul că în mod nejustificat și fără enumerarea vreunui criteriu concret de apreciere în acest sens, s-a considerat de către echipa de control din cadrul MDRT, dar și de către instanța de fond, că cerința de calificare mai sus menționată, nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție de lucrări menționat.

Autoritatea contractantă a urmărit ca demonstrarea experienței similare în susținerea exercitării capacității de implementare a proiectului pentru personalul specializat să fie determinată de competențele ce ar fi putut fi probate în legătură atât cu derulare contractului de serviciu în cauză, cât și în legătură cu dificultățile ce s-ar fi ivit în executarea contractului.

Motivul pentru care s-a solicitat de către autoritatea contractantă dovada executării unor contracte similare nu a reprezentat o cerință arbitrară, ci a vizat existența unei constanțe în executarea de lucrări similare, de complexitate asemănătoare cu obiectivul urmărit prin atribuirea contractului de servicii nr. x/2011. Astfel, nu s-a urmărit restricționarea accesului operatorilor economici prin impunerea acestei cerințe de calificare, ci s-a avut în vedere asigurarea faptului că ofertanții au experiența minimă necesară care să le permită derularea și finalizarea lucrărilor suportate din fonduri europene, conform cerințelor Uniunii Europene.

Recurentul a susținut că instanța de fond în mod eronat a reținut în considerentele sentinței civile recurate că autoritatea contractantă nu ar fi motivat/justificat în niciun fel cerințele de calificare solicitate pentru personalul de specialitate, deși la dosarul de fond a fost depusă nota justificativă nr. x.04.2011.

A arătat, de asemenea, că singura limitare, prevăzută până la intrarea în vigoare a Ordinului ANRMAP nr. 509/2011, ordin care nu era incident în cauză, constă în respectarea principiilor prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, principii care nu au fost încălcate în niciun fel.

În fine, recurentul a susținut că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare greșita legii, respectiv a art. 181 lit. c) din O.U.G. nr. 334/2006 în ceea ce privește aprecierea ca nefiind dovedite plățile impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale la bugetul de stat de către operatorul economic S.C. A. S.R.L. conform Certificatului de atestare fiscală nr. x/11.05.2011.

Instanța de fond în mod nejustificat nu a luat în considerare împrejurările de fapt intervenite ulterior datei de 07.06.2011, împrejurări neimputabile autorității contractante și dincolo de voința acestei autorități, această dată fiind stabilită inițial de autoritatea contractantă ca dată de deschidere a ofertelor și de desemnare a ofertantului câștigător, împrejurări în raport cu care apreciem că autoritatea contractantă a respectat legea solicitând certificatul de atestare fiscală în discuție operatorului economic menționat, în condițiile și termenul legal prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 astfel cum era în vigoare la data demarării licitației publice pentru atribuirea contractului de servicii nr. x/21.07.2011.

Astfel, certificatul de atestare fiscală în cauză a fost eliberat în data de 11.05.2011, cu termen de valabilitate 30 zile de la data emiterii acestuia.

Ca atare, conform adresei CJ.D. nr. x/02.06.2011, invitația de participare pentru atribuirea contractului de servicii menționat, a fost transmisă de autoritatea contractantă spre validare ANRMAP în data de 24.05.2011, cu respectarea termenului limită de 10 zile prevăzut în acest sens de art. 71 din O.U.G. nr. . 34/2006, însă din motive tehnice, ANRMAP a publicat această invitație în data de 31.05.2011, situație de fapt neimputabilă autorității contractante și care a dus la validarea anunțului de participare cu întârziere.

Cât privește decalarea datei limită de deschidere a ofertelor, aceasta a fost determinată din motive obiective, urmare clarificării din oficiu a decalării datei limită de depunere a ofertelor înregistrată la CJ.D. sub nr. x/17.06.2011, întrucât data inițial stabilită în acest sens pentru ziua de 13.06.2011 a fost zi nelucrătoare, fiind stabilită data de 14.06.2011 pentru depunerea de oferte.

Intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Județul Dâmbovița este nefondat. Hotărârea pronunțată nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta nefiind rezultatul unei interpretări și aplicării eronate a normelor de drept material.

Potrivit art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, "Contestația administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță, și trebuie să conțină următoarele elemente: a) datele de identificare a contestatarului; b) obiectul contestației; c) motivele de fapt și de drept; d) dovezile pe care se întemeiază; e) semnătura contestatarului sau a împuternicitului acestuia. 18/07/2020 - lit. a) fost modificată prin Lege 128/2020. (2) Dovada calității de împuternicit al contestatarului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii. (3) Obiectul contestației administrative îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise în procesul-verbal de stabilire a creanței bugetare care reprezintă titlu de creanță. (4) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere. (5) Contestația administrativă se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanță care este contestat și nu este supusă taxelor de timbru."

În conformitate cu art. 50 alin. (1) "Autoritatea publică emitentă a titlului de creanță în aplicarea prevederilor art. 21 se va pronunța prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestației sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației sau a completării acesteia conform art. 48 alin. (1), după caz.

(4) În cazul admiterii contestației, se decide anularea titlului de creanță atacat și, după caz, emiterea unui nou titlu, care va avea în vedere strict considerentele deciziei. (5) Prin soluționarea contestației nu se poate crea contestatarului o situație mai grea în propria sa cale de atac."

În acord cu cele reținute de prima instanță, se constată că interpretarea acestor dispoziții nu poate fi decât în sensul că în urma admiterii contestației se poate emite un nou titlu de creanță care să remedieze motivele de nelegalitate existente în privința primului titlu atacat, aceasta fiind una dintre soluțiile ce pot fi adoptate prin decizia de soluționare a contestației.

În cauza de față, prin decizia nr. 38/17.02.2015, Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a admis în parte contestația împotriva notei de constatare a abaterii și de stabilire a reducerilor procentuale nr. 3640-P/13.10.2014 și a dispus desființarea și refacerea acesteia cu motivarea în fapt și în drept a aspectelor constatate conform considerentelor deciziei, cu respectarea prevederilor art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, anterior enunțate.

În referire la caracterul restrictiv al criteriilor de selecție, prima instanță l-a confirmat cu aplicarea corectă a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 și a H.G. nr. 925/2006.

În raport de prevederile legale a căror încălcare s-a reținut atât prin actele administrativ-fiscale contestate, cât și prin sentința recurată, instanța de control judiciar are de verificat dacă impunerea de cerințe minime de calificare ce au vizat capacitatea tehnică și experiența profesională sunt disproporționate în raport de natura și complexitatea contractului de achiziție publică și dacă aceste cerințe minime au fost motivate de autoritatea contractantă.

Instanța de control judiciar reține că, potrivit dispozițiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, forma în vigoare la momentul derulării procedurii de atribuire, potrivit cărora "(2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire."

Conform art. 179 din același act normativ, "Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia."

Potrivit dispozițiilor art. 188 alin. (2) lit. a), c) și d) din O.U.G. nr. 34/2006: "În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele:

a) o Listă a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani, conținând valori, perioade de prestare, beneficiari, indiferent dacă aceștia din urmă sunt autorități contractante sau clienți privați. Prestările de servicii se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o autoritate ori de către clientul privat beneficiar. în cazul în care beneficiarul este un client privat și, din motive obiective, operatorul economic nu are posibilitatea obținerii unei certificări/confirmări din partea acestuia, demonstrarea prestărilor de servicii se realizează printr-o declarație a operatorului economic;

c) informații referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obținut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calității;

d) informații referitoare la studiile, pregătirea profesională și calificarea personalului de conducere, precum și ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii."

Interpretarea dispozițiilor normative anterior citate conduc la concluzia că scopul îndeplinirii de către operatorii economici a unor cerințe de calificare este acela de a demonstra potențialul tehnic, financiar și organizatoric al acestora, potențial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă de a realiza un anumit contract de achiziție publică, dar și capacitatea de a rezolva eventualele probleme generate de îndeplinirea acestuia.

Relevante pe subiectul a analizat sunt și dispozițiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 care statuează că: "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare care nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează a fi atribuit."

În mod indiscutabil, cerința din Fișa de date a achiziției impusă de autoritatea intimată referitoare la capacitatea profesională ca experții în strategia de dezvoltare să aibă minimum 3 ani de experiență în consultanța pentru administrația publică și să fi participat la elaborarea a minimum 3 strategii de dezvoltare durabilă, iar expertul în analiza diagnoza administrației publice să aibă minimum 3 ani experiență în consultanță pentru administrația publică și totodată, să fi făcut dovada participării în cel puțin 3 proiecte de consultanță pentru administrația publică (strategii de dezvoltare, studii, analize diagnostic) are un caracter restrictiv, fiind de natură a restrânge participarea operatorilor economici care poate au realizat mai mult de 3 tipuri de activități solicitate de către autoritatea contractantă, dar realizate într-o perioadă mai mică de 3 ani.

În accepțiunea legiuitorului, perioada de 3 ani se referă doar la circumscrierea perioadei de referință pentru includerea contractelor realizate și la prezentare numai a unei liste de lucrări similare executate, fără a impune o restricție de număr de contracte sau de perioada în care acestea au fost realizate ca și experiență (un operator economic înființat de mai puțin de 3 ani față de data inițierii procedurii de achiziție publică, putea participa dacă a realizat cel puțin un contract cu activități similare celor solicitate).

Legislația aplicabilă în materia achizițiilor publice prevede că Autoritatea contractantă avea dreptul de a solicita operatorilor economici să facă dovada capacității tehnice și/sau profesionale, scop în care putea fixa în mod liber, dar nu discreționar, cerințele minime de calificare pentru operatorii economici participanți la procedura de atribuire în vederea încheierii contractului, esențial fiind ca prin stabilirea cerințelor minime să nu se conducă la restricționarea participării la procedura de atribuire.

Totodată, existența abaterii de la legalitate este conturată și de faptul că reclamantul nu a justificat în niciun mod alegerea criteriilor de calificare, deși avea această obligație potrivit art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925 din 2006.

Nota justificativă nr. x/12.04.2011, întocmită de recurentul-reclamant și invocată de către acesta în recurs nu privește justificarea motivelor care au fundamentat inserarea cerinței în discuție, ci se referă la motivul pentru care s-a propus aplicarea procedurii de atribuire "cerere de oferte".

În atare condiții, este evident că impunerea unor cerințe ca cele anterior examinate, sunt de natură a crea un dezavantaj pentru operatorii economici care ar fi putut prezenta un număr mai mare de tipuri de activități, dar realizate în mai puțin de 3 ani.

S-a mai reținut de către pârât în cuprinsul notelor de constatare, faptul că au fost încălcate prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34 din 2006, coroborate cu dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925 din 2006, în sensul că autoritatea contractantă nu a exclus de la procedura pentru atribuirea contractului de achiziție publică ofertantul care nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a impozitelor taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale.

Prin documentația de atribuire contractului de achiziție publică având ca obiect prestarea de servicii de elaborare a Strategiei de Dezvoltare Durabilă a Județului Dâmbovița s-a solicitat potențialilor ofertanți să aibă îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, urmând ca aceștia să prezinte o declarație privind neîncadrarea în situațiile prevăzute la art. 181 din O.U.G. nr. 34 din 2006, precum și certificatele/documentele valabile la data deschiderii ofertelor care să ateste să respectivul operator economic și-a îndeplinit obligațiile de plată a impozitelor și taxelor.

Partenerul S.C. A. S.R.L. a depus în cadrul ofertei Declarația privind neîncadrarea în situațiile prevăzute la art. 181 din O.U.G. nr. 34 din 2006 din data de 01.06.2011, precum și Certificatul de atestare fiscală nr. 436898 eliberat de Administrația Finanțelor Publice sector 2 București, din data de 11.05.2011, cu valabilitate 30 de zile de la data emiterii.

Certificatul de atestare fiscală nu era valabil la data deschiderii ofertelor (14.06.2011), nefiind îndeplinite criteriile de eligibilitate solicitate în documentația de atribuire.

Din Nota de control DLAF nr. 7/640/2012 reiese faptul că, prin adresa nr. x/25.08.2012, Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2 a comunicat DLAF că la data de 14.06.2011, S.C. A. S.R.L. figura cu restanțe la bugetul general consolidat, astfel încât oferta depusă de Asocierea S.C. B. S.A. și S.C. A. S.R.L. nu a respectat criteriile de eligibilitate solicitate în documentația de atribuire, fiind încălcate prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, coroborate cu cele ale art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, în sensul că autoritatea contractantă nu a exclus de la procedura pentru atribuirea contractului de achiziție publică ofertantul care "nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în România sau în țara în care este stabilit", oferta declarată câștigătoare fiind în fapt inacceptabilă.

Pentru aceste considerente, reținând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinței potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Județul Dâmbovița prin Consiliul Județean Dâmbovița împotriva sentinței nr. 212 din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2021.