ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3478/2021

Ședința publică din data de 8 iunie 2021

Asupra cererii de completare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

Constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 aprilie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu A.N.A.F - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, anularea Deciziei nr. 107/05.03.2018 privind soluționarea contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/25.10.2017 emisă de M.F.P.-A.N.A.F.- DGRFP Ploiești - AJFP Argeș și a actelor subsecvente, și obligarea pârâtei să procedeze la soluționarea pe fond a contestației administrative formulată de reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 4027 din 10 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., societate în insolvență, prin administrator judiciar Casa de insolvență B., în contradictoriu cu pârâta ANAF-Direcția Generală De Soluționare a Contestațiilor, s-a anulat parțial decizia 107/05.03.2018 emisă de DGSC, în ceea ce privește punctul 1 și s-a obligat pârâta să soluționeze pe fond contestația administrativă împotriva deciziei de impunere.

Totodată, s-a dispus obligarea pârâtei să achite reclamantei suma de 5050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse de instanță.

Împotriva sentinței civile nr. 4027 din 10 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând hotărârea prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte prin decizia nr. 5737 din 04.11.2020 a respins excepția lipsei de interes invocată de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, a respins recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 4027 din 10 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefundat și a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar Casa de insolvență B. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L a formulat cerere de completare dispozitiv la data de 13 aprilie 2021 a deciziei nr. 5737 din data de 04 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiței, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând faptul că hotărârea nu cuprinde soluția dispusă în ceea ce privește obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția Înaltei Curți cu privire la cererea de completare dispozitiv

Examinând cererea formulată de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L de completare dispozitiv la data de 13 aprilie 2021, Înalta Curte constată că acesta este tardiv formulată.

Verificând data la care a fost formulă cererea, constată că acesta a fost formulată peste termenul prevăzut de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., varianta din anul 2017, aflat în vigoare la data de 27.04.2018 data înregistrării cererii de chemare în judecată la Curtea de Apel București.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ.: (1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că decizia nr. 5737 din data de 04 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiței, secția de contencios administrativ și fiscal a fost pronunțată la data de 04.11.2020, iar cererea de completare dispozitiv a fost înregistrată la data de 13.04.2021, prin fax, potrivit rezoluției de la dosarului, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Înalta Curte constată că recurenta nu a solicitat repunerea sa în termen.

Cum în cauză, recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea, în termen, a cererii, se va constata că cererea de completare dispozitiv este tardiv formulată și o va respinge, ca atare.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de completare dispozitiv formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., a deciziei nr. 5737 din data de 04 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiței, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2021.