ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3015/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 09.04.2019 sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, pe baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar, la această dată, să aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 588 din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat că pârâtul a fost colaborator al Securității în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

1.3. Recursul declarat în cauza

Împotriva sentinței nr. 588/14.10.2019, pârâtul A. a declarat recurs, solicitând casarea în întregime a sentința instanței de fond și constatarea faptului că nu a fost colaborator al Securității în perioada 22.09.1979-16.12.1982, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond. În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

În opinia recurentului, acestuia i se atribuie de către reclamant și instanța de fond, într-o interpretare forțată a legii, calitatea de deținător al spațiului pus la dispoziția securității.

Precizează recurentul că deținătoare este persoana care are în păstrare bunuri materiale, persoana care posedă un lucru, un titlu, un premiu, o recompensă etc. care deține, are în stăpânire sau în păstrare un bun material. Astfel că, strict, juridic, menționează recurentul că, nu avea nici un fel de titlu asupra bunului respectiv, nu îl avea în păstrare, în depozit necesar sau fortuit, nu îl avea în proprietate, nici în posesie și folosință personală, nu avea nici un drept de uz, uzufruct, rentă viageră etc. să poată să facă un act de dispoziție asupra spațiului deținut.

2.1. În cauza de față, Înalta Curte constată că, în mod corect s-a reținut calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât, prin prisma prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu documentele ce alcătuiesc dosarul de rețea nr. x (cotă C.N.S.A.S.), al cărui titular este pârâtul-recurent.

Totodată, având în vedere definiția colaboratorului-gazdă casă de întâlniri astfel cum este reglementată în art. 2 lit. b) teza IV; "persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea", corect s-a reținut îndeplinirea condițiilor pentru atribuirea calității de colaborator-gazdă casă întâlniri.

Înalta Curte subliniază faptul că, sunt lipsite de relevantă titlul cu care a fost deținut spațiul pus la dispoziția Securității sau destinația acelui spațiu. De asemenea, este lipsit de relevanță dacă imobilul pus la dispoziție reprezenta locuința gazdei casei conspirative sau spațiul în care gazda îsi desfășura activitatea profesională.

Faptul că spațiul în cauză era doar cel în care pârâtul își desfășura activitatea și că ulterior nu a mai fost folosit, ca urmare a schimbării folosinței acestuia, nu are nicio relevanță în cauză, în condițiile în care din dosarul informativ a rezultat folosirea acestuia de către organele de Securitate .

Mai mult decât atât, în cauză recurentul-pârât și-a dat acordul pentru folosirea respectivului spațiu, fapt dovedit prin semnarea angajamentului, dar si prin recunoașterea sa explicită.

Dispozițiile legale menționate, respectiv art. 2 lit. b) ultima teza din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar de securitate și deconspirarea securității aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 reglementează ipoteza punerii la dispoziția Securității a unui spațiu fără a mai fi necesară îndeplinirea altor condiții pentru reținerea calității de colaborator al Securității, neprezentând relevanță modalitatea în care persoana deține acest spațiu, cu sau fără titlu valabil.

În sensul legii, pentru reținerea calității de colaborator al Securității era necesar ca înlesnirea activității de culegere de informații de la rețeaua de informatorii să se facă prin punerea la dispoziția securității a locuinței sau a altui spațiu deținut, și punea la dispoziție să se facă în mod voluntar.

În persoana recurentului-pârât sunt pe deplin îndeplinite aceste condiții, probele administrate în cauză demonstrează fără putință de tăgadă punerea în mod voit, la dispoziția Securității a unui spațiu de locuit în perioada de referință.

Susținerile din recurs referitoare la faptul că nu a făcut acte sau fapte, care să creeze suferințe sau alte prejudicii semenilor săi nu au absolut nicio relevanță, cerința punerii la dispoziție a spațiului, nefiind completată ori condiționată de alte cerințe.

Relevanță are în cauză doar punerea la dispoziție în mod conștient a unui spațiu, cunoscându-se scopul în care avea a fi utilizat.

2.2. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 588 din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.