ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2978/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Asupra cererii de completare a deciziei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 1157 din 28 februarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal:

- a respins excepția nulității recursurilor declarate de pârâtele ANAF și Administratia pentru Contribuabili Mijlocii Brașov prin DGRFP Brașov, ca neîntemeiată;

- a respins recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 73 din data de 14 august 2019 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administativ și fiscal, ca nefondat;

- a respins recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat;

- a respins recursul declarat de pârâta Administratia pentru Contribuabili Mijlocii Brașov prin DGRFP Brașov împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 martie 2022, recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 1157 din 28 februarie 2022 pronunțată de această instanță, în sensul de a se dispune și asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă și asupra căreia instanța a omis să se pronunțe, arătând că prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat respingerea recursurilor pârâtelor și, totodată, prin recursul său a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, respectiv cheltuieli de judecată în cuantum de 25.600,89 RON, astfel cum a fost precizat acest cuantum la termenul de judecată din 16 februarie 2022, depunând la dosarul cauzei și înscrisurile ce dovedesc achitarea onorariului de avocat.

Cu toate că recursul său a fost respins, recurenta-reclamantă apreciază că se impunea să i se acorde cheltuieli de judecată în recurs, având în vedere că au fost respinse recursurile promovate de recurentele-pârâte, față de care a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea lor și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, ce i-a dat câștig de cauză, în parte.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de completare a dispozitivului deciziei menționate, analizând cererea în raport cu hotărârea pronunțată, care se solicită a fi completată, va admite cererea și va completa dispozitivul deciziei în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de recurenta-reclamantă, pentru considerentele ce urmează:

3.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

Înalta Curte reține că împotriva soluției pronunțate de instanța de fond au declarat recurs toate părțile, reclamanta și cele două pârâte.

Totodată, verificând dispozitivului deciziei nr. 1157 din 28 februarie 2022 pronunțată de această instanță, a cărei completare o solicită recurenta-reclamantă, se constată că toate cele trei recursuri formulate în cauză au fost respinse, ca nefondate.

Mai reține Înalta Curte, analizând motivele prezentei cereri de completare a dispozitivului deciziei nr. 1157 din 28 februarie 2022, că, prin recursul său, recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată, fiind depuse la dosar înscrisuri doveditoare în acest sens.

Referitor la cererea recurentei-reclamante de completare a dispozitivului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în recurs, Înalta Curte reține că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătescă acesteia cheltuieli de judecată."

Textul legal prevede acordarea cheltuielilor de judecată la cererea părții care a câștigat, ceea ce presupune culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.

Or, după cum s-a arătat anterior, toate cele trei recursuri promovate în cauză, inclusiv cel declarat de reclamantă, au fost respinse, ca nefondate. În consecință, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă nefiind în poziția părții care a câștigat procesul (recursul propriu) și care, astfel, ar fi putut beneficia de plata cheltuielilor de judecată de către pârâte.

Recurenta-reclamantă susține în mod greșit că se impunea acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, întrucât au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de recurente-pârâte, față de care a formulat apărări. Cheltuielile de judecată suportate de recurenta-reclamantă, reprezentate de onorariu avocațial, au fost achitate pentru redactarea și depunerea recursului propriu, astfel cum rezultă din cuprinsul facturii nr. x/23.10.2019, iar această cale de atac a fost respinsă, ca nefondată. Totodată, onorariul avocațial achitat conform facturii nr. x/31.01.2022 pentru asistență juridică la un termen de judecată nu poate fi considerat a fi fost achitat doar pentru combaterea recursurilor declarate de pârâte, ci, în principal, pentru susținerea recursului propriu.

Astfel, constatând că instanța de recurs a omis a se pronunța în legătură cu cererea recurentei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs și, reținând, totodată, că recursul promovat de reclamantă a fost respins, ca nefondat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de completare a dispozitivului deciziei indicate, în sensul că va respinge cererea recurentei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

3.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea și va completa dispozitivul deciziei civile nr. 1157 din 28 februarie 2022 a acestei instanțe, în sensul că va respinge cererea recurentei-reclamante A. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de recurenta-reclamantă A. S.A..

Completează dispozitivul deciziei civile nr. 1157 din 28 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de constencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, în sensul că respinge cererea recurentei-reclamante A. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.