ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2939/2022

Ședința publică din data de 24 mai 2022

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Muzeul Național Cotroceni, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea integrală a Hotărârii nr. 62/07.02.2018 pronunțată de Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin încheierea de ședință din data de 20.11.2018 s-a dispus, în temeiul art. 78 din C. proc. civ. și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, citarea în cauză a domnului A., în calitate de pârât.

Prin sentința civilă nr. 1357 din 9 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată reclamantul Muzeul Național Cotroceni, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A., ca neîntemeiată.

A obligat reclamantul Muzeul Național Cotroceni la plata către pârâtul A. a sumei de 714 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul Muzeul Național Cotroceni, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

Recurenta a arătat că, referitor la cadrul procesual prin introducerea, forțată din oficiu, în cauză a pârâtului A., după ce, în avans, acesta formulase cerere de intervenție accesorie în sprijinul CNCD s-a făcut cu ignorarea parțială a dispozițiilor art. 78 si a art. 22 C. proc. civ.

Astfel, deși din probatoriul încuviințat spre administrare -constând în înscrisuri depuse de ambele părți, la care s-au adăugat și cele transmise incomplet de CNCD a rezultat că instituții diferite, cu personalitate juridică distinctă, susțin și dovedesc că pârâtul A. nu a fost discriminat, în absența unei întâmpinări, ca și a unui reprezentant sau apărător al CNCD pe tot parcursul procesului, instanța a considerat oportună în traducerea a petentului în cauză ca parte procesuală pasivă, la care nu ne-am opus, însă, omițând înscrisurile emise de Administrația Prezidențială, prin departamentele Probleme Cetățenești și Managementul Resurselor, și de către SPP, nu a permis efectele principiului disponibilității (conform art. 9 C. proc. civ.).decât parțial, evitând aplicarea prevederilor art.,22 alin,(2).și alin. (3) prin introducerea în proces a acestor instituții, ale căror suțineri ar fi lămurit aspecte mai puțin comune petițiilor cu care CNCD este sesizat și ar fi dat procesului turnura cuvenită.

Mai mult, apreciază că erau întrunite toate condițiile pentru ca instanța de fond să stăruiască pentru aflarea adevărului chiar și la deliberare, prevenind orice eroare de interpretare, in spiritul art. 78 alin. (4) C. proc. civ.. după concluziile noastre orale și scrise, în care, cu mențiunea că litigiul este unul insolit prin natura sa, a fost indicat complet cadrul legal și faptic în care s-a desfășurat comunicarea cu pârâtul A. tocmai prin introducerea în cauză sau eventuale lămuriri în scris care ar fi putut fi solicitate Administrației Prezidențiale și SPP.

Prin introducerea în cauză a unul alt pârât. în persoana petentului, și ignorarea absenței întâmpinării, o oricărei note de ședință și a faptului că pârâtul CNCD a refuzat să își exercite drepturile procedurale, instanța de fond nu a permis contradictorialitatea cu partea împotriva căreia am îndreptat contestația, așa cum acest principiu este reglementat de prevederile art. 14 C. proc. civ.

Lărgirea cadrului procesual prin atribuirea calității de pârât petentului A. și abținerea instanței de la a aplica același raționament raportat și la Administrația Prezidențiala și Serviciul de Protecție și Pază a fost de natură a ne crea un dezavantaj în apărare, cu atât mai mult cu cât esența contestației noastre avea a se judeca între CNCD ca emitent al sancțiunii, și subscrisul sancționat, nicidecum între petent -care nu a reușit să demostreze obiectiv că sanțiunea aplicată nouă este legală și temeinică, nefiind emisă de acesta- și noi, ca parte sancționată.

În plus, prin absența CNCD. nu s-a mai putut face aplicabilitate principiului audiatur et altera pars, întrucât domnul A., fiind pus de instanță în ipostaza de a face apărarea unei instituții care a efectuat constatări și ne-a sancționat contravențional, nu a lămurit și nu ar fi putut lămuri motivarea CNCD și raționamentul care au stat la baza emiterii hotărârii de sancționare a MNC și care au constituit motive ale contestației noastre.

Referitor la incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a arătat că neluând în considerare cadrul legal și regimul aplicabile Complexului Palat Cotroceni, în care funcționează nu doar recurenta, instanța a ajuns în mod eronat să aprecieze că s-a probat existența unui comportament al MNC care a dus la discriminarea pârâtului "indiferent pe ce criteriu" (cf. pag. 7 din hotărâre-), și să considere că domnul A. a fost îndreptățit să utilizeze remediile prevăzute de lege pentru înlăturarea vătămării produse, înlăturând total susținerile cu atât mai mult cu cât nu a fost unica persoană căreia nu i s-a permis accesul.

Cât privește incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la o încadrare a dispozițiilor art. 78 și art. 22 C. proc. civ. în raport de introducerea forțată în cauză a pârâtului A., Înalta Curte atrage atenția asupra faptului că în fața instanței de fond recurenta a fost de acord cu acest lucru, fapt relevat în "punct de vedere față de necesitatea introducerii în cauză în calitate de pârât a d-lui A.".

Față de cele expuse la pct. I apreciază cererea de chemare în judecată ca fiind admisibilă, considerând necesară introducerea în proces ca pârât a autorului sesizării CNCD a d-lui A. .

Astfel, pct. 5 al art. 488 C. proc. civ. nu poate fi admis ca motiv de recurs.

În ceea ce privește motivul de recurs fundamentat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că acesta este fondat.

Astfel, în analiza Hotărârii nr. 62/7.02.2018 a CNCD instanța de fond a apreciat că măsura interdicției de acces nu a fost legitimă neexistând norme legale în acest sens neprimind justificarea obiectivă oferită de reclamant în sensul avizului negativ de la SPP.

Mai mult a apreciat că situația comparabilă expusă de către CNCD, respectiv vizitarea Palatului Cotroceni de către alte persoane condamnate penal, prezintă relevanță în prezenta cauză, atât timp cât se invocă un criteriu interzis de O.G. nr. 137/2000 și se impută că un astfel de criteriu a stat la baza acțiunilor reclamantului.

Prin Hotărârea CNCD nr. 62/2018 s-a apreciat că fapta analizată reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1), art. 10 lit. d) art. 14 și art. 15 din O.G. nr. 137/2000, și s-a aplicat reclamantului o amendă de 1000 RON.

În motivarea în fapt a hotărârii (paragrafele 20,21 și 28) se insistă asupra antecedentelor penale și mai puțin asupra poziției SPP.

Apare de necrezut în motivarea Hotărârii CNCD, aspect îmbrățișat necritic de către instanța de fond, aprecieri întru nimic argumentate sau justificate precum spre exemplu aceea că fostul prim-ministru al României, B., condamnat penal, a fost invitat la conferințe chiar de către Ministerul Afacerilor Externe, și nu în calitate de simplu participant, ci pentru a face prezentări. Totodată Palatul Cotroceni, Instituția Președintelui României, este vizitat des de personalități politice condamnate penal.

Este în opinia instanței de recurs nepermis o atare argumentare pe de o parte nedovedită prin înscrisuri sau alte mijloace de probă, iar pe de alta punând laolaltă situații necomparabile.

Referitor la fostul prim-ministru fără a se intra în amănunte, trebuie amintit că invitația - corespondentă cu a pârâtului din prezenta, nu s-a făcut dovada a fi fost în locații aflate în baza SPP, și oricum, paza MAE se realizează de către Jandarmerie nu de către SPP.

Mai grav apare afirmația, la fel prin nimic dovedită a vizitării dese a Palatului Cotroceni (deci nu a Muzeului din incintă) de către personalități politice condamnate penal.

Lipsa identificării acestor "personalități" pentru a nu vorbi de regularitatea accesului lor, trebuia să fie semnalată de judecătorul fondului care nu doar că nu a făcut aceasta, deși avea această obligație, dar o și reiterează în justificarea soluției.

În fond precum jurisprudența a relevat în litigii de gen hotărârile CNCD nu apar a fi motivate obiectiv și corect.

De esență, dată fiind locația reclamantei era faptul că accesul în această instituție este condiționat de un aviz al SPP.

Adresele emanând de la această instituție reprezintă motivul real al neadmiterea pârâtului A. în instituție.

Or, acest fapt este tratat superficial și neclar în hotărârea CNCD, iar analiza judecătorului fondului o apreciază ca nefiind o justificare "obiectivă și rezonabilă", deși au fost semnalate dispozițiile Legii nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea SPP.

Or, prevederile acestui act normativ referitor la condițiile restrictive speciale și necesitatea/obligativitatea avizului SPP nu sunt amintite nici în hotărârea CNCD nici în sentința analizată.

Mai simplu, câtă vreme intrarea în Ansamblul Cotroceni este supravegheată de SPP chiar în lipsa adresei negative a recurentului nu ar fi fost posibil accesul pârâtului, interdicția reală nevenind de la această instituție.

Celelalte chestiuni analizate respectiv a existenței unei condamnări sau nu, nu au relevanță, refuzul, aparținând SPP, nefăcând obiectul prezentei.

Situația de altfel este similară cu ce a avizelor ORNISS, jurisprudența confirmând că refuzul acordării acestora nu trebuie motivat.

În concluzie, în mod greșit instanța de fond a apreciat ca temeinică și legală hotărârea CNCD.

Cum în raport de analiza de mai sus apare incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va casa sentința, admite acțiunea și anula Hotărârea CNCD.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Muzeul Național Cotroceni împotriva sentinței civile nr. 1357 din 9 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite acțiunea formulată de reclamant.

Anulează Hotărârea nr. 62/07.02.2018 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2022.