ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2692/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.06.2021 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor, Ministerul Justiției și Trezoreria Municipiului București, anularea Ordinului nr. 2336/2011 al Ministerului Finanțelor Publice, ce a aprobat procedura de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice, deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 215 din data de 7 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Ploiești și s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ploiești, Ministerul Justiției și Trezoreria Municipiului București, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele sentinței a reținut dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. și Decizia nr. 7/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, referitoare la interpretarea restrictivă a textului de lege arătat, în sensul că acesta vizează numai instanța la care judecătorii își desfășoară efectiv activitatea.

De asemenea, a mai reținut Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., în considerentele căreia s-a statuat că, prin limitarea sferei sale de aplicare la instanța la care își desfășoară efectiv activitatea reclamantul judecător, norma legală nu este aptă să acopere, într-un mod complet, toate situațiile care pot, în mod rezonabil, apărea în cursul unei judecăți, în condițiile în care dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. au drept scop asigurarea climatului de imparțialitate și obiectivitate necesar soluționării cauzelor.

Instanța a apreciat că trebuie avute în vedere circumstanțele cauzei, respectiv poziția procesuală comună exprimată prin precizarea la acțiunea principală și la cererea de intervenție, motiv pentru care a reținut că cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenienta B. atrage incidența prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea obiectului cererii și a poziției procesuale exprimate în comun de către reclamantă și intervenientă.

Totodată, a reținut poziția procesuală exprimată de părți, care au solicitat, în cazul în care se va pune în discuție incidența art. 127 C. proc. civ., declinarea cauzei la Curtea de Apel Galați.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 32/2022 din data de 24 februarie 2022, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ploiești, Ministerul Justiției și Trezoreria Municipiului București, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios adminisitrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., ci dispozițiile speciale cuprinse în art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamata A. nu este judecător la Curtea de Apel Ploiești, instanță competentă să soluționeze cauza în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar referitor la B., care este judecător la Curtea de Apel Ploiești, a reținut că aceasta nu are nicio calitate întrucât intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii de intervenție, conform art. 65 alin. (1) din C. proc. civ.. Pe de altă parte, a reținut că și în eventualitatea admiterii cererii de intervenție formulate de B., aceasta nu dobândește calitatea de reclamant, ci de intervenient, și, prin urmare, nu pot fi aplicate dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât conform art. 55 C. proc. civ., nu se poate face confuzie între reclamant și terțele persoane care intervin, în condițiile legii, voluntar sau forțat în proces. Mai mult, dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse și la celelalte părți din dosar.

Dincolo de aceste aspecte, a mai reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi incidente în cauză nici dacă reclamanta ar avea calitatea de judecător la Curtea de Apel Ploiești, întrucât denumirea marginală a articolului 127 C. proc. civ. este "Competența facultativă", iar dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de ordine publică conform art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.. Astfel, art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. are în vedere o competență teritorială determinată de calitatea reclamantului, iar C. proc. civ. constituie norma generală de procedură, în schimb dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 au în vedere o competență teritorială exclusivă determinată atât de obiectul cauzei de contencios administrativ, cât și de calitatea reclamantului, Legea nr. 554/2004 reprezentând norma specială în cauză. Având în vedere principiul specialia generalibus derogant, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar dacă acest fapt nu este prevăzut expres în legea specială, norma specială aplicându-se cu prioritate față de norma generală.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește competența teritorială de soluționare a cauzei, din perspectiva incidenței în cauză a normei de la art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Examinând dispozițiile legale în materia competenței teritoriale de soluționare a cauzei, Înalta Curte constată că acestea vizează ipotezele în care judecătorul are calitatea de reclamant.

Rațiunea acestei norme rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții și asigurarea "egalității de arme" între reclamant și pârât, într-un litigiu în care reclamantul judecător activează în cadrul instanței învestite cu soluționarea cauzei.

Astfel fiind, se constată că dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. instituie un caz de prorogare legală a competenței teritoriale după calitatea persoanei, derogând, în mod expres, de la normele ce stabilesc competența teritorială în mod uzual pentru cauzele având un anumit obiect, din rațiuni ce privesc asigurarea imparțialității judecătorului chemat să soluționeze cauza, rațiuni ce au prioritate, potrivit noii reglementări procedurale.

Or, în speță, astfel cum în mod corect a reținut Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., în condițiile în care reclamanta A. nu este judecător la Curtea de Apel Ploiești, instanță învestită prin cererea introductivă, iar în ceea ce o privește pe B., judecător la Curtea de Apel Ploiești, aceasta nu are nicio calitate în cauză, câtă vreme cererea de intervenție nu a fost admisă în principiu.

Prin urmare, competența teritorială nu se poate stabili în funcție de o persoană ce nu are calitatea de parte în dosar.

O interpretare extensivă în sensul celei date de către Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal nu poate fi primită, în condițiile în care, având în vedere caracterul derogatoriu al art. 127 C. proc. civ. de la norma comună în materie de competență teritorială, aplicarea sa este limitată strict la situațiile avute în vedere de către legiuitor.

În consecință, dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu pot fi aplicate unei situații ipotetice și prin urmare, nu sunt incidente în speță.

Prin urmare, Înalta Curte constată că revine Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal competența teritorială de soluționare a cauzei, instanță care, de altfel, a fost și sesizată inițial de către reclamantă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ploiești, Ministerul Justiției și Trezoreria Municipiului București, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 12 mai 2022.