ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2691/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.06.2021 pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.M.P. Schengen:

- obligarea pârâtului la calcularea și acordarea soldei de funcție, pentru fiecare reclamant, începând cu data de 01.01.2018, prin raportare la salariul de baza minim brut pe țară, garantat în plată, respectiv 1900 RON, stabilit prin H.G. nr. 846/2017, precum și calcularea și acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri), prin raportare la solda de funcție stabilită de 1.900 RON, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației și dobânda legală aferentă, începând cu data scadenței și până la data plății efective;

- obligarea pârâtului la calcularea și acordarea soldei de funcție, pentru fiecare reclamant, începând cu data de 01.01.2019, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, de 2.080 RON, stabilit prin H.G. nr. 937/2018, respectiv calcularea și acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu prin raportare la solda de funcție stabilită de 2.080 RON, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației și dobânda legală aferentă drepturilor bănești, începând cu data scadenței și până la data plății efective;

- obligarea pârâtului la calcularea și acordarea soldei de funcție, pentru fiecare reclamant, începând cu data de 01.01.2020 prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, de 2.230 RON, stabilit prin H.G. nr. 935/2019, respectiv calcularea și acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la solda de funcție de 2.230 RON, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației și dobânda legală aferentă, începând cu data scadenței și până la data plății efective;

- obligarea pârâtului la calcularea și acordarea soldei de funcție, pentru fiecare reclamant, începând cu data de 01.01.2021 prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, de 2.300 RON stabilit prin H.G. nr. 4/2021, respectiv calcularea și acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la solda de funcție de 2.300 RON, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației și dobânda legală aferentă, începând cu data scadenței și până la data plății efective;

- obligarea pârâtului la calcularea și acordarea și a celorlalte drepturi (indemnizații, compensații, etc), începând cu data de 01.01.2018 și până la data trecerii în rezervă, după caz, raportate la valoarea soldei de funcție, care urmează a fi stabilită potrivit celor trei capete de cerere.

La termenul de judecată din data de 19.10.2021 s-a dispus disjungerea din dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a cererii formulate de reclamantul H., în contradictoriu cu pârâtul CMP Schengen, și formarea unui nou dosar, sens în care s-a format dosarul nr. x/2021.

La termenul de judecată din data de 18.11.2021 instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, invocate din oficiu la termenul de judecată anterior.

2.1. Hotărârea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr 1287 din data de 18.11.2021, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul H., în contradictoriu cu pârâtul C.M.P. Schengen, în favoarea Tribunalului Brașov.

În considerentele sentinței a reținut că, în fapt, prin prezenta cerere de chemare în judecată, disjunsă din dosarul nr. x/2021, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la stabilirea și plata unor drepturi de natură salarială, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revenind tribunalului de la domiciliul reclamantului, aflat pe raza județului Brașov.

A mai reținut că este vorba de o competență exclusivă de soluționare a acestor cauze, respectiv o competență teritorială absolută, pe care părțile nu o pot înlătura, iar închirierea de către reclamant a unui imobil în municipiul Ploiești nu este de natură să atragă competența teritorială a Tribunalului Prahova, în raport cu textul normativ antemenționat.

2.2. Hotărârea Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 216/CA din data de 18 martie 2022, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială; a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul H., în contradictoriu cu pârâtul C.M.P Schengen, în favoarea Tribunalului Prahova; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Prahova și Tribunalul Brașov; a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și faptul că noțiunea de domiciliu este definită de art. 87 din noul C. civ., în sensul că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, iar conform art. 91 C. civ., dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

S-a mai reținut că dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune. În cauză, mențiunile înscrise în cartea de identitate a reclamantului, respectiv domiciliul acestuia din Brașov, Valea Cetății, nr. 17, jud. Brașov nu corespunde realității, reclamantul având locuința efectivă în Ploiești, str. x, jud. Prahova, aspect adus la cunoștință instanței de judecată atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată cât și în nota de ședință depusă la data de 28 octombrie 2021 și în ședința publică din data de 19.10.2021.

Pe de altă parte, din contractul de închiriere înregistrat sub nr. x/26.05.2021, rezultă că închirierea s-a făcut pentru perioada 26.05.2021-26.05.2022.

Mai mult, a apreciat că, prin această interpretare, stabilirea instanței de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat reprezintă un beneficiu instituit în sensul facilitării accesului acestuia la justiție.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește competența teritorială de soluționare a cauzei din perspectiva interpretării noțiunii de domiciliu.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 09.06.2021:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecință, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 09.06.2021.

Cu toate acestea, noțiunea de domiciliu trebuie apreciată în sens larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a părții, ci domiciliul unde reclamantul locuiește efectiv, iar dacă domiciliul înscris în actul de identitate nu corespunde cu domiciliul stabilit în fapt, domiciliul din actul de identitate nu poate primi eficiență, întrucât norma legală a fost edictată pentru protejarea interesului subiectului de drept privat angrenat în litigiile de contencios administrativ si fiscal.

Astfel, textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului.

În speță, se constată că reclamantul H. a declarat că domiciliul său efectiv este în Municipiul Ploiești, Aleea x B, jud. Prahova, depunând contractul de închiriere înregistrat la organul fiscal.

Prin urmare, Înalta Curte constată că Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei, competență stabilită în raport cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul H., în contradictoriu cu pârâtul C.M.P. Schengen, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 12 mai 2022.